Page 1 - Activitatea_1901_08_33
P. 1

Anul  I.                                                Orăştie,  22  August  n.  1901.                                                                Nr.  33.



                 Redacţia:                                                                                                                                    Administraţia:
         Strada  Beriului  Nr.  2.                                                                                                                      Strada  Beriului  Nr.  2.

                                                                                                                                                           Preţul de abonament:
         Toate  manuscriptele  ce  pri­
         vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  pe  1/2  de  an
             se  adresa  redacţiei.                                                                                                                     4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.
                                                                                                                                                        P entru  Rom ânia  şi  străin ătate:
         Manuscripte  nu  se  înapoiază  —  Epistole                                                                                                         Pe  an  20  franci.
              nefrancaie  nu se  primesc.
                                                  foaie  politică,  economică,  socială  şi  literară                                                   Inserţiunile  se  acordează  conform
         Un  n u m ă r   costă  16  bani.                                                                                                                     tarifului  obicinuit.


            EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                   REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                        A p a r e      în   f i e c a r e   Joi.
             D r.  A u r el  M u n tea n                                                                                                          L a u r i a n  B e r c i a n


                                                   rile  dînsului  pentru  moflegii,  papugii  şi  meritul  curat  a  dînsului  e  mic.  Mai  ne-o  lasă  acel  om,  acel  clironom,  acel
         Cronică din Orâştie.                      câte  alte  toate  boghibale,  cu  care  tre­ mari  sunt  însă  relele,  care  le  lasă  azi  burlac  bătrân,  care  a  umblat  vieaţa
                                                   bue  că  avea  şi  ceva  din  fire  comun.  în  urma  plecării  sale,  căci  înapoia  dînsu­ întreagă  cu  momeli,  cu  linguşiri,  cu
                                                   Totdeauna  a  iubit  se  orbească  lumea  lui  rămâne  un  institut  cu  o  crisâ  prefăcătorii  şi  cu  gogoaşe.
                             «Pe  voi  vă  nimiciră a  pis-  şi  să  se  arete  în  ochii  ei  altcum  de-  morală,  un  fenomen  trist,  care  are   Să  i-o  răsplătească  Dumnezeu...
                             mei  răutate».        cum  este.                                 totdeauna  ca    apariţie  întovărâşitoare                     «Un director de  bancă rău,
                                 (Seracul)  Bflintinian.                                                                                                     poate  se  devie  o  neferi­
                                                        Caracteristic  e,  că  în  Orăştie  sunt  crisa  materială.
                                                                                                                                                             cire  naţionlă».
                                                   3  advocaţi  români,  şi  3  medici  români.
              Acum  unde  banca  „Dacia"  e  în­                                                   Crisa  morală  şi  cea  materială                    „Neue  Freie  Presse“  s6j VI iqoi.
                                                   Advocaţii  şi-i  ţinea  pe  toţi  în  depăr­
         temeiată,  şi  toate  acţiile  exmise  sunt                                          sunt  de  regulă  surori  de  cruce,  şi  în
                                                   tare  de-o  postă,  ear  trifoliu  medical era
         subscrise,  am  ajuns  la  timpul  cu  prilej,                                       cele  mai  multe  caşuri  unde să  întemplă
                                                   luat  în  direcţiune  şi  în  comitetul  de
         unde  ne  place  a  crede,  a  mai  reveni                                           o  catastrofă,  nu  sunt  de  despărţit.      PASIVITATE sau ACTIVITATE?
                                                   supraveghiere.  Ce  pot  aceşti  trei  me­
         odată  la  acea  vatră  cu  flăcări  neliniş­                                             Crisele  morale  fac  dintr’o  bancă                     de
                                                   dici  faţă  de  trei  advocaţi,  cari  au  alte
         tite,  în  jurul  căreia  se  învîrte toată sen-                                     un  spital  economic,  o  industrie strîmbă,         Dr  Eugen  de  L em ăn y i.
                                                   noţiuni  de  comerciu  şi  drept,  să  pre­
         saţia  şi  atenţia  publicului,  ca  o  cunună                                       o  vatră  de  infecţiuni  materiale,  şi  pe
                                                   steze  pentru  binele  institutului,  îşi poate                                                          X.
         de  ţînţari  pe  lângă  un  felinar.                                                 urmă,  merge  întreaga  întreprindere  cu
                                                   publicul  pricepător  uşor  explica.  Ii  tre­
              A  bătut  un  cias  negru  pentru  di­                                          plutele.  Deşi   «trifoliu  medical»  din       Pactarea  cu  alte  partide  nu  numai  ar
                                                   buia  însă  3  titule  de doctori, ca să vadă
         rectorul  „Ardelenii",  care  după  atâta                                            direcţiune  şi  comitetul  de  supraveghiere  avea  de  urmare,  că  am  zădărnici  pe  cât  se
                                                   lumea  lucru  mare!  Aşa  îi  plăcea la d-sa
         zarvă  şi  frământare  totuşi  şi-a  dat  de­                                        nu  au  constatat  încă  sinptoamele  al  poate  alegerea  de  deputaţi  liberali,  dar’  con­
                                                   să-şi  aleagă  şi  membrii  din  direcţiune                                          tactul nemijlocit în care  am  ajunge  cu Ungurii
         misia.  După-cum  a  fost  viaţa  acestui                                            acestui  morb,  crisa  morală  la  «Arde­
                                                   tot  după  sprinceană,  cari  la  tot  ce  zi­                                        în  urma  acţiunei  comune  ar avea  şi  urmarea
         director,  numai  suma  unui sistem  întreg                                          leana»  e  pentru  clinicul  financiar  un
                                                   cea  dînsul,  dădeau  din  cap ca  nişte pa-                                         favorabilă,  că  am  putea  lămuri  pe  Unguri  în
         de  tertipuri,  de  machiaverlicuri  şi  sca­                                        fapt  positiv.                             privinţa  multor  păreri  greşite  ce  au  despre
                                                   gozi  chinezeşti.  (Figuri  de  acelea  din
         matorii,  aşa  a  fost  şi  ducerea  acestui                                              Retragerea  dlui  Dr.  Mihu  a  fost  noi,  păreri  pe  cari  presa  ovreească  le  lăţeşte
                                                   porţolan,  care  tac  tot  «da,  da»  din cap
         şef  de  bancă,  disonanţa finală unui timp,                                         pe  de  altă  purtă  prea  târzie.  Aici  al  de  aproape  1ji  veac  cu  scopul  vădit  de  a
                                                   şi  care  întră  din  China  în  Europa  ca
         care  a  devenit  pentru  noi  desastruos.                                           doilea  păcaty  căci  întârzierea  aceasta,   sămăna  ură  întră  noi  şi  Unguri.
                                                   obiecte  de  joc  în  comerciu).                                                           Nu  trebue  să  uităm,  că  cea  mai  mare
                                                                                              plus  * naufragearea   multelor   încercări
              Societatea  orâştienească  română,        Condus  deapururi  de  un  egoism                                                causă  a  urei  naţionale  este  neştiinţa;  dacă
                                                                                              de  împăcare  au  contribuit  la  fondarea
         rămâne  pe  urma acestei  retrageri  a dlui  cras,  care-1  îmbrăca  din  afară  cu  deli-                                      voim  deci  să  delăturăm  această  causă, trebue
                                                                                              noului  institut  de  credit şi  de  economii
         Dr.  Mihu  în  desbinare  deplină,  un  rău  cateţuri  şi  atabilităţi,  apărea  în  public                                     să  ajungem  cu  Ungurii  în  contact direct, căci
                                                                                              «Dacia».  înflorirea  acestui  institut  e  numai  atunci  am  putea  fi în  stare  să  împrăş-
         şi  un  păcat,  pe  care  l-a  sădit  şi  l-a  mai  catolic  de  cât  Papa,  şi  juca  pe
                                                                                              aproape  un  fapt  sigur.  Şi  această bancă  tiem  nedumeririle  pe  cari  le  au  ei  faţă  de
         crescut  chiar  dînsul,  cu  mâna  proprie.  sfintui  â  la  Metternich!
                                                                                              va  merge  ca celelalte multe înainte, şi  îşi   noi  şi  aspiraţiunile  noastre  naţionale.  Aceasta
         Suntem  departe  de  a  putea  crede,  că      Azi  unde  părăseşte  acest  vătav  de
                                                                                              va  face  câştigurile  ei;  etc....        au  înţeles’o  bine  fraţii  Slovaci  când  spre for­
         această  rupere  socială  se  va  putea  în  bancă  postul  său  vechiu  (numai  la  apa­                                       marea  şi  lămurirea  Ungurilor au  fundat ziarul
         curând  tămădui,  şi  astfel  vedem  în  ca­ riţie,  căci  ca  preşedinte  al  direcţiunii   Luciul  trist  zace  însă  în  situaţia   »Testvârisâg«.  Şi  desigur  atunci  când  au
         şul  de  faţă  un  om,  care  îşi  încheie  ac­ tot  îşi  face  mendrele  mai  departe)  ne   noastră  burgheză.  Deacum  înainte  va  hotărît  întrarea  în  activitate,  de  aceleaşi  idei
                                                                                             fi  societatea  din  Orâştie  în  două tabere  s'au  călăuzit  pe  cari  le-am  expus  mai  sus.
         tivitatea  vieţii  sale,  atât  de  fatal  pen­ întrebăm  involuntar,  că  ce  a  făcut  acest
         tru  noi  toţi.                           om  în  cei  17  ani,  decând  conduce     împărţită, în  « Ardeleneşti»  şi în „Daci".    Am  arătat  mai  sus,  că duşmanul nostru
                                                                                               Viaţa  socială,  cultura  naţională,  şi   adevărat  nu  e  poporul  maghiar  în  totalitatea
              Dl  Dr.  Mihu  n’a  putut  se  fie  nici  acest  institut?                                                                 sa,  ci  Evreimea  internaţională,  ale  cărei  in­
                                                                                              ori-ce  ţinere  laolaltă  politică  devine
         odată  sincer  în  viaţa  lui.  D-sale  i-a plă­  Meritul  positiv,  e  odată  progresul                                        terese  sunt  representate  în  parlamentul
                                                                                              imposibilă.  Puterile  noastre  în  lupta
         cut  să  umble  deapururi  cu  peşicherii  «Ardelenii'»,  dar’  meritul  acesta  nu  e                                          ungar  prin  partidul  liberal  compus  aproape
                                                                                              pentru  marea  causă,  sunt  decimate,  şi
         moftologice,  cu  gogoriţe  şi  cu  chiţibu­ a  dlui  director,  ci  a  banului  şi  a  săr­                                    exclusiv  din  elementele  semite  şi  filosemite.
                                                                                              ori-ce  disciplină şi conactivitate distrusă. Că  duşmanul  nostiu  dispune  de  o  putere
         şuri,  dînsul,  putem  zice  liniştiţi,  că  era  manului  ţăran  care  trebue  să  plătească
                                                                                                                                         colosală,  este  evident;  dar’  aceasta  nu  are să
         un  prototip  de  acei  „Chinezi",  cari  nu  după  ori-ce  împrumut  percente  înalte...  Iată  situaţia  tristă  în  care  lasă
                                                                                                                                         ne  înspăimânte,  pentru-că  puterea  Evreimei
         le  place  se  pue  punctul  pe  i.  Dease-     Deşi  iubesc  pe  dl  Dr.  Mihu,  tre­ plecarea  dlui  Dr.  Mihu  Orăştia.  Aici  sâ   nu  este  de  natură  absolută,  care  s’ar  putea
         menea  avea  mare  predilecţie  la  lucru- bue  aici  să  constat,  în  faţa  lumii,  că împlineşte  un  blăstăm:  e  zestrea  ce validita  ori  unde.  şi  sub  ori-ce  fel  de  împre-

                                                   In  locul  întâiu  îţi  propui,  că  vei  fi  «solid». E  capul  viforilor...  Mă  învălui  în  mantaua  stoi-  încrucişate  pe  covorul  scump  de  iarbă!  Ce
               FOI ŞO  A R  A                      vremea  supremă,  să  fii  «solid»  şi  ca  semn  cizmului  şi  filosofând  la  fumul  unei'  ţigarete  cucernic  îşi  ridică  ochii  la  cer.
                                                   manifest,  că  ai  de  gând  să-’ţi  ţii  propusul  aştept,  nu  ca  Românii  învăluiţi  în  toga  lor,   —  Allah  e  mare  şi  Mohamed  profe­
                 « ■ « o r i   a a t r c           să  fii  «solid»,  să  nu  cheltueşti,  înainte  de  moartea,  ci  aştept  vieaţa,  înviârea,  răsărirea  tul  lui.
                                                   toate  nil  plăteşti  datoriile!  După-ce  ţi-ai  îm­ soarelui  unei luni  nouă...
                   —  S. risori din grădină.  —                                                                                               Nu  rîde  Giaur 1  Marele  vezir  Aii  Cain
                                                   păcat  însă  astfel  conştiinţa,  începi  a  te  pune   Toate  au  doară  sfirşit!  Nimic  nu  du­ Osman-Paşa  azi  filozofează  şi  când  filozo­
                      (Urmare  din  nr.  29).      la  taifas  cu  pofta  de  vieaţă,  cu  juneţa  ta  şi  rează  vecinie,  nimic,  afară  poate  de  iubirea  fează  îi  poţi  cere  ce  voieşti.
                                                   stîrşeşti  cu  a  te  hotărî  ferm,  că  «luna  ce  noastră,  înţeleg  sub  «a  noastră»  iubirea   Voieşti  grădinile  mele  frumoase  de  pe
                            II.
                                                   vine  negreşit  şi  în  adevăr»  vei  începe  o   bărbaţilor.  Noi  iubim  vecînic...  cel  mult  malul  Bosforului?  Voieşti  diregătorie  înaltă
              Nu  ştiu  cine  a  zis-o,  dar’  ori-cine  s’o   vieaţă  solidă...  şi  de  obiceiu  te  întinzi  apoi
         fi  zis,  trebue  să-'i  dau  drept.  «Când  se   mai  lung  decât  ţi-e  patul.     doară  obiectul  iubirii  noastre  să mai  schimbă  cu  muncă  puţină  şi  lefuri  mari?  Vorbeşte  şi
         stîrşesc  banii,  începe  filosofia».  Aşi  crede  că                                din  vreme  în  vreme,  dar’  pentru  aceea  vei  avea!  Voieşti  comori  de  aur,  pielrii
                                                        Da,  da,  prietine  dragă,  e  trist  când   iubim   vecînic...  cel  mult  doară  noţiunea  scumpe?  Visternicul  îţi  va  deschide cămariele
         a  zis-o  George  (citeşte  «Iorj»),  judecând  cel
                                                   apetitul  ţi-e  mai  mare  decât  blidul:  rămâi   vecînicului  difere  pentru  unii  şi  alţii.  E  şi  să-’ţi  ali-gi.
         puţin  după  firea  lui  filosofică,  în  senzul  de   flămând  şi  ştii  vorba  veche:  «Cine  flămân­  în  adevăr  atât  de  laxă.  Pentru  unii  vecîni-   Cum,  nu  ţi-e de ajuns? Sau alta  doreşti?
         mai  sus.  Pe  la  începutul  lunii  e  Democrit.   zeşte  vecînic  uşor  se  satură  de  vieaţă»...  cia  durează  până  la  moarte,  pentru  alţii  ani   In  genunchi  Giaur!  Cum  cutezi  să-’ţi
         «filosoful  rîzător»  (ceialalţi  au  bani),  pe  la
                                                   şi-apoi  nici  vieaţa  nu  e  de  dispreţuit,  căci  lungi,  şi  ear’  pentru  alţii  luni  şi  sunt  în  ridici  ochii  la  Fatimeh,  steaua  orientului,
         sfirşitul  ei,  Heraclit,  «filosoful  plângător»,
                                                   de  ce  s’o  arunci  dela  tine  în  schimbul  unui  urmă  şi  de  aceia  pentru  cari  numai  săptă­ floarea  cea  mai  frumoasă  din  paradisul  pro­
         (nici  ceialalţi  nu  mai au  bani). De  altmintrcni
                                                   ce  nesigur?  Bine  zice  doară  proverbul:  Mai  mâni  sau  zile...  O,  cu  vecînicia  poţi  încheia  fetului?...  Allah,  Allah!  Săriţi  ieniceri!  In
         îl  cunoşti,  ce  nevoie  mai  am  dară  să  ţi-’l
                                                   bine  o  vrabie  în  mână,  decât  zece  porumbi  transacţii...                       temniţă  cu  acest  Giaur I  Cel  care  îmi  va
         descriu ?
                                                   pe  casă...  mai  bine  o  coroană  în  punga   —  Iulio,  am  să  te  iubesc  vecînic!  îi   aduce  întâiu  ştirea,  că  Giaurul  nu  mai  vede
              Repet,  ori-cine  s’o  fi  zis,  dar’  trebue   mea  decât  zece  zloţi  în  a  lui  Iţic  Şmul  şopteşte  el  răpit  de  vraja  farmecelor  ei.
         să-'i  dau  drept.  Până  ai  parale  te  gândeşti   din  colţul  uliţei...  mai  bine  să  beau  eu   —  Nu,  dragă  Romeo,  nu  promite   lumina  soarelui,  va căpăta  din  vlsteria  mea
                                                                                                                                         1000  de  galbini  şi  —  —  —
         mereu  cum  să-’i  strici.  Te  joci  cu  piesele  de   un  pâhar  de  vin  bun  decât  altul  zece  sticle  lucru  aşa  mare.  Vecînicia  e  aşa  de  lungă I
         argint  în  buzunar,  le  taci  să  sune,  te  îmbeţi                                                                                Brrl  Mi  s’a  sfîrşit  ţigareta  şi-a  fost  cea
                                                   de  şampanie... mai bine să  capăt eu  numai  o   —  Bine,  îngerul  meu,  bine.  Să  zicem   din  urmă...  Mă  duc  la  fereastră  să  pândesc,
         de  muzica  lor..  o,  şi  în  adevăr  e  de-o  me­  singură  sărutare  dela  cea  care  mi-e  dragă,  dară...  trei' săptămâni.
         lodie  faşcinătoare I  Ce  vesel  îşi  cântă  pă-                                         Nu  rîde  Giaur! Stai în  faţa alesului  de   n’o  să  văd  vr’un  cunoscut,  dela  care  asi
                                                   decât  tu zece...  mai  bine...                                                       putea  cere  câteva  împrumi.t.
         ţeniile,  cum  rid...  ţine...  ţine...  ţine...  Dar’  cred  că  m’ai  înţeles!  Da,  prietine,  Allah,  în  faţa  marelui  vezir  Aii  Ca in  Osman-
              Până  ai  bani  gândul  îţi  stă  tot  la   da,  mă  aflu  sub  zero,  p’acolo  pe  la  gradul  Paşa I  Priveşte-’l ce rotocoale de  fum  sloboade   Bucură-te  Giaur!  Alesul  lui  Allah,  ma­
         planuri.  Ce  ai  să  cumperi,  cum  să-’i  împăr-   pe  unde  şi  argintul  viu  îngheaţă,  mă  aflu  din  nargileaua  sa  împodobită  cu  pietrii   rele  Vizir  Aii  Cain  Osman-Paşa  te  iartă  şi
         ţeşti  să  ieşi  cu  ei  mai  bine  la  cale.  Fireşte, sub  ecuator,  departe  în  sudul  Africei,  pe  la scumpe,  priveste-’l  cum  şede  cu  picioarele  te  salută.   '  C-A-l-N
   1   2   3   4