Page 1 - Activitatea_1902_05_20
P. 1

Anul  II.                                                   Orăştie,  29  Maiu  n.  1902.                                                               Nr.  20




             INSERŢIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
                                  ACim iAIEĂ                                                                                                                  4  coroane.
       se  plătesc  cu  preţuri  foart:                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/3  an 3 cor.
                 reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—-ţărani  pe an

       Manuscriptele sunt a seadresa
       redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                            Pentru   Rom ânia  şi  străinătate:
                 poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.

                                                                                                                                                       Un  număr  costă  12  bani.
       Epistole nefrancatc  nu se primesc.

           EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                   REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                       A p a r e     în    f i e c a r e   Joi.
            Dr.  A urel  Muntean                                                                                                                 L aurian     B erci an



                                                  se  asupra  Iui  atenţiunea  câtorva  căletori,   chiverniseală  a  Domnitorilor  de  mai  tid.  Nu  era  destul  cu  asta:  Rusia  pândia
           Dela Sigmaringen                       căci  purtarea  sa  şi  mişcările sale elegante   înainte,  îl  alesese  Domn  cu  o  mare  timpul  şi  ocasiunea  să-’şi  facă  trebile,  ea

                   la  gu cu peşti.               şi  sigure  nu  se  prea  potriveau  cu  lo­  majoritate  de  voturi,  cu  vre-o  câteva  ar  fi  voit  cu  mare  drag  să  alipească  Ro­
                                                  cul  şi  cu  societatea  dimprejur.   El  se   săptămâni  înainte.  Multe  pedeci  se  pu­ mânia  de întinsul seu imperiu,  tot aşa cum
                                                  retrăsese de-o pare,  într’un colţ.  şi  acolo   seră  în  drum  şi  au  trebuit  sâ  fie  biruite  dorea  şi Austro-Ungaria.  De aceea în Ru­
                                                  printre  pachete  sure,  ţinea  pe  genunchi   până-ce  prinţul   —   pe  atunci  tinSr  de  sia  şi  Austria  nici  nu  voiau  s’audă  de  un
            Pe  podul  unui  vapor,  ale  cărui  roţi
                                                  o  mapă  şi  scria,  o  scrisoare  se  vede,   27  de  ani  —   s6  poată  pune  piciorul  prinţ  străin  pe  tronul  României.  Francia
       scormoniau  vesele  apa  Dunării,  o  mul­
                                                  care  trebue  se  fi  fost  de  mare  impor­  pe  pământul  României.   Drumul  până  stetea  nehotărîtă,  Prusia  îşi  avea nevoile
       ţime  de  oameni,  de  toate  neamurile  şi
                                                  tanţă,  pentru-că  el  sta  de  multe-ori  şi   în România trecea  prin împărăţia  austro-  sale  cu  răsboiul  ce  avea  se  isbucnească,
       de  toate  clasele,  şedeau  îndesuiţi  într’un
                                                  se  gândia  îndelung  ce  sâ  scrie şi în  urmă   ungară,  şi  cea  mai  mică  nebăgare  de  ear’  Regele  Wilhelm,  şi  ca  Domnitor  al
       amestec  cu  toţii.  Erau  Rusaliile,  după
                                                  scria  cu  multă  băgare  de  seamă.  După-   seamă  ori  întâmplare  neprevăzută  putea  Prusiei  şi,  ca  şef  al  casei  Hohenzollern,
       calendarul  nou,  şi  multă  lume  luase  va­
                                                  ce  şi-a  pus  numele  sub  scrisoare  şi  a   să  descopere  pe  Prinţ  şi  să-’l  aducă  în  dintruu  început  n’a  fost  aplecat  să  încu­
       porul  ca  să  facă  o  plimbare  pe  Du­
                                                  închis-o,  a  scris  pe  plic  aşa:  «Maiestăţii   primejdie.  Prinţul  era  mereu  pe  pază,  viinţeze  urcarea  unui  Hohenzollern  pe
       năre.   Mulţi  dintre  călători  erau  de  a-
                                                  Sale  împăratului  Franz  Iosif  al  Austro-   îngrijat,  şi,  nici  vorbă  nu  era  să  închidă  tronul  României.
       ceştia;  alţii  erau  negustori  şi  călăţoriau
                                                  Ungariei«.  Tăcutul  tiner  s’a  sculat  apoi,   ochii,  fie  zi,  fie  noapte.  Primejdie  pre­  Trebuia îndrăsneală,  trebuia deplină
       în  trebile  lor  comerciale.  Era  un  ames­
                                                  şi-a  întins  mânile,  ca  omul  obosit.   Şi   tutindeni,  şi  chiar  în  urmă,  când  a  lă­ încredere  în  sine  însuşi şi  în  poporul  ro­
       tec  de  limbi,  vioiu  şi  nesfîrşit.  Ziua  era
                                                  era  într’adever obosit, palid de nesomn  şi   sat  trenul  la  Baziaş  în  Bănat,  a  fost  mânesc,  trebuia  adânc  sentiment  de  da­
       frumoasă,  şi  călătorii  bine  dispuşi,  şi
                                                  de  grije.  Ochii  sei priveau  departe  de-a-   nevoit  să  aştepte  două  zile  într’o  staţie  torie,  ca să  pleci  şi  să  te  încumeţi  la  o
       toţi  vorbiau,  mai  ales  politică,  pentru-că
                                                  lungul  Dunării,  par’că  vrând  se  afle  mai   austro-ungarâ  până  să  vie  vaporul;  ear’  laptă  aşa  de grea  şi  primejdioasă.  Prinţul
        tocmai isbucniseră  duşmăniile între  Aus­
                                                  degrabă  ce  căutau.  Eată  ei  se  aprinseră   la  masă  în  restaurant  şi  pe  peron,  Carol avu  aceste însuşiri;  el  nu  s’a  înspăi­
        tro-Ungaria  şi  Prusia,  şi  acum,  în  faţa
                                                  de-odată,  de  o  bucurie  mare,  că  în  zare   Prinţul  —   pe  care,  se  înţelege,  nu-’l  mântat;  dimpotrivă,cu cât  piedecile  erau-
        răsboiului  ce  avea  să  se  pornească,
                                                  departe  începură  să  se  ivească  turlele   cunoştea  nimeni  —  auzia  fel  şi  fel  de  mai  mari, cu  atâta  se  lupta  mai  hotărît.
        umblau  fel  şi  fel  de  svonuri,  cum  um­
                                                  bisericilor  din  Turnu-Severin,  cel  dintâi   vorbe  urîte  la  adresa  lui  şi  câte  şi  mai   Primit  de  popor cu entusiasm,  El  a
        blă  de  obiceiu  la  prilejuri  de-acestea.
                                                  oraş  românesc  pe  Dunăre,  când  vii  din   câte  păreri  spuse  cu  patimă  şi  cu  bat­ jurat  la  10  Maiu,  în  sala  de  şedinţe  a
        Pe partea unde erau călătorii de clasa adoua,
                                                  susul  apei.  Vaporul  s’a  apropiat,  şi  în   jocură  despre  el.  »N’o  să  prindă  el  ră­ Camerei,  pe  cruce  şi  pe  evanghelie,  că
        n’ai  fi  găsit  pentru  nu  ştiu  cât  un  loc
                                                  urmă  s’a  oprit  în  faţa  oraşului.   Mulţi   dăcini  la  noi!  N’o  se  treacă  mult  şi  Prin­ va  păzi  legile  României,  va apăra  drep­
        liber,  aşa  era  de  îndesuială;  represen-
                                                  călători  s’au  scoborît  pe  mal.  Intre  ei
        tanţii  poate  a  douăsprezece  soiuri  de                                           ţul  Carol  o  să-’şi  ia  lumea  în  cap,  ori  de  turile  ei  şi  va  păstra  neştirbit  teritorul
                                                  şi  tăcutul  tinăr,  dar’  căpitanul  vaporului   bynă  voie,  ori  gonit!«  Aceasta  era  cea  ei,  şi  a  adresat  corpurilor  legiutoaie  o
        neamuri  şi-au  dat  aici  întâlnire  şi  s’au
                                                  a  voit  să-’l  oprească,  pentru-că  biletul   mai  blândă  prorocie  ce  i-se  făcea.
        îngrămădit  printre  pachete  şi  cufere,                                                                                       vorbire  plină  de  însufleţire.
                                                  lui  era  pentru  Odessa.  Pe  când  căpita­
        care  cum  putea  şi  cum  da  Dumnezeu.                                                  Starea  lucrurilor  în România  era  în-   »Călcând  pe  pământul  acestei ţări,
                                                  nul  sta  de  vorbă  cu  tinărul  acesta,  o-
        Un  taraf  de  lăutari,  cocoţaţi  pe  lăzi,                                         tr’adevăr  rea.  In biata ţeară,  care  purtând  eu  am  devenit  Român.  Primirea  ple­
                                                  prindu-’l  pe  punte,  mai  mulţi  călători
        cântau  în  ruperea  arcuşului;  Români,                                             jugul  turcesc  a  fost  atâta  vreme  câmpul  biscitului  îmi  impune,  ştiu  mari  datorii.
                                                  de  clasa  întâi  trecură  grăbiţi  pe  lângă
        Sârbi,  Bulgari,  se  munceau  să  se  înţe­                                         de  luptă  al  vecinilor  ei,  domniau  încă  Sper  că-mi  va  fi  dat  a  le  împlini.  Eu
                                                  el,  scoborîră  pe  mal,  apoi  scoţând  pă­
        leagă  la  vorbă;  câţiva  Unguri,  negustori                                        stări  de  lucruri  orientale:  nu  era  cale  fe­ vă  aduc  o  inimă  leală, cugetări  drepte,
                                                  lăriile,  făcură  un  front  în  faţa  tinărului
        de  vite,  rotunzi  ca  butoaele,  îşi  poves­                                       rată  nici  măcar  de-o  palmă  de  loc,  şosele  o  voinţă  tare  de  a  face  binele,  un  de­
                                                  călător,  ear’  unul  "dintre  ei,  ministrul
        teau  şiretlicurile  şi  gimbuşiile,  preoţi                                         bune  erau  foarte  puţine,  visteria  statulu  votament  fără  de  margini  cătră  noua
                                                  Ioan Brătianu,  îl  rugă  să  ia  locîntr’o  tră­
        Ruşi  îşi  numărau  mătăniile,  o  grupă  de                                         goală,  datoriile  publice mari, puţintică ar­ mea  patrie,  şi acel nebiruit respect  cătră
                                                  sură  ce  stetea  gata.   Atunci  căpitanul
        Turci  stăteau  de-o  parte  pe  covoarele                                           mată de 8000 de oameni era nedisciplinată  lege  pe  care  l-am  cules  din  exemplele
                                                  cuprins şi  de  mânie  şi  de  spaimă,  strigă:
        lor,  visând,  fumând  şi  nepăsându-le  ni­                                         şi  rău  înarmată,  şcoalele,  ca  vai  de  lume,  date  de  ai  Mei...  Credeţi  în  mine,  pre­
                                                   »Pe  legea  mea!    Asta  trebue  să  fie
        mic  de  tot  ce  era  împrejurul  lor.                                              magistratura  puţin  desvoltată,  abusul  şi  cum  cred  eu  în  Domnia-Voastră.«
                                                  prinţul  de  Hohenzollern« !
             Intre  călători  era  unul  tinăr,  îm­                                         corupţia  şi  frauda  banilor  publici  erau    De  atunci  au  trecut  unsprezece
        brăcat  în  nişte  haine  de  vară  bine  po­   Era  el,  Prinţul  Carol,  pe  care  po­  de toate  zilele,  apoi,  pe  lângă  toate,  cer­ ani.  Şi  iarăşi  sosi  primăvara  în  ţară  cu
        trivite,  tăcut  şi   serios,  care   atrase- porul  românesc,  sătul  de  risipa  şi  reaua  turi  în  lăuntru  şi  lupte  zadarnice  de  par­ miros  de  flori  şi  cu  cântece  de  pasări,
                                                                                                  Realitatea  lucrurilor,  această  proză  e   Care  linişte  o  invoacă  poetul?  Aceea
                                                          Şfffîe  iubeşti  tu?  spune drept!
                FOIŞOARA                                                                     amară.  Nu  răsboiul  pe  care-’l  sfinţeşti  cu  mii  din  naintea  lui  Dariu  ?  A  Sciţilor  şi  vechilor
                                                       Şi  iarăşi  poetul,  în  loc  să  arate,  că  după
                                                                                             de  lacrimi  şi  vieţi,  ci  urmările lui  sunt  desas-  Daci?  Se  pare,  că  dai  Şi care  cântec vechiu ?
                                                  răsboiul  Europei  s’a  întrunit  în  congres  Ia
                                                                                             troase  pentru   România.   Poetul  pare  că  ar  Epopea  Daco-României?  Acel  carmen  secu­
                                                  Berlin, ca  să ne  despoaie  de  atâtea  şi  atâtea
                                                                                             zice  României  şi Românilor:  Nebunii  Nu  ve­ lare,  ce  acesta  îl  visa  odată?  Căci  din  acest
                                                  drepturi,  el  spune  atât  de  simplu  şi  înţelegă­
            Dragoste  ori  economie?                                                         deţi  voi,  că  bucuria  victoriei  voastre  va  fi  cântec  abia  pe  ici  pe  colo  mai  străbate  câte
                                                  tor,  că:  ivărul  la  uşe  sare  şi congresul  de  fa­
                                                                                             plâns  în  fiii  voştri?                   o  voce  mai  curată.  Abia  epoca  lui  Traian
                                                  milie  stă  în  faţa  ta,  care  eşti  prins  în  fla­
                                                                                                  Şi  ce  e  mai  trist,  că  copila  ascultând   şi  Decebal,  a  lui  Mircea,  Ştefan  şi  Mihaiu
                                                  grant  delict.                             sfaturile  unchilor  şi  a  mătuşilor  —  arză-le
             Aşa  era  la  1400.  Astăzi ?                                                                                              bravul  mai  sunt  doar  vrednice  de  amintit  în
                                                       La  1400,  după  un  răsboiu  victorios,   focul  —  mai  împarte  dragostea  ei  şi  prin   istorie.   încolo  ce  mai  avem  remarcabil  din
          Azi  n'ai  chip  în  toată voia în  privirea-i  să  te pierzi,  Românii  culegeau  roadele  victoriei  lor.  Bucu­
                                                                                             vecini.  De  obiceiu  aruncă  bogăţiile  —  frum-   vieaţa  poporului  român?  Doar  în  strigări  ire-
          Cum  îţi  vine, cum  îţi place pe  copila  s’o  desmierzi,   ria  şi  munca  netulburată  erau  roadele  trium­
          După gât să-i aşezi braţul, gură ’n gură, piept  la piept,                         seţile  —  peste  frontieră  şi  nici  nu  se  gân­  gulare  vechiul cântec  mai apare,  se  ridică  câte
                                                  fului,  cel  puţin  pentru  un  timp  oare-care.  deşte,  că  acele  bogăţii  îi  sunt  dăruite  de  iu-
         S’o întrebi numai cu ochii: Mă iubeşti tu ? spune drept!                                                                       puţin  la  suprafaţă  spre  a  fi  bine  visibil  şi
                                                        La  1878?  —  Nu  ai  voie  să  te  bucuri  bitu-’i  ce  degeră  la  poartă,  de  Cavaler.  Ei
          Aş!  Abea  ’ţi-ai  întins  mâna,  sare ivărul  la  uşe.                                                                       earăşi  dispare  repede întunecat  de  vocea mai
         E un congresde rubedenii, vre-un unchiu, vre-o mătuşe  singur  de  victorie.  Nu  ţi-e  permis  să  întinzi  bine,  atunci  de  ce  se  mai  ţii  la  o  copilă  atât
                                                                                                                                        puternică,  de  cântecele  mai  de  seamă  ale  al­
          Iute  capul  într’o  parte  şi  te  uiţi  în  jos  smerit....   mâna  pe  după  gâtul  copilei  şi să o  desmierzi.  de  depravată,  cochetă  şi  cu  toane,  ca  şi  luna
          Oare  nu-’i în  lumea  asta  vr un  ungher pentru  iubit?  Sare  ivărul  şi   apare  t a nt i  E u r o p a  cu lui  April?  Nu  vezi,  că  eşti  ridicol?  tor  popoare  şi  de întâmplări  mai  vrednice  de
                                                                                                                                        figurat  în  istoria  omenirii.  Dar’  câte  o  voce
             Ah,  genialule  poet,  cum  ai  ştiut  tu  ca   n e n e a  Mus c al u II  Copila  e  pretinsa  lor   Aşa  este,  dar’  dragostea  e  veche,  ear’   mai  curată....
        să  descrii,  în  câteva rînduri  geniale,  un  întreg   nepoată.  Ea  dispune  de  o  zestre  bunicică,  e  copila  e  urmaşa  acelui  popor,  care  odinioară   Dar’  tot  şueră  şi  strigă,  scapără  şi  rupt  răsună.
        răsboiu,  o  întreagă  epocă  din  istoria  acestei   muncitoare  şi  inteligentă,  deci  nu  pot  se  o  era  stăpânul  întregei lumi  cunoscute  pe atunci.   Se  împinge  tumultoasă  şi  sălbatică  pe  strună.
        nenorocite  ţări.  In  adevăr,  în  loc  să  zici,  că   lase  să-’şi  ducă  în  voie  traiul cu  c av a l e r ul ;  Apoi  cavalerul  visa  în  tinereţe,  că  ea  îl  va   Nu  strigă  oare  destul  de puternic  vocea
        Românii  an  plecat  la  Plevna,  s’au  luptat  vi­  zestrea  trebue  împărţită  cu  falşele  rubedenii:  iubi,   că-’l   va   privi   peste   umăr  cu  răsboiului  dela  1877?  Gloria  străbună  nu  a
        tejeşte  dovedind  străinilor,  că  ei  îşi  iubesc   Românul  trebue  să muncească  şi  România să  drag,  când  el  va  sta  dus  pe  gânduri  şi astfel  fost ea reînviată la Plevna?  Nu  a admirat lumea
        ţara  şi,  că  ţeara  îi  iubeşte;  tu  spui  cu  vorbe   producă  întâi  pentru străini  şi nu  pentru sine,  în  armonie  trăind  vor  tiura  roman  întreg...  întreagă bravura oştenilor noştri?  Poetul poate
        atât  de  simple,  atât  de  măreţe, încât  ele  stră­  ca  la  1400.                din  sărmana  lor  vieaţă  şi  mai  bună  şi  mai  prin  urmare  să-’şi  urmeze  cântecul,  dacă  nu,
        bat  drept  în  inimă:  că  nu  ai  chip  azi  să  te   Eată  pentru-ce  poetul  regretă  timpul  rea.  Istoria  va  spune  odată,  că  România  pu­ să  il  termine.  Insă  urmările  răsboiului  sunt
        mai  pierzi  în  privirea  copilei,  să  o  desmierz   lui  Mircea  şi pentru-ce  critică  cu atâta asprime  ternică  nu  a  existat  numai  la  1400,  ci  şi  la  rele,  am  putea  zice,  că  sunt  fatale  pentru
        după  placul  inimii  tale,  să-’i  aşezi  braţul  pe   timpurile  noastre  şi  zice  mai  departe:  1900.  Acum?               România.
        după  gât  şi  gură  în  gură,  piept  la  piept  s’o   Sunt sătul de-aşa vieaţă... nu sorbind al ei păhară,  N’o mai caut.  Ce se caut?  E acelaş cântec vechi;  (Va urma).   1  S.  O RD E AN ,
        întrebi  numai  cu  ochii:                      Dar’  miseria  aceasta,  proza  asta  e  amară,  Setea  liniştei  eterne,  care-mi  sună  la  urechi;
   1   2   3   4