Page 1 - Activitatea_1902_07_26
P. 1

Anul  II.                                                   O ră ş tie ,  10  Iulie  n.  1902.                                                          Nr.  26




              INSERŢIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
                                                                                                                                                       Pe  an  6 cor.  pe  l/a  an 3  cor.
        se  plătesc  cu  preţuri  foart ■
                  reduse.
                                                                                                                                                       Pentru  plugari— ţărani  pe an
                                                                                                                                                               4  coroane.
        Manuscriptele sunt a seadresa
        redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                            Pentru   Rom ânia  şi  străinătate:
                  poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.


                                                                                                                                                        Un  număr  costă  12  bani.
        Epistole nefrancate  nu se primesc.

           EDITOR,  PRO PRIETA R  ŞI  ŞEF-RED A C TO R:                                                                                             REDACTOR  RESPO N SA BIL :
                                                                        A p a r e     în    f i e c a r e  Joi.
             D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                    L a u r i a n  B e r c i a n


                                                  ceste se predau în mod mai genuin cunoş­ mai  preţioasă  piatră  din  cununa  cea        Cultivarea sentimentului religios.
           încheierea anului şcolar               tinţele de cari are un popor mai neapărată  mândră  a  institutelor  noastre  culturale.
                                                  lipsă,  potrivit cu firea şi aplecările lui, ear'
                                                                                                  Ficele  noastre  vor  învăţa  aici  tot
                                                                                                                                                      ( Urmare  şi fine).
                           la                     creşterea  tinerimii  se  face  cu  plan  bine  ce  e  frumos  şi  folositor,  vor  învăţa,  că
                                                                                                                                             Nici  odată  dar’  să  nu  minţim  în
                                                  chibsuit  amâsurat  aspiraţiunilor  şi  doru­ trcbuc  să  înveţe  si  alte  limbi,  dar’  nu
                                                                                                                                        faţa  copiilor,  să  nu  ascundem  în  faţa
        şcoala  M^sociaţmnîi“. rilor  lă  cari  ţinteşte  poporul.                           vor  uita  nici  un  moment,  că  cea  mai
                                                                                                                                        lor  adevărul,  să  nu-i  ademenim  să
                                                        Intre  condiţiuni  egale  poporul  nos­ frumoasă  limbă  pentru  ele  este  şi  ră­
                                                                                                                                        minţă  ori  să  nu  spună  adevărul,  nici
                                                  tru  este  accesibil  pentru  cel  mai  mare  mâne  limba  mamei  lor,  limba  în  care
             La  27  Iunie  a.  c.  s’a  făcut  la  şcoala                                                                              odată  să  nu-i  silim  prin  ameninţări  ori
                                                  grad  de  cultură  şi  ar  fi  putut  susţinea  atât  de  dulce  a  ştiut  v o r b i  şi  s c r i e
        civilă  de  fete  a  »Asociaţiunii«  încheie­                                                                                   prin  sperieturi  a  minţi.
                                                   concurenţa  pe  ori ce  teren  cu  popoarele   Alexandri  şi  Eminescu  —   dat  fiind,  că
        rea  solemnă  a anului şcolar  1901 — 1902,
                                                  conlocuitoare.  Aceste  condiţiuni  au  lip­ pentru  limbă  Românii  au  suferit  mai     Ori cât de mare e greşala copilului, el
        în  presenţa  unui  public  distins  şi  aşa
                                                  sit  până  bine  de  curând  în  total  şi  du­ mult  ca  pentru  libertate.          e  vrednic  de  iertare,  dacă-şi  mărturi­
        de  numeros,  că  sala  festivă  a  şcoalei                                                                                     seşte  greşala,  şi  din  contră,  ori  cât  de
                                                   rere  ele  lipsesc  şi  acum  în  parte  destul   Mulţumesc  din  inimă  corpului  nos­
        de  astădată  s’a  dovedit  a  fi  prea  mică                                                                                   mică  e  vina,  el  are  să  fie  certat  dac’o
                                                   de  considerabilă.                        tru  didactic,  că  precum  în  totdeauna
        pentru  asemenea  acte  solemne.  Dintre                                                                                        ascunde,  căci  din  inima  omului,  care
                                                        Nu  este  nici  o  mirare,  dacă  în  cele  şi  acest  an  a  fost  la  înălţimea  chemării
        publicul  present  am  remarcat  pe  dd.                                                                                        minte,  se  pierde dorinţa de  a  face ceea-
                                                   culturale  noi  am  rămas  înapoia  altora  sale  —   şi  noi  considerăm  jertfele  ce le
        I.  Şuiul,  vice-presidentul  »Asociaţiunii«,                                                                                   ce  e  plăcut  lui  Dumnezeu,  pe  care  nu
                                                   —   şi  nu  e  mirare,  că  creşterea  ce  aducem  pentru  institut  şi  susţinerea  lui,
        Dr.  A.  Mariane seu,  jude  de  tablă  în                                                                                      poate  să-’l  mintă,  şi-’l  face  cel  mai  ne­
                                                   ne-am  câştigat  în  şcoli  străine  e  cu  —  pe  deplin  recompensate  prin  oste-
        pensiune  şi  membru  al  «Academiei  Ro­                                                                                       suferit  pânditor.
                                                   lacume  şi  defecte,  cari  au  avut  o  înrîu-  nelele  ce  au  pus  —   ca  să  dee  socie­
        mâne*,  P.  Pipoş,  jude  de  tablă  în  pen­                                                                                        A  patra  consecuenţâ  şi  cea  mai
                                                   rire  hotărît  păgubitoare  asupra  vieţii  tăţii  vlăstare  alese.
        siune  şi  asesor  consistorial,  A;  Oniţ, jude
                                                   noastie naţionale.                             Mulţumeşte  domnului  consilier  —    importantă,  este  iubirea  cătră  Dumne­
        de  tribunal  în  pensiune,  etc.,  apoi  doam­
                                                        Lacunele  acestea  au  devenit  şi  mai   vice-president  al  »Asociaţiunii«  losif   zeu   şi  cătră   toate   creaturile   lui,
        nele  Cosma  (Sibiiu),  Avramesai  (Lugoj),
                                                   desastroase  până  când  femeia  română   Ster ca  Şuluţ,  care  de  un  lung  şir  de   începând  dela firul de iarbă  până  la om.
        loanoviciu  (Caransebeş),  D r.  Popovici
                                                   a  primit,  creştere  multă  puţină  în  insti­  ani  să  ocupă  cu  interes  şi  pricepere de   Icoana  cea  mai  vie,  pe  care  a
        (Lugoj),  Micu  (Făgăraş),  etc.  şi  mulţi
                                                   tute,  cari  urmăreau  şi  alte  scopuri,  afară   acest  institut  şi  îngrijeşte  de  şcoală  şi   pus’o  Dumnezeu  ochilor  noştri  pentru
        din  România  (părinţi  de  ai  elevelor  şi
                                                   de  cel  educativ,  care  culminează  în  a   de  progresul  acesteia  cu  neîntrecută   vecie,  este  natura.  Cu  ea  să  începem
        amici  ai  şcoalei).
                                                   da  societăţii  caractere,  firme,  soţii  cre­                                      dar  cultivarea  sentimentului  religios.  Să
             Asesorul  consistorial  N.  Ivan,  ca                                           dragoste.
                                                   dincioase,  mame  adevărate  şi  surori  o-                                          deprindem  pe  copil  să  admire  soarele,
        delegat  al  comitetului ,,Asociaţiunii“  pen­                                            Ear’  voi,  iubite  eleve  —  păstraţi
                                                   crotitoare  ale  virtuţilor  strămoşeşti  iubi­                                      acest  centru  planetar,  dela  care  de­
        tru  a  presida  examenele,  a  încheiat  a.                                         comorile  ce  aţi  adunat  aici,  înmulţiţi
                                                   toare  de  limba  şi  de  legea  lor.                                                prinde  vieaţa  noastră  pe pământ.  Luna,
        şcolar  cu  următorul  discurs:                                                      talantul ce vi-s’a încredinţat,  fiţi fice bune
                                                        Ii revine meritul  „Asociaţiunii11 noas­                                        acest  satelit  fără  de  care  concepţiunile
                                                                                             ale  părinţilor  voştri  şi  neamului  nostru
               Magnificenţa  Voastră  Domnule      tre,  de  a  fi  rupt  cu  curentul  dureros   şi  nu  uitaţi  nici-odatâ,  că  în  pruncia   poetice  ar  înota  într’o  noapte  fioroasă.
         Vice-preşedinte /                         şi  a  fi  pus  temelii  tari  şi  solide  la  acest   voastră  »Asociaţiunea«  v’a  înlesnit  şi   Stelele  sclipitoare,  cari  ţin  taina  privi­
                                                   aşezămănt,  primul  de  felul  acesta,  la  noi,                                     rilor  noastre,  ochii  duioşi  ai  celor-ce
                Onorat  fi  distins  publici                                                  mijlocit  creşterea  într’un  institut  ridicat
                                                   unde  iubirea  de  moşie  şi  de  ţeară  ri-                                         iubim.
                Onorat  corp  didactici                                                      din  denari  adunaţi  dela  poporul  român,
                                                   valisează  cu  dragoste  cătră  limba  şi  le­                                            Norii  trecători  cari  ne  astupă  far­
                Iubite  eleve I                    gea  noastră —  şi  oţelirea virtuţilor  naţio­  acel  popor  sărac,  pe  care  al  iubi  şi  a-1   mecul  vederii,  ca  şi  nevoile  vieţii,  cari
                                                                                             cinsti  să  ne  ţinem  ţoţi  şi  toate  de  cea
             Diferite  sunt  mijloacele  prin  care  nale este problema lui cea mai  principală.                                        umbresc  clipele    noastre  de  fericire.
                                                                                              mai  sfântă  datorinţă.
        popoarele  îşi  câştigă  educaţia  şi  cul­     Simţul  mândriei  naţionale  ne  cu­                                            »Spre  cer  pornesc  ochii  noştri  în  ru­
                                                                                                   Cu  acestea  declar  anul  şcolar  de
        tura  lor.                                 prinde,  când  ştim,  că  acest  institut  este                                      găciunile  noastre,  în  sentimentele  de
                                                                                              încheiat«.
             S ’a  dovedit  însă  în  decursul  vre-  al  nostru,  e  ridicat  din  obolul  nostru  şi                                  iubire  şi  în  cele  de  durere!*
                                                                                                                    După  » T.  R.«.
        milor,  că  educaţia  cea  mai  temeinică  şi  e  închinat  culturei  nostre  naţionale.                                             Mai  simţitor  încă  e  copilul  la  po­
        mai trainică se câştigă  în  şcoale cu limba    Vom  griji  ca  acest  preţios  mărgă-                                          doabele  vieţii  vegetale.  Ce  vie  bucurie
        naţională şi  cu caracter  naţional, că  în  a­ gitar  să  strălucească  şi  să  fie  şi  cea                                   simte  copilul,  când  vede  o  floare  ori

                                                           Şi-apoi,  ci-că  ’n  ţăsătura-ţi                                                  »....se  dedase,  puţin  câte  puţin,  a  se
                F 01Ş 0 ARA                                  de  mătasă  s’a  ’ntrupat:              Ura  lui  Eminescu.                considera  ca  Ministru».
                                                           Cerul  zilelor  de  vară,
                                                                                                                                                Dela  Nistru  pân’  la  Tisa
                                                             limpede  şi  nepătat;
                                                                                                                                                Tot  Românul  plânsu-mi-sa....
                                                           Spicu  ’nbelşugat  al  holdei
                                                             ce  se  leagănă  de  vânt;           Şi  acum  după-ce  ne  căzu  în  mâni  şi   «N’ar  zice  cine-va,  că  e  vorba  de  un
                                                           Sângele  ce-a  curs  spre  slava   proza  lui  Eminescu,  publicată  în  Timpul  *]   Ministru  căruia  se adresează  plângerile  între­
                OŞTEANUL şi DRAPELUL                         strămoşescului  pământ!         putem  să  păşim  mai  departe  la  analisa  poe-   gului  neam  românesc,  contra  streinismului
                                                                                             siilor.   Articolele  reproduse  în  broşură  au
                                                                                                                                        cutropitor?»
                                                           Avusese  el  norocul              o  prefaţă  foarte  importantă  făcută  de  regre­  «Căci  nimeni  n’ar  fi  făcut  pe  Eminescu
                                                             să  te  poarte  fluerând        tatul  Gr.  Păucescu.  Această  descoperire  încă   se  susţie  o  idee  care  nu  era  a  lui  şi  când
                                                           In  răsboiu,  când  prin  văzduhuri  ne  va  fi  de  un  mare  folos.        cine-va  îi  făcea  vre-o  observaţiune,  el  răs­
                De  demult,  de  tine,  taica                treceau  plumbii  şuerând,            Aşa  dar’  armaţi  cu  aceste  studii,  de
                   îmi  doinea  mereu  poveşti,            Sdremţuindu-’ţi  tricolorul       aci  înainte  vom  merge  la  sigur.   Ceea-ce   pundea  cu  semeţie:   «Altul  o  se  mă  înveţe
                Ca  de  stema  cea  mai  mândră                                                                                         pe  mine  cum  se  susţin  interesele  neamului
                                                             de  pe  vremuri  ocrotit        vom  spune,  e  spus din  convingere  deplin for­  meu?».
                   a  oştirii  româneşti.                  De-acea  pajură  cu  cruce,        mată.   Nu  ne  vom  mai  teme,  de  nici  o
                Şi  pe  cât  ’mi-aduc  aminte,               de-acel  şoim  nebiruit.        critică.                                        Da,  are  dreptate  Eminescu  să  ne  ţină
                   pomenind  numele  tău                                                                                                în  jug,  să  ne  fie  tiran.  Şi  ar  fi  bine  ca  ju­
                                                                                                  Iată  ce  se  spune  în  prefaţă.     gul  şi  tirănia  lui  să  ne  stăpânească  necon­
                Se  ’nchina  precum  se  ’nchină
                                                           Şi-acum,  poate  nu  mi-i  crede  —
                   un  creştin  lui  Dumnezeu.                                                     «....Eminescu  ne  fermecă  şi  ne  subjugă.  tenit.  Tot  astfel  are  deplină  dreptate  să  se
                                                             stând  de  strajă  lângă  tine,
                                                                                             Şi  jugul  ce  ne  pune  nu  putem  să-’l  lăpădăm.  considere  ca  Ministru,  căci  nici  unul  din  mi­
                                                           Mă  gândesc  la  bietu  taica                                                niştrii  României  nu  se  poate  compara  cu
                                                                                                   «....Omul  acesta  blăjîn,  care  fugea  de
                                                             şi  s’aprinde  dor  în  mine:
                îmi  spunea,  că  în  altarul                                                 lume  a  devenit  un  tiran,  căruia  se  supun  toţi   Eminescu  ;  nici  unul  nu  a  posedat  cunoştin­
                   patriei  nu-’i  alt  odor.              Să  te  port  şi  eu  odată        Românii».                                 ţele  de  ţară  şi  de  neam  ca  el.
                                                             în  vîrtejul  bătăliei...
                Mai  de  preţ  decât  drapelul             Că  eşti  nou  şi  ’ţi-ar  sta  bine                                              In  fine  avea  perfectă  dreptate  de  a
                   unui  neam  biruitor.                                                                                                privi  cu  dispreţ  la  acei ce-i  combâteau  ideile.
                                                             „Crucea  Stelei  României “!
                Pânza  ta  —  zicea  bătrânul                                                      *)  Vezi:  M.  Eminescu.  1880—1881.  Mărturi­  De  aceea  şi  noi,  a  căror  vederi  econo­
                   în  graiu  blând  şi  mângăios,   {„Albina"),          1 \  I M iţ e s e u - D n fu .  sesc,  că  nu  cetisem  aceste  articole.  De  altfel  pro­  mice  erau  întrupate  şi  în  cel  mai  mare  geniu
                                                                                              babil  că  nu  prea  mulţi  le-au  cetit,  de  oare ce  bro­
                E  cinstită  ca  şi  giolgiul                                                 şura  scoasă  în  1893  am  găsit’o  cu  foile  netăiate,   al  ţărei  noastre,  vom  răspunde  celor-ce  ne
                   sfânt  al  Domnului  Christos.                                             deci  necetită  de  nimeni  la  Academie.  vor  combate:  «voi  o  să  mă  învăţaţi  pe  mine
   1   2   3   4