Page 1 - Activitatea_1902_07_27
P. 1

Anul  II.                                                   O răştie,  17  Iulie  n.  1902.                                                             Nr.  27



                                 ACTIVITATEA                                                                                                         Pentru  plugari—ţărani  pe an
            INSERTIUNI:                                                                                                                                   ABONAMENT:
      se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  l/a  a*1 3 cor.
               reduse.
                                                                                                                                                            4  coroane.
      Manuscriptele sunt a se adresa
      redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                            Pentru  România  şi  străinătate:
               poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.

      Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                             Un  număr  costă  12  bani.


         EDITOR,  PROPRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR :                                                                                                  REDACTOR  RESPONSABIL :
                                                                     A p a r e      în   f i e c a r e   Joi.
          D r.  A urel  Muntean                                                                                                                L a uri an    B e r c i a n


                                                mare  de  a  merge  însuşi  la  Blaj,  spre  a   «Continuând  călătoria  am  ajuns în   Un sistem scandalos.
                                                soarbe  dela  isvor  lumina  şi  dragostea,  vîrful  »Hulii«  (lângă  Blaj).  Intr’o  mână
            Euiibu  şi Blajul.                  ce  o  vedea  radiând  din  sufletul  lui  Pum­ ţinându-’şi  notesul,  cu  cealaltă  şi-a  luat

                                                nul.   Cu  atât  mai  amară  îi  va  fi  fost  pălăria jos, strigând:  » Te salut din inimă,
                                                                                                                                           E  vorbă,  prea  fireşte,  de  un  sistem
      — Cum  a  venit  Emineseu  în  Blaj. —    desilusia,  când  în  toamna  aceluiaşi  an  Roma mică.  Iţi  mulţumesc  Dumnezeule,   observat la institutul de bani „Ardeleana".
                                                a  trebuit  să  plângă  cu  amar  şi  să  plece  că  mi-ai  ajutat  s’o  pot  vedea*.
                                                                                                                                           Alte  institute,  ba  şi  privaţi,  nu  chi-
                                                din  Blaj  cu  sufletul  amărît  şi  cu  lacrămi   «Am  tras  la  Bugner Vasile,  de unde
                                                                                                                                     nuesc  pe  bieţii  ţărani  acum  în  preajma
                                                în  ochi.  Eată  scrisoarea  din  chestiune:  după  masă  dînsul  s’a  dus  pe  la  seminar,   secerişului  şi  altor  lucruri  costişitoare
           Intr’o  serie  de  articoli,  publicaţi  în
                                                                    *                      pe la gimnasiu şi nu s’a reîntors până sara.  cu  execuţii,  că  doar’  se  ştie,  că  ţăranii
      nrii  73— 83  ai  «Tribunei*  sub  titlul:                   *  *
                                                                                                «Tinărul  Emineseu  a  stat  în  Blaj,
      «Emineseu  în  Blaj*,  am  adunat  şi  re-        Prea  onorate  d-le  profesor,     după  cum  mi-aduc  aminte,  aproape  o   noştri  tocmai  acuma nu  prea  pot plăti.
      sumat  tot  ce  se  ştia  şi  ce  am  mai  pu­                                                                                       «Ardeleana*  însă,  —   mai  bine  zis
                                                      «Primind  epistola  P.  O.  D-Tale  din  săptămână;  (?— Dr. E. D.)  în  tot  timpul   noul  ei  «director  şi  advocat«  Dr.  A.
      tut cu  afla  asupra petrecerei lui Emineseu
                                                 8  Maiu  a.  c.  grăbesc  a  satisface  pre­ acesta  eu  l-am  provăzut  cu  mâncare;   Vlad  şi  colaboratorii  lui  din  cancelaria
      ca  student în  Blaj.  Din  cercetările  făcute
                                                ţuitei  recercări.  Mi-aduc  aminte,  că  în  în  urmă  şi-a  luat  adio  dela  mine,  săru-   advocaţială,  se  vede,  că  nu  vreau  să  ob­
      resultă,  că  Emineseu  a  petrecut  în  Blaj
                                                anul  1866,  luna  Iulie  (? — Dr.  E.  D.)  tându-mi  mâna.  Unde şi  încotro  s’a  dus,   serve,  că  atât institutul,  cât  şi  ei trâesc
      cam  4— 5  luni,  în  anul  1866;  în  acest
                                                ca  primit  la  «teologia  morală*  (cursul  nu  ştiu;  mi-a  promis,  câ  îmi  va  scrie,   numai  din  s u d o a r e a   bietului  ţ ă ra n
      restimp,  cam  din  Iunie  până  în  Septem­
                                                teologic  mai  pe  scurt.  Dr.  E.  D.)  dim­ atât  mie  cât  şi  fratelui  Cojocariu.   Şi   rom ân.*)
      vrie,  el  pare  a  se  fi  pregătit  şi  a  fi  în­
                                                 preună  cu  patriotul  Teodor  Cojocariu  într’adevăr,  că  în  annl  1879  am  şi  pri­  Aceşti  oameni, se vede,  că  nu  vreau
      cercat  să  facă  un  examen  de  pe  clasele
                                                 —  un  om  de o mărime  extraoidinarâ —   mit  atât  eu,  cât  şi  Cojocariu  epistolă,
      III.  şi  IV.,  ca  să  se  înscrie,  la  începutul                                                                            să  cunoască greutăţile poporului,  cu  cari
                                                 am  plecat  cu  trăsura  pe  Murăş  în  jos,  însă  regret,  că  epistola  s’a  pierdut  încă
      anului  şcolar  1866/67,  ca  elev  ordi­                                                                                       tocmai în acest restimp are să se  lupte,  ci:
                                                 cătră  Blaj.  Trecând  prin  Reghin,  apoi  de  atunci,  ear’  despre  conţinutul  epis­
      nar,  dar’  n’a  reuşit.  Astfel  el  a  trebuit                                                                                     Umblă  scriitorii  «cancelariei  advo-
                                                 prin  Petelia,  Gurghiu  şi  celelalte,  am  tolei  încă  nu-mi  aduc  aminte.   Toader
      să  plece  iarăşi  din  Blaj,  foarte  desilusio-                                                                               caţiale«  a  »Ardelenei«  în  ruptul  capului
                                                 ajuns  în  Murăş-Oşorhei,  unde  am  tras  Cojocariu  a  murit  încă  înainte  de  asta
      nat,  şi  ioarte  amărît  în  sufletul  seu.  A                                                                                 fără  nici  o  ruşine  şi  execueazâ,  belesc
                                                 la  otelul  «Calul alb*.  îmbrăcaţi  fiind  în  cu  20  ani.
      şi  plecat  la  Sibiiu,  de  acolo  la  Răşinari                                                                                la  bieţii  ţărani,  de  ţi  mai  mare  scârba
                                                 costum  naţional,  ori  cine  cunoştea,  că    «Emineseu,  pe  timpul  acela  avea   de  procedeul  acestei  bănci  române (!)
      şi  peste  munţi,  prin  vama  cucului,  a
                                                 suntem  fiii  Carpaţilor  şi  Români.     etate  de  17— 18  ani,  după  a  mea  pă­
      trecut  în  România.                                                                 rere.  Era  un  tinăr  de  o  construcţie  so­  şi  a  uneltelor  sale  setoase  de  diurne,
                                                      «Pe  când  stăm  la  masă,  întră  în                                           de  comisii  execuţionale.
           Dela  publicaţiunea  din  »Tribuna«                                             lidă,  gras,  tare,  negricios,  tuns,  ear’  în
                                                 odaia  noastră  un  tinăr  negricios  şi  se                                              Ba  execueazâ  şi  ţărani  de  aceia,
      încoace  am  mai  aflat  asupra  lui  Emi-                                           frunte  avea  păr  bucliu,  pe  care  mereu
                                                 recomandă  »Eminescu«, student din Cer­                                              cari au plătit interesele  datoriei lor până
      nescu  câteva  mici  detailuri  interesante,                                         şi-’l netezea;  ochi  ageri  şi  ţinută  serioasă.
                                                 năuţi.  Ocupând  loc  la  masa  noastră  în­                                         în  Septemvrie  1902!
      graţie  unor  contimporani  ai  lui  Emi-
                                                 dată  mare începe  a-şi  povesti  năcazurile,   Acestea  date,  după  cea  mai  bună      Şi-i  execueazâ  pentru  suma  —
      nescu,  cari  mi-au  comunicat  câte  ceva
                                                 suferinţele  şi  lipsa  de  mijloace  ce  a  avut   a  mea ştiinţă şi cunoştinţă, vi-le  comunic.  întreagă,  şi pentru  ceea-ce  deja au plătitI
      din  amintirile  lor.  Astfel  de  comunica-
                                                 a  îndura  în  desperata  lui  călătorie,  con­  După  cari...  ş. c. 1.                  Inzadar  să  plânge  muierea  bietului
      ţîuni  mai  de  seamă  mi-au  făcut  dl  loan
                                                 dus  de  dorul ferbinte  de  a  putea  vedea   Bicaz,  la  16  Maiu  1902.           ţăran,  cătră sbirul  exmis  al  »Ardelenei«,
      German,  catechet  gr.-or.  la  gimnasiul
                                                 Blajul,  după  cum  zise,  »de  unde  a  ră­                                         —  ceva fost cismaş — că: rogu-te „Maria
      din  Brad  şi  părintele  loan  Cotta,  preot                                                                  lo a n   Cotta,
                                                 sărit  soarele  românismului*.   După-ce                                             Ta",  nu  mă  sără ci,   că  bărbatul  meu
      gr.-cat.  în  Bicaz.                                                                                          cooperator  gr.-cat.
                                                 am  folosit  câte  un  pâhar  de  vin  îndată                                        doar’  de  două-trei  zile  a  plătit  rata  la
           In  deosebi  interesantă  mi-se  pare
                                                 scoase  un  notes  şi  cu  o  profundă  serio-                *                      bancă,  şi  are  termin  până  la  toamnă,  —
      comunicaţiunea făcută de părintele Cotta,
                                                 sitate  însemnă  în  dânsul.  Ne-a  povestit                                         nu-’i  graţie!  îi  execueazâ singura  văcuţă,
      de-aceea  ţin  să  o  public  în  »Familia«,                                              Mărturisirile  părintelui  Cotta  —   fă­
                                                 toată  călătoria  sa  din  Cernăuţi  până  în                                        —   cu  călcarea  legii  —   şi  tot  ce  are
      care  mai  întâi,  a  pomenit  despre  petre­                                        cute  fără  a  fi  cetit  cele  publicate  de
                                                 Murăş-Oşorhei;  mi-am  uitat,  că  pe  unde                                          bietul  om  la  casă!  că „Măria-Sa“ —  fos­
      cerea  lui  Emineseu  în  Blaj  şi  prin  care                                       mine  in  »Tribuna«  —   sunt  aşa  de  sin­
                                                 şi-a  făcut  călătoria  până  acolo,  dar’  prin                                     tul  cismaş  —   nu  cunoaşte  milă,  el  taie
      sper  să  ajung  a  afla  şi  alte  amănunte                                         cere,  încât  se  ridică  peste  ori  ce  în­
                                                 Bicaz  el  n’a  fost.                                                                în  viu,  câ  el  lucră  la  porunca  scriito­
      despre  timpul  cât  Emineseu  l-a  petre­                                           doială.  O  singură  reservă  trebue  să  fac   rului,  care  conduce (?)  „cancelaria  advo-
      cut  prin  Transilvania  şi  special  la  Blaj.  »învitându-’l în trăsură, i-am promis,  faţă  cu  amintirile  d-lui  Cotta,  anume
                                                 că îl  voiu  provedea  cu  de  ale  mâncării,  în  ce  priveşte  timpul,  când  s’ar  fi  pe­  calială"  a  «Ardelenei*.
           Vorba  e,  că  azi  ştim  cum  anume                                                                                            Şi  ca  să  nu  creadă  cineva,  că  caşul
                                                 etc.  Mulţumindu-mi  a  ocupat  loc  în  trecut  cele  spuse  de  d-sa.  Zice  anume,
      a  venit  Emineseu  la  Blaj  şi  ce  impre-
                                                 trăsură  —   asemenea  şi  noi  —   am  con­ că  era  în  Juna  lui  Iulie.  Şi  mi-se  pare,   acesta  ar  fi  numai  o  invenţiune  goală,
      siune  i-a  făcut.
                                                 tinuat  călătoria  spre  Blaj.  Din  Oşorhei  că  aci  memoria  îl  înşală.  Ce  căuta  d-sa   apoi  numim  pe  bietul  ţăran  cu  numele:
           M’am  fost  adresat  părintelui  Cotta                                                                                     este  Alexandru  Bătrîna  din  Balşa.
                                                 am  trecut  dealul cătră Târnava-micâ prin  prin  Iulie  la  Blaj ?  Doar’  atunci  erau
      cu  întrebări  anume,  în  privinţa  aceasta,                                                                                        Plătind  sărmanul  de  el  din  capital
                                                 Dicio-Sân-Martin,  cătră  Blaj.           vacanţele  cele  mari.  Nu  va  fi  lăcut  că­
      pentru-că  am  aflat,  că  d-sa  ca  ascultă­                                                                                   şi  interesele  până  în  Septemvrie  1902,
                                                      «In  tot  decursul  călătoriei  tinărul   lătoria  aceea  mai  curând,  d.  e.  după
      tor  al  cursului  extraordinar  de  teologie                                                                                   din  spese  n’a  putut  plăti numai  14  cor.,
                                                 a  vorbit  foarte  puţin,  fără  mereu  îşi  îm-   Paşti,  pe  la  Dumineca  Tomii?  Eu  aşa
      pe  atunci,  avuse  din  întâmplare  noro­                                                                                      rămânând  cu  27  cor.  40  fileri,  adecă
                                                 bogăţia  notesul  cu  însemnări.   In  Sân-   cred;  şi  sper,  că  şi  aceasta  se  va  pu­
      cirea  de  a  aduce  pe  Emineseu  la  Blaj.                                                                                    13 jl.  70  cr.  în  restanţă.
                                                 Martin  iarăşi  am  stat  împreună  la  masă;   tea  stator!  precis.
      Scrisoarea,  prin  care  preotul  din  Bicaz
                                                 aici  ’l-am  întrebat,  că  ce  scrie?  N ea   Interesant  e  datul  despre  scrisorile
      mi-a  răspuns,  m’a  surprins  foarte  plăcut.                                                                                       Pentru  13 jl.  70 cr.  i-au făcut sbirii
                                                 răspuns:   «Domnilor,  eu  sunt  poet  şi  lui  Emineseu  din  1879,  în  cari  probabil
      Pentru-că  nu  numai  verifică  informaţia                                                                                      aceştia  desbrăcaţi  de  tot  simţul  de  om
                                                 vreau  să-’mi  adun  material*.  La  auzul  se  va  fi  făcut  vre-o  reflexiune  la  călă­
      mea  anterioară,  ci  ne  dă  şi  unele  pre­
                                                 acestora  ne-am  interesat  mai  mult  de  toria  din  1866.  Pagubă,  că  părintele     *)  Aşa  se  vede,  că  cancelaria  advoca­
      ţioase  detailuri,  după  cari  ne  putem în­
                                                 tinăr,  ’l-am  privit  mai  de  aproape  şi  Cotta  n’a  păstrat  acea  scrisoare.   Dar’   ţială  nu  cunoaşte  sau  nu  voieşte  a  pricepe
      chipui  cu  ce  sentimente  venia  tinărul                                                                                      înţelesul  primului  §.  al  statutetor  acestui  in­
                                                 mi-aduc  bine  aminte  de  costumul  ce-’l  oare  nu  se  va  fi  păstrat  cumva  scri­
      Emineseu  în  spre  Blaj.  Din  scrisoarea                                                                                      stitut  »cu  scop  de  a  desvolta spiritul  de  eco­
                                                 purta.  Pe  cap  purta pălărie slăbuţă,  pan­ soarea,  adresată  colegului  d-sale,  răpo­ nomie  şi  de  a  procura,  cu  d e o s e b i r e  po­
      aceasta  se  vede,  că  Emineseu  pierzen-                                                                                      p o r u l u i  agr i col ,  c r e di t e l e ,  de  car e
                                                 taloni,  vestă  neagră,  slăbuţă,  un  căput  satului Toader  Cojocariu?  Cei-ce  ar  pu­
      du-şi  pe  bunul  seu  patron  Aron Pumnul,                                                                                     are  t r e b u i n ţ ă *   I  Unde  rămâne  lauda  de
      a  cărui  moarte  o  deplânse  în  versuri   mai  scurt  de  vară  şi  altul  ceva  mai  tea  afla  ceva  în  privinţa  aceasta,  nu  se  sine  din  raportul  drecţiunii  scris  şi  tipărit
                                                 lung  de  toamnă;  amândouă  negre  şi  simt  oare  îndemnaţi  a  cerceta?           pentru  adunarea  gen.  din  ăst  an?  prin  care
      duioase,  în  Febr.  1866,  şi-a  fost  pus                                                                                     se  zice,  că  clientela a  fost  cruţată  de  spese ?l
                                                 slabe.  La  întrebarea:
      toată  nădejdea  sa în  Blaj,  focularul  din                                             Blaj,  Iunie  1902.                       Am  înţeles, că  dl  d i r e c t o r - a d v o c a -
                                                                                                                                      foarte  puţin  se  ocupă  cu  cancelaria  advocat
      care  a  fost  venit  şi  Bucovinei  apostolul   »—  Fumaţi, domnule Emineseu? —
                                                                                             („Familia“).           D r.  E .  D ă ia n n .  ţială,  pentru-că  acolo  este  »tot  fac*  Zseler,
      seu  de  deşteptare  naţională.   Pierzând  ne-a  răspuns:  «Aşi  fuma,  dar’  nu  dispun                                       dela  care  însuşi  directorul  cere  desluşiri,  in-
                                                                                                                                      tuiţiuni  şi  altele.   La  discreţiunea  acestuia
      adecă  pe  Pumnul,  care  i-a  fost  ca  un  de  parale«.  I-am  scos  un  floren,  pentru
                                                                                                                                      sunt  expuşi  bieţii  clienţi  al  «Ardel enei *,
      părinte,  Emineseu  avea  dorinţa  cea  mai care  mi-a  mulţumit  de  mai  multe-ori.                                           Nota  Rid:)
   1   2   3   4