Page 1 - Activitatea_1903_02_04
P. 1

Anul  III.                                               Orăştie,  5  Februarie  n.  1903.                                                                Nr.  4



                                                                                                                                                              ABONAMENT:
                INSERŢIUNI:
                                     ACIIYIÎĂÎEA                                                                                                                 4  coroane.
          pe  lăţesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                                Pe  an  6 cor.  pe  1/s  an 3 cor.
                    reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an


          Manuscriptele sunt a se adresa
          redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­                                                                                                            Pentru   România  şi  striin ătate;
                    poiază.                                                                                                                                   Pe  an  16  franci.

                                                                                                                                                          Un  număr  costă  12  bani.
          Epistole nefrancate nu se primesc.








                                                          In acest  cas  se  găsesc  sătenii  noştri.  Maiestatea  Sa  Regele  a  avut  ideea  ca  învăţătorii  cari  vor  fi  numiţi  să  înveţe
                                                     Sătenii  noştri  nu  ştiu  cum  să  cultive  din  Domeniile  Coroanei  să  facă o  şcoală  pe  copii  sătenilor  a  trăi  şi  a  fi  săteni
                                                     pământul,  nu  ştiu  cum  să  scoată  din el  pentru  popor  şi  dl  Ion Kalinderu,  admi­ fericiţi.
                                                     cât  mai  mult  şi  mai  uşor; nu  ştiu  cum  nistratorul  Domeniului  Coroanei,  for­    Noi  nu  ne  închipuim ce nepreţuită

                E   vorba  despre  Domeniile  Co­    să-’şi  facă  munca  lor  spornică;  nu  ştiu  mează  astăzi  Marea  Şcoală  Naţională  şi  Mare  Şcoală  Naţională  sunt  pentru
                                                     multe,  putem  zice  chiar  că nu ştiu  nimic  pentru  sătenii  noştri.              ţeara  noastră  Domeniile  Coroanei.
          roanei.
                                                     bine.  Ceea-ce  ştiu  ei  a  face,  fac  aşa
               învăţătura  să  dă  prin  pilde.                                                      Pe  Domeniile  Coroanei  găsesc  ei    (Albina)         Th.  Z>.  Speranţia.
                                                     cum  să  făcea  acum  cine  ştie  câte  sute
               Ori-ce  învăţătură  se  dă  prin  pilde.                                         pilde  văzute  şi  pipăite  de  felul  cum
                                                     de  ani  în  urmă.  Nu  ştiu  şi  nu  îndrăs-
               învăţătură  să  cheamă  şi  ceea-ce                                              trebue  cultivat  pământul,  de  cultura gră­
                                                     nesc  să  încerce.  Nu  îndrăznesc  să  în­
          afli  dela  alţii,  învăţătură  să  cheamă  şi                                        dinilor,  de  cultura  pomilor,  de creşterea   Ţarul  în  Budapesta,  Ziarul  pa-
                                                     cerce  pentru  că  multe  încercări  le-au
          ceea-ce  prin  practică  mai  mult  sau mai                                           vitelor,  de  exploatarea  pădurilor, a  mun­  risian  »Le Rappel«  aduce ştirea, că Ţarul
                                                     eşit  rău.
          puţin  îndelungată,  te  deprinzi  a  face.                                           ţilor,  a  văilor,  a  apelor,  a  tot  ce  pă­  Rusiei  va  trece  prin  Ungaria  când  se va
                                                          Mai  încercat,  adecă  mai  necăjit  po­
               Locul  de  unde  poţi  căpăta  învă­                                             mântul  pune  la  disposiţiunea  omului.  duce  la  Roma.  Ţarul  se  va opri  în  Bu­
                                                     por  ca  poporul  nostru,  nu  ştiu  dacă  s’a
          ţătură,  să  numeşte  şcoală.                                                             Domeniile Coroanei sunt şcoli,  pentru  dapesta,  unde  va  întâlni  pe  monarchul
                                                     mai  pomenit.
               S ’a  zis  că  lumea  e  cea  mai  mare                                          că  pe  ele  vede  săteanul  nostru  fel  de   nostru.
                                                          Au  fost  vremuri  când  nu  putea
          şcoală,  este  adevărat; dar’  este  adevărat                                         fel  de lucrări  şi  încercări,  cari  pe  dînsul   Se  atribue  o  mare  importanţă
                                                     răsufla  din  pricina  popoarelor  barbare,
          şi  aceea,  că  şcoala  lumii  este  cea  mai                                         nu’l  costă  nimic,  dar’  din  cari  el  îşi  acestei  întâlniri.
                                                     care  năvăleau necontenit.  In  urmă  după
          grea,  cea  mai  costisitoare,  cea  mai  pe­                                         poate  alege  de-ocamdată  pe acelea, cari
                                                     ce  au  încetat  popoarele  barbare,  atunci
          riculoasă.  Se  ’nţelege,  că  pe  acei  ce                                           le  poate  face  şi  el  acuma,  pentru  ca
                                                     au  început  să-l  apese  cele  puternice.
          întră  în  bătălie,  în  resboiu,  nevoea  îi                                         mai  târziu  să  le  facă  şi  pe  altele.
                                                          Pe  când  popoarele  europene  învă­                                                       „ D A C I      A “
          învaţă  cum  să  se  lupte.  Dar’  mulţi  din
                                                     ţau  în  şcoli  anumite  toate  învăţăturile    Să  se  gândească,  cei-ce  au  visitat  institut  de  credit  şi  de  economii,  so­
          acei  ce  întră  în  bătălie  mor  înainte  de
                                                     vieţii;  pe  când  Europa  făcea  literatură   Domeniile,  la  deosebirea  dintre  sătenii   cietate  pe  aeţii  în  Orăştie.
          a  se  învăţa  cum  să  se  lupte.  Să  înţe­
                                                     şi  artă,  poporul  nostru  se  sbuciuma  în   de  pe  aceste  domenii  şi  dintre  sătenii
          lege,  că  în  largul  mării  ai  mai  mult loc
                                                     luptă  cu  nesiguranţa  zilei  de  mâne  şi   de  pe  celelalte  moşii.  Şi  cine  n’a  visitat
          de  înotat;  dar’  după-ce  te-ai  deprins
                                                     cu  nesiguranţa  vieţii.                   Domeniile  Coroanei  şi  cine  vrea  să’şi            Convocare.
          mai  întâiu  a  înota  în  apă  mai  mică,                                            facă  o  idee  despre  starea  şi  viitorul
          unde  era  mai  puţin  pericol,  ori  poate     încercat  a  fost  poporul  nostru,  de   populaţiunii  noastre  săteşti,  ar  trebui să
          nici  un  pericol,  poţi  în  urmă  să  înoţi,   aceea a pierdut el  însuşi  gustul  de  a  face   visiteze  Domeniile  Coroanei.     Domnit  acţionari ai institutului de
          la  nevoe,  şi  în  largul  mării.         încercări,  sau  mai  bine  zis,  a  perdut                                           credit  ji  de  economii  * Dacia*,  societate
               Şcoala  lumii  este  ca  şi  largul  mării :   încrederea  în  isbândă.               E   colosală  activitatea  ce  desfăşură   pe  acţii  s i  inviţi  în  virtutea  §-lui  18
          precum  în  largul  mării  faci  încercări de   Pentru  ca  acest  popor,  adecă  să­  dl  Ion  Kalinderu,  dar’  e  şi  nepreţuită.   al  statutelor  societăţii  la
          înotat  pe  socoteala  vieţii  tale,  aşa  şi  în  tenii  nostrir  să  capete  earăşi  gustul  şi   Pe  Domeniile  Coroanei  nimic nu  e  lăsat
          lume  faci  încercări  de  vieaţă  pe  soco­ încrederea  în  încercări  pe  cari  până   la  voea  întâmplării,  ci  totul  e  organisatt   I-a adunare generală ordinară,
          teala  ta.                                 acum  nu  le-au  fost  făcut;  mulţi  învă­  totul  e  prevăzut  şi  punctual  dispus.  care  se  va  ţinea  în  Orăştie  la  21  Febr,
               Precum  ştiu  oamenii  că  în  largul  ţaţi  ar  fi  trebuit  să’şi  frământe  mintea,   Circulările  dlui  Kalinderu  au  în­  igoj  st.  n.,  după  ameazi  la  j   oare,  în
          mării  este  periculos  şi  nu  se  avântă  să  ca  să  ajungă  la  puţin  lucru  şi  multe  ceput  de  pe  acuma  să  alcătuească  un   localităţile  istitutului.
          înveţe  a  înota  acolo,  dacă  nu  au  învăţat  milioane  ar  fi  trebuit  să  se  cheltuiască  codice  al  disciplinelor  agricole,  un  co­
          de  mai  nainte;  aşa  şi  în  lume,  mulţi  pentru  a  să  face  fel  de  fel  de  şcoli,  dice  nepreţuit  pentru  toată  popula-   Obiectele puse la ordinea zilei sunt:
          oameni  să  feresc  de  a  încerca  să  facă  prin  cari  sătenii  să  ajungă nu  ştiu  la  ce. ţiunea  noastră  agricolă.       1.  Raportul  direcţiunii  despre  starea în­
          chiar  lururi  de  acele  cari  sunt  bune  şi   Dumnezeu  însă  a  grijit  de  noi,  El   Pe  Domeniile  Coroanei  cred  că ar     treprinderii  preste  tot  şi  despre  re-
          folositoare  şi  fără  nici  un  pericol.  cu  bunătatea  lui  ne-a  dat ce ne  trebuia. trebui  să  se  trimită  să  facă  practică  sultatul  anului  de  gestiune.

                                                     te-a  chemat,  tu  vocea  lui  ai  ascultat’o.  Pe  alb  al  moralităţii:  că  era  tare  în  cele  mai
                                                     Acela  l’ai  iubit  mai  mult  ca  pe  mine...  Da,  nemiloase  împrejurări  şi  blândă  în  fericire__
                   FO IŞO A R A                      căci  El  e  ziditorul  şi  părintele  tău  prea  bun  şi  plină  de  compătimire  faţă  de cei  nefericiţi,   II.
                                                     şi  azi  e  împărţitorul  vecînicei  tale  fericiri,  pe  ...  credincioasă  şi  iubitoare  ca  soţiă şi  mamă,   Iubirea  curată  nu  se  sftrşeşte  cu  mormântul..
                       k«ria«  ferfeiaţi.            când  eu  ţi-am  fost  numai  soţ,  cu  care  ţi-ai  ....  activă  şi  cruţătoare,...  că  făcea  din  casa  Prietenidui  meu  Ştefan  R,
                                                     împărţit  dragostea  şi  bucuriile  vremelnice...  noastră  un  colţişor  de  raiu__ _
                                                                                                                    *
                                                     căruia  îi  suflai  curaj  şi  statornicie în  lupte  şi-i    *  *
                Cine  trăieşte  în  amintirea  iubiţilor  sli   îndulceai  amarul  vieţii  causat,  nu  de  tine,   Scumpă!  gura  ta  azi  nu-mi  descopere
           ritmaşi,  acela  d a  murit  încă,  a  călătorit  nu­  dragă,  ci  de  vitrega  soarte,  ce  însoţitu-m’aîn  dorinţele  de  bine  a  nobilei  tale  inimi,  nu-mi   Aşi  fi  vrut  să-i  mai  vorbesc,  dar’  n’am
           mai.  Mort  este  nutnai  acela,  pe  care l'am dat   toată  vieaţa........          mai zice:  an  nou  fericit,  puiule!...  Eşti  dusăI   putut,  am  tăcut  şi  apoi  am  plâns...
          uitării.                                                      * **                    ...  Copiliţa  noastră  încă  e  departe 1....  Nici   Ol  de  atunci  e  multişor  şi  totuşi  nu
                Adusu-mi-am  aminte  de  această  zicere                                        ei  nu-i  pot  dori,  ţinându-o  în  braţe:  an  nou   pot  uita,  că  am  suferit  odată  o  durere,  ce
          plină  de  mângâiere  sufletească  pentru  toţi   ...Doamnei  In  Tine  am  crezut...  în   fericit,  Bubuşcă  dragă!...  O,  dacă  ai  fi  ca   îmi  apasă  inima până Ia strivire. A  fost atunci,
           aceia,  cari  la  zile  însemnate  cu  pietate  înte­  Tine  am  sperat  pururea!...  Iubirea  m ea!...   mama  tal...  Ea  să  joacă  departe,  fără  griji,   când  eu  pentru  ultima  oară  i-am  mai  strîns
           meiată  pe  credinţă  nestrămutată  îşi  revoacă   Pentru  ce  n’ai  ascultat  ruga  mea?  Pentru  ce   sub  bună  pază.  ..  Eu,  eu  singuri...  singur   mâna,  i-am  sărutat  ochii  ei  blânzi  şi  ea  mai
           în  memorie  fericirea  conjugală,  multă-puţină,   n’ai  răsplătit  după  dorul  inimei  mele  grija   numai  cu durerea  şi  cu  ochii plini  de lacrimi,   privindu-mă  odată  cu  duioşie,  noi  ne-am  des­
           de  câtă  avură parte.                    de  zi  şi  de  noapte, ce  am  dat trupului  ei?...   privindu-vă  chipurile  voastre,  vă  doresc  feri­  părţit....  şi  o 1 ce  despăţire dureroasă 1  moartea
                                                     Pentru  ce,  bunul  meu  Părinte,  n’ai  lăsat  în                                    m’a  lăsat  singur  în  pustiul  lumei...
                Atins  până  In  suflet  de  lacrimile  celor                                   cirea,  ce  aproape  zilnic  v’o  cer  dela  altarul   De  atunci  cu  cugetul  la  ea  umblu  pri­
           doi,  vărsate  întru  memoria  iubtei  lor  H.,  mă   trup  sufletul  ei  curat,  ca  neaua,  ce  flutura  în   Domnului.  Acolo  îmi  reamintesc  testamentul   beag  pe  pământ  străin,  între  oameni  streini.
                                                     văzduh,  atunci,  când ea m’a ...  părăsit?... Pen­
           asociez  şi  eu  scumpilor nepoţi 1  cu  a  treia.                                   tău:  Văd  acum  deşertăciunea  lumei  în  toată
                                                     tru  ce  n’ai  lăsat,  să  se  bucure  şi  ea  de  în­  golătatea  ei—   Tu,  puiule,  să  rămâi  preot.   Şi  oare  soartea  să  ne  denege revederea?  Nu,
                                                     geraşul  ce  ni-l’ai  dat?  La  Bunavestire  ne-ai   Pe  scumpa  Bubuşcă  s’o  creşti  în  frica  Dom­  nu  ea, nu  poate  fi atât de tirană, ea  nu  poate
                    ANUL  NOU                        descoperit  fiinţa  lui,  la  s.  Gavril  ne-ai  în­  nului  şi  să  nu-i  bagi  fumuri  în  capi...  O,  de   nimici simţemintele curate ca cristalul din doue
                                                     vrednicit,  să-l  acoperim  cu  sărutul  dragostei   ce  ai  zis  aceste?!...  Şi  dacă  le-ai  zis,  de  ce   inimi  nevinovate !
                                                     noastre  de  părinţi  şi  cugetam,  că  el  va  fi                                         Puterea  unor  mominte  atât  de  adânc
                                                                                                s’au  întmâplat?...  A  voit  Dumnezeu 1  pe care
                               i.                    bucuria  noastră  a  amândurora!... Am  cugetat,   î-L rog să-mi ajute, ca nu numai să rămân  preot,   înfluinţează  asupra  mea  câte  odată,  în  cât
                  Neuitatei  mele................    ...  am  sperat...  îngeraşul  meu  însă  e  fără   ci  preot  să  fiu  după  inima  L u i:  să-mi  isvo-   dacă  nu  mi  s’ar  ivi  realitatea  cu  toată  cruzi­
                                                     mamă!....  Pentru ce,  Doamne,  ai  chemat’o la                                       mea  ei,  eu  aşi  trăi  ca  cel  mai  fericit  într’o
                Scumpă 1  Azi  tot  aceeaşi  durere,  tot  Tine  chiar  atunci,  când  cugetam,  că  nu  peste   rească simţemintele  din  inimă  curată  şi  toate   lume  ideală.
                                                                                                gândirile  şi  lucrurile  mele  spre  mărirea  lui
           aceeaşi  jale  sunt  locuitorii  inimei  mele,  ca  şi  mult  vor  înceta  greutăţile,  ce  le-a  pus  pe                            Muritor  sunt  şi  eu,  zile  vin  şi  trec,  du­
           în  prima  zi  a  anului,  ce  trece  în  vecînicie  umerii  noştri  dragostea  ei  faţă  de  ai  săi?...   Dumnezeu  şi  binele  poporului....  Şi  tu  cere   când  cu  ele  pe  aripi de  vânt tot  ce  m’ar mai
                                                                                                aceasta  dela  Dumnezeu  şi  roagă-L,  să-mi lase
           când  trecuse  numai  o noapte dela  despărţirea  Pentru  ce  ai  pus  o  rană  atât  de  mare  în                              putea  mângâia.  Atunci  când  s’ar  părea,  că
           noastră,  întâmplată în  marginea  negrului  mor­ inima mea?...  Eu  nu  ştiu  1...  Tu ştii,  Doamnei   copiliţa  s’o  cresc  după  dorinţa  ta....  cărarea  vieţii  mele  e  curăţită  de  orele  negre
           mânt...  O,  ce  despărţire  dureroasă I...  Tu  ai  Şi  aceasta  e  de  ajuns,  ca  să  mă  plec  prea­  Is  singuri...  cui  să  doresc  fericire  în   şi  netedă,  mi  să  înfăţoşează  ea  cătră  ţinta
                                                                                                anul  nou?....  Tuturor!  şi  mai  ales  acelora,
           văzut  atunci  drumul,  pe  care  ai  fost  dusă,  sfântei  tale  voinţe,...  să  mă  mângâie...  să                            care  doresc  să  ajung, atunci  când  razele unei
           udat  de  lacrimile  inele.  Ai  auzit  suspinele  fiu  îndestulit;  dar’  nu  e  de  ajuns  —  şi  nici   cari  au  încercat  să  mă  consoleze  la  despărţi­  bucurii  alinătoare  ar  voi  să  străluce  pe  faţa
           ce-mi  strângeau  inima  Ştiut-ai,  că  toate...  nu  doresc  —  să-mi  vindece  rana...  să-mi   rea  ta.                      mea  de  odată  cu  suferinţa,  atunci  când  aşi
           toate  să   rup  din  legătura  dragostei  sin­ oprească  lacrimile,  ce  le  vărs  şi  pentru  chi­  La  revedere,  iubită l   voi  să  trăesc  şi  eu,  să  trăesc  o  zi  mai  bună,
           cere  şi  adevărate...  şi  totuşi  n’ai  voit...  n’ai  pul  ei  frumos,  mai  mult  însă pentru  frumseţa    »P u iu l  tSu.*  fericirea  mea  înşelătoare  dispare  ca  fulgerul
           voit  să  te  re'ntorci  la  glasul  meu!....  Şi  altui sufletului  evlavios  şi  îmbrăcat  în  vestmântul                     printre  un  şir  de  nori,  aducători  de  vifore,
   1   2   3   4