Page 1 - Activitatea_1903_10_41
P. 1

Anul  III.                                                  * ăst ie,  22  Octomvrie  n.  1903.                                                         Nr.  41




              INSERTIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
                   poiază. APTTVTTATF.A                                                                                                                 Pentru  plugari— ţărani  pe an
         se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                               Pe  an  6 cor.  pe  1/a  an 3 cor.
                  reduse.

                                                                                                                                                                4  coroane.
         M anuscriptele sunt a «eadresa
         redacţiei  şi  acelea  nu  se  în a­                                                                                                           Pentru  Pe  an  16  franci.
                                                                                                                                                               România  şi  străinătate:

                                                                                                                                                         Un  număr  costă  12  bani
         Epistole nefrancate  nu se primesc.


            EDITOR,  PROFRIETAR  ŞI  ŞEF-REDACTOR:                                                                                                   REDACTOR  RESPONSABIL :
              D r.  A urel  M untean                                                                                                              L auri an     B e r c i a n


                                                                                              ■
                                                   atunci  totuşi  avem  deplină  încrejierş  nalitatea  mai  pe  sus  de  toate;  a  con­ sub  demnitate  să  răspundă  pe  cale  pu­
                                                   în  noua  generaţie  ce  va  succeda.      tribuit  la  deşteptarea,  nutrirea  şi  con­ blică.
                                                                                       V
                                                        E  din  cale  afară  dureros,  că~ din   solidarea  conştienţei  naţionale;  a  recon- j   Şi  cei  drept,  o  mare  parte  din  ti­
              Cu  de-adinsul  am  dat  loc  aici  co ­  peste  200  universitari  români,  abia  33   ciliat  naţiunei  o  mulţime  de  tineri,  cari,
         respondenţei  mai  dela  vale,  pentru-că   s£  facă  numai  parte  din  societatea   în  urma  »patrioticelor«  doctrine  cu cari   nerii  români,  şi  încă  cei  mai  talentaţi,
                                                                                                                                         —   bine  pricepând  măreaţa  misiune  a
         indiferentismul majorităţii tineretului nos­  »Petru Maior«  şi mai  dureros  e,  că  chiar   au  fost îndopaţi zilnic  prin  şcoli  străine,
         tru  universitar  ne  pune  pe  gânduri.   bursierii  încă  s6  ţin  departe  de  aceasta   de  altcum  ar  fi  fost  pentru  totdeauna   acestei  instituţiuni  culturale,  —   nici
         Tot  mai  mult  avem  prilejul  trist  de  a   instituţiune  cu  menire  atât  de  sublimă.   perduţi;  a  fost o  nepreţuită  şcoală  prac­  când  n’a  hesitat  a  contribui  după  pu­
         ne  convinge  despre  şcoala  aşa  numitei   Datorinţa  celor  chemaţi  ar  fi  sd-i  si­  tică  de  limba  şi  literatura  română  pen­  tinţă  cu  sprijinul  atât  moral  cât  şi  ma­
         tagme  oportuniste,  de  acărora  aderenţi   lească  la  participare.                tru  cei  eşiţi  din  şcoli  străine  şi  în  fine   terial  la  promovarea  ei,  totuşi  cu  re­
         aflăm  aproape  în toate localităţile  noas­                                         locul,  unde  au  avut  tinerii  noştri  oca­  gret  trebue  să  constatăm,  că  dorinţa
                                                                                                                                         aşa  des  auzita  de-a  fi  fieştecare  student
         tre.  Odraslele  acestor  ermaphrodiţi  dau                                          siunea  a  să  cunoaşte  unul  pe  altul,  ca,
                                                                        Budapesta,  12  Oct.  1903.                                      univ.  român  din  Budapesta  totodată  şi
         contingentul  nepăsătorilor  şi  dela  şcoa-                                         ajungând  în  vieaţă,  cu  atât  mai  uşoară
                                                           Onorată  Redacţiune I                                                         membru  al  societăţii  «Petru  Maior»,—
         lele  mai  înalte.                                                                   să  le fie conlucrarea  spre  scopul  comun,
                                                                                                                                         să  pare  a  deveni  din  an  în  an  tot
              Precum  părinţii  lor  aici  acasă  s£     Societatea  » Petru  Maior«  a  stu­  pătrunşi  de  profunda  însemnătate  a
                                                                                              devisei  ce  şi-o  păstrează  societatea  de   mai  utopistică.   Nici  odată  n’am  ajuns
         îndeletnicesc  a  juca  roluri  cu  doi  bani  denţilor  universitari  români  din  capitală
                                                                                              lungul  şir  de  ani:                      măcar  acolo,  să  fie  cel  puţin  jumătate
         în  trei  pungi,  aşa  urmaşii  lor,  saturaţi  şi-a  ţinut  în  11  1.  c.  şedinţa  de  con­
                                                                                                                                         dintre  dânşii  membri.   Cei  mai  mulţi,
         cu  însuşirile  ce  se  profesează de  ai  lor,  stituire  pe  anul  de  gestiune  1903/4,   «Uniţi  să  fim  în  cugete,
                                                                                                                                         parte  din  deosebite  consideraţiuni  con­
         continuă  pe  temeiul  dreptului  de  suc­  întrând  prin  aceasta  într’al  41-lea  an      Uniţi  în  Dumnezeu«.
                                                                                                                                         damnabile,  parte  din  nepăsare  şi  mai
         cesiune  şi  acolo.                        al  existenţei  sale.  Despre  aceasta  îmi    Lovituri, fireşte,  îndurat’a  şi  aceasta  condamnabilă,  rămân  isolaţi,  ba  înstrăi­
              Apoi  se  nu  rîzi  în  pumni,  când  iau  voie  a  Vă  raporta  în  cele  urmă­  corporaţiune  a  noastră  quantum  satis;  naţi,  şi  de  aceia,  cari  sunt  susţinuţi  la
         auzi  că  tineretul  şi  numai  tineretul  de  toare, extinzendu-mă  pe  scurt  cu  aceasta   nu  este  an,  în  care  să  nu  fie  atăcată  studii  pe banii  naţiunii, (unii cu stipendii
         azi  este  chemat  a  duce  la  bun  sfîrşit  ocasiune  şi  la  alte  chestii  ce  privesc   din  partea  presei  jidano-şoviniste  cu  nu  mai  puţin de  1400  coroane!)  impu-
         toate  trebile,  apostrofând  pe  bătrânii  acest  obiect.                           cele mai  impertinente  învinuiri  nebasate;  nându li-să  astfel  moralminte  în  măsură
         încărunţiţi  în  lupte  vădite  de  neputin­  ^Menirea,  —   ce  o  urmăreşte  aceasta  chiar  pe  la  începutul  lunei  curente  pu­ duplă  împlinirea  obligamentelor.  O  parte
         cioşi,  de  oameni  cari  stau  în  calea  di­
                                                    soefetate  deja  de  peste  40  ani  în  prima  blicase  în  contra  ei  o  hârtie jidovească  considerabilă  din  contingentul  acestor
         recţiei  noi,  cari  deoache  ori  şi  ce  în­  lini*  pe  terenul  cultivării  simţământului  din  loc  redactată  de  »echt  patriotul«  tineri  nepăsători  o  dau  în  tâmpurile
         treprindere  mai  de  dai  doamne.         de  Colegialitate  şi  al  promovării  cultu-  «Văszi-Weiss  un  şir  de  invective  de  mai  din  urmă  chiar  studenţii  technici
              Din  atari  afirmări  nu  reiasă  alt  rei  noastre  naţionale  în  butul  cutropi-  cele  mai  ridiculoase.   Intre  altele  ci-că  (onoare  puţinelor  excepţiuni I),  aproape
         ceva,  de  cât  că  tineretul  de  azi,  cu  toarelor  valuri  a-le  elementelor  străine,  noi  am  fi  întrat  în  legături  secrete  cu  toţi  stipendişti,  ai  căror  predecesori
         foarte  puţine  escepţiuni,  nu  are  nici  o  —   e  destul  de  cunoscută  publicului  unii  parlamenteri  francezi,  ca  se  facă  nainte  cu  vr’o  3— 4  ani  duceau  un  rol
         cunoştinţă  de  multe  fapte  aievea  măreţe^  nostru,  de  a  cărui  munificenţă  de  atâtea  propagandă  în  interesul  causei  noastre  principal  în  conducerea  societăţii.   Şi
         ce  bâtrînii  au  intreprins.  —   Despre  evi-  ori  s’a  bucurat,  deci  nu  aflu  de  lipsă  naţionale!  Aşa îşi face  visiuni  conştiinţa  faptul,  că  atîţia  tineri  de-ai  noştri  ră­
         nimentele,  cari  încă  nu  au  trecut  în  să  relevez  mai  pe  larg şi la  locul  acesta  păcătoasă.  Insă   «conscia  mens  recti  mân  înstrăinaţi  de  colegii  Ipr  de  acelaşi
         domeniul  istoriei,  atari  tineri  vîlfaşi abea  marea  importanţă  ce  o  are  nu  numai  famae  mendacia  ridet«,  aceste  scorni­ sânge,  e  cu  atât  mai  regretabil,  cu  cât
         au  idei,  căci  la  din  contră  nu  ar  în-  în  vieaţa  tinerimei  studioase  române  turi  tendenţioase  nu  le  mai  ia  nlme  în  bine  ştim,  că  astfel  de  deminonde  ră­
         proşca  neîntrerupt  în  toate  laturile.  de-aici,  ci  mijlocit  în  întreaga  noastră  serios;  conducătorii  tinerimei  noastre,  tăcite  şi  după-ce  păşesc  în  vieaţă  ră­
              Până  mai  putem  încă  număra  şi  desvoltare  naţională.   Ating  numai  pe  precum  în  trecut,  aşa  şi  pe  viitor  să  mân  tot  reci  faţă  de  aspiraţiunile  şi
         tineri  pătrunşi  de  idealuri  înalte  şi  de  scurt  următoarele  momente:  societatea  vor  şti  legitima  ori-şi-când  naintea  fo­  instituţiunile  noastre  culturale-naţionale.
         iubire  de  neam,  precum  este  şi  cores­  aceasta  a  fost  totdeauna  locul,  unde  rurilor  competente  la  caz  de  lipsă,  dară  E  fapt  constatat,  că  dintre  bărbaţii
         pondentul nostru, care  însuşi  recunoaşte  tinerimea  română  din  capitală  a  avut  la  stupidităţile  produse  de  psichicul  noştri  absolvaţi  în  Pesta  numai  aceia
         că  a  rămas  îndărăpt  în  a-le  scrierii  ro­  ocasiunea  a-şi  cultiva  spiritul,  a-şi  no-  unui  Schreib-Moritz  descreerat  în  du­ au  adus  vre-un  folos  real  obştei  româ­
         mâneşti,  cercetând  şcoli  străine,  până bilita  inima  şi  a-şi  iubi  limba  şi  naţio- hoarea  cutărei  cafenea,  —   îşi  ţin  de neşti,  cari  au  lucrat  şi  în  sinul  socie-


                 FOIŞOARA                                 O    P O V E S T E                  zut  în  urmă  şi  roadele  lor.  Te  îngrijeşti  me­  cu  de-a  sila  poţi  lua  omului,  dar  nu-i  poţi
                                                                                              reu  de  ţeară...  bine  faci,  că  asta-i  datoria
                                                                                                                                         da;  pe  om  nimeni  nu-1  poate  face  fericit,
                                                                                              împăraţilor;  faci  tot  ce  vezi  că  trebue  şi   atunci  când  el  singur  nu  vrea  şi  nu  caută
           Cântecul Asiluloi „Elena Doamna'1                        (Urmare).                 auzi  că  ar  fi  bine  de  făcut  ca  supuşii  să-ţi  să  fie.
                                                         In  ziua  înfăţişării,  împăratul  şi  împără­  fie  mulţumiţi...  bine  faci,  că  numai  aşa  îşi   • Fericirea  —   cât  o  poate  avea  omul
                   S ecţia  N o rm a lă   *)
                                                   teasa  se  aşezară  pe  tronurile  lor  strălucite,  îndeplinesc  împăraţii  chemarea  şi  trec  la  ne­  aici  pe  pământ  —  adecă  o  vieaţă  mulţumită,
                         — *=*—                    încunjuraţi  de  toţi  sfetnicii  împărăţiei,  cum  murire.  Şi  acuma  ţi  s’a  spus  că  ţi-aş  mai
                                                                                                                                         e  în  adevăr  un  lucru  de  atâta  trebuinţă  în
              Ese  luna  dintr’un  nor             era  obiceiul  pe  atunci,  şi  doreau  să  vadă  putea  da  şi  eu  vre-un  nou  stat  care  să-ţi  fie   cât  merită  a  fi  dorită  din  toate  puterile.  Dar
              Şi-mi  aprinde  ’n  suflet  dor:     odată  pe  stiămul  mult  aşteptat  şi  pe  care,  de  folos,  adecă  cu  care  să  poţi  aduce  pe su­  precum  ori-ce  lucru  de  preţ  şi  de  folos  se
              Dor  de  câmpul  înverzit,           mai  ales  împăratul  si’l  închipuia  cine  ştie  ce  puşi  în  o  stare  de  traiu  mulţumit,  aşa  cum   dobândeşte  cu  multe  greutăţi,  tot  aşa  şi
              Dor  de  satu-mi  părăsit.           fel  de  om.                               doresc  şi  ei  şi  tu.                    vieaţa  mulţumită  pentru  a  o  dobândi,  omului
                                                         In  sfârşit  se  făcu  o  tăcere  mare  şi paş­  • Apoi,  împărate,  întru  cât  sfatul  bun  e
              Dare-ar  bunul  Dumnezeu                                                                                                   îi  trebue  nu  numai  dorinţa  de  a  o  avea,  ci
                                                   nicii  aduc  înaintea  lor  un  bătrân  slab,  cu  bine  a-1  primi  dela  ori-cine,  de  aceea  nu mă
              Să  mă  văd  în  satul  meu!                                                                                               şi  munca  cu  care  să  o  câştige  şi  priceperea
                                                   părul  alb  ca  zăpada,  plecat  de  bătrâneţe, îm­  mir  că  îl  ceri  dela  un  biet  călugăr  ca  mine
              Dare-ar  Dumnezeu  să  dea                                                                                                 cu  care  să  muncească  spre  a  o  dobândi.  Că
                                                   brăcat  rău  de  tot  şi  care  abia  păşia  sprijnit  Bucuros  îţi  voiu  spune  câte-va  cuvinte:  numai  dorinţa  nu  e  de  nici  un  folos,  ea
              Să  mă  văd  la  vatra  mea!          pe  un  toiag  vechiu  de  lemn.  La  vederea  lui   • Sfaturi  am  de  dat  o  mie,  dar  supuşi­  trebue  unită  cu  munca,  ear  munca  ca  să  fie
              N’o  să  fie  ’n  sat  drăguţă        mirarea tuturor crescu şi mai  mult şi nu-i  venea  lor  nu  ţie,  pentru  că  tu,  împărate,  ţi ai  făcut   rodnică,  să  fie  unită  cu  judecata,  şi  apoi  pe
              Ca  şi-a  mea  nici  o  căsuţă;      de  loc  împăratului  să  creadă  că  tocmai  acest  şi-ţi  faci  totdeauna  cu  prisos nţă  datoria;  şi   lângă  aceste  trei  să  nu  lipsească  voinţa  ne­
              Ca  al  meu,  frumos,  bogat,        bătrân  slab  i-a  fost  şi  i-ar  mai  putea  fi  de  numai  cine  ar  sta  cu  ochii  legaţi  n’ar  vedea  strămutată  de  a  o  dobândi.
              N’o  mai  fi  ’mprejur  alt  sat.     vr'un  folos.                             câte  ai  făcut  tu  pentru  împărăţia  noastră.   • Omul  ca  să  trăiască  mulţumit  să  ţinâ
                                                         După  ce  i-se  dete  şi  lui  un  jilţ  bătrâ­  Dar  de  acest  adevăr  ne  vom  încredinţa  noi   seamă  de  câte  va  datorii  ce  i-se  cer  a  le
              Căci  zi-noapte o  să  muncesc,
                                                   nesc,  că  tui  putea  sta  mult  în  picioare,  fiind  de  altă-dată.  Mai  de  grabă  însă  ar  trebui  po­  îndeplini  totdeauna  cu  sfinţenie:  Intâiu  să-şi
              Pân’  mi oiu  face,  cum  doresc,
                                                    prea  slab,  îndreptându-se  cătră  împăiat  şi  porului  să  i-se  dea  sfaturi.    facă  datoriile  cătră  trupul  şi  sufletul  seu;  al
              Vatra:  cuib  de  vesel  traiu,
                                                    împărăteasă, începu bătrânul pustnic a  grăî aşa:  • Căci  un  împărat,  ori-cât  de  înţelept  doilea  să-şi  îndeplinească  datoriile  cătră  ceia-
              Satul:  colţişor  de  raiu.
                                                         • Dumnezeu  să  vă  ţină  măriţi  împăraţi,  ar  fi,  nu  poate  duce  singur  ţeara  acolo  unde
                                                                                                                                         lalţi  oameni;  şi  al  treilea  datoriile cătră  Dum­
                                       P.  Dulfv.   că  de  mult  folos  a-ţi  fost  şi  veţi  mai  fi  pen­  trebue,  e  de  neapărată  nevoie  ca  şi  supuşii   nezeu,  Implinid  aceste  trei  feluri  de  datorii
                                                    tru  scumpa  noastră  ţară!...  De  mult  n’a  vă­  să-şi  facă  la  rândul  lor  datoriile.  Căci  într'o  totdeauna  cum  trebue,  va  fi  stăpân  pe  feri­
              *)  Musica  acestui  cântec  —  foarte  frumoasă,
                                                   zut  cerul  ei  firi  de  împăraţi înţelepţi  ca  voii...  ţeară  unde  totul  se  aşteaptă  numai  dela
          lompusă  de  dl  Gh.  A.  Dinicu  în  stil  popular  —  va                                                                     cirea  ce  o  putem  avea  aici  în  viefă,  vom
          :şl  în  curând  de  sub  tipar  şi  se  va  găsi  de  vânzare   • Am  auzit,  mărite  împărat,  de  grijile  Dumnezeu,  şi  dela  cârmuiri,  nu  e  nici  o  pri­  dobândi  mulţumirea  sufletească  ce  trebue  să
          >e  la  toate  magazinele  de  musică  din  Bucureşti-  tale,  am  auzit  şi  de  înţelepciunea  ta,  am  vă­  copseală.  Şi  apoi,  este  o  vorbă  din  bătrâni:  o  căutăm  cu  toţii  din  răsputeri.
   1   2   3   4