Page 1 - Activitatea_1904_04_14
P. 1

Anul  IV.                                                  Orăştie,  14  Aprilie  n.  1904.                                                             Nr.  14




               IN SERTIU N I:                                                                                                                                 ABONAMENT:
         se  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                                Pe  an  6  coj.  pe  x/j   a n   3   cor.
                   reduse.
                                                                                                                                                         Pentru  plugari— ţărani  pe an
                                                                                                                                                                4  coroane.
         Manuscriptele sunt a seadresa
         redacţiei  şi  acelea  nu  să  îna­
                                                                                                                                                         Pentru  România  şi  străinătate:
                   poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci.

         Epistole nefrancate  nu se primesc.                                                                                                              Un  număr  costă  12  bani



             EDITOR,  PRO PRIETA R  Ş I  ŞEF-RED A C TO R:                                                                                            REDACTOR  RESPO N SA BIL :
                                                                         A pare  în  fiecare  Joi.
               D r .  A u r e l   M u n t e a n                                                                                                    L a u r i a n  B e r c i a n


                                                    generaţia  din  patru-zeci-şi-opt,  sa  de­ ţiunile  vistuosităţei  Dnei,  îi  pronunţăm  trubadură.  sărbătorită  a  Românilor.  Cu
                                                    molat,  azi  are  fiecare  fracţiune  idolul   frapaţi  omajiile noastre.  Ce  priveşte com­ credinţa  aceasta  am  plecat  dela  concert
                                                    ei,  ţîntele  mari  de  înainte  s’au  spart
                       Dima—Popoyiciu.              în scopuri mici, altruismul  s’a  transformat   panionul greabil  şi  măestru,  aşteptăm  ca  acasă. Dl  Popovici  e  cunoscut.  Ar trebui
                                                                                               Dl Popoviciu unul dintre  cei mai  buni  cu­
                           - 3 i e -                în  egoism,  iubirea  deaproapelui  într’o   noscători  a  marelui  Richard  Wagner  să  să  citez  numai  unele  foiletoane  din
                                                    ură  materială  militantă,  sinceritatea  în   încerce  să  ne  populariseze  tot  mai  mult  ■»Munchner   Neueste-Nachrichten«  ori
               Viaţa  Orâştiei  e  ca  în  toate  ora­
                                                    făţărnicie,  un  spirit  descompunător  de   în  societatea  burgheză  pe  genialul Teu­ din  »Berliner  Tageblalt«  ca  să  arătăm
          şele  mici  de  provincie,  o  viaţă  liniştită
                                                    discordie  s’a  vîrît  ca  o  otravă  lentă  în  ton.  O  influinţă  wagneriană  în  musica  până  unde  s’a  întins  limitele  prestigiu­
          şi  plată.  Zilele  s6  înşiră  tăcute  una
                                                    organismul  nostru  social  ce  roade  şi  noastră  va  putea  să  exerciteze  numai  lui  seu  artistic.  Ce  ne  pare  rău,  e,  că
          după  alta,  fără  se  lase  impresii  adânci
                                                    sapă  neîncetat  la  concordia  şi  sobritatea  o  prodigioasă  îmbogătăţire.  Noţiunile  nu  am  avut  fericirea  să  vedem  pe  dl
          în  memoria  societăţii.  Chiar  sărbătorile
                                                    noastră                                    noastre  musicale sunt sentimentale,  prim­ Popovici,  nu  numai  ca  cântăreţ  drama­
          vin  şi  trec  fără  mult  alaiu  şi  desfătare,
          şi  dacă  nu  ar  străbate  de  prin  cen­     Ce  a  dărâmat  politica  din  recenţii   ordiale, de multe-ori naive,  dacă  vom  în­ tic  dar’  şi  ca  actor.  Talentul  seu  de
          trele  mari  de  veselie  şi  belşug,  în  at­  ani  nefericiţi, ce  a  inficiat  abusul  presei   văţa  să   pricepem   pe   »Lohengrin«  teatralist  e  strâns  legat  de  natura  vo-
          mosfera   existenţei  noastre   uniforme   decadente, ce a  turburat înclinarea  noas­  »Meistersinger  non  Niirenberg«,  »Por~  cei  lui,  una  fără  alta  ne  dă  totdeauna
          vr’o  manifestaţie  mai  palpitantă  şi  mai   tră  spre  calomnie  nu  mai  poate  nime­  sival«  etc.  vom  trage  un  profit  indis­ pe   Popovici  de  jumătate,  dar’  nici
          înălţătoare,  ar  adormi  totul  în  văgaşa   nea  sfe  repareze,  pe  ranele  aceste  des­  cutabil,  un  profit  nu  numai  estetic,  dar’  odată  totalitatea  sa  subjugătoare.  Dl
          cotidiană...                              chise  va  mai  putea  cel  mult  artistul,   şi  moral  şi  social.                  Popovici  are  nevoe  de  acţiune  şi  ex­
               Anunţul  concertului  Mdm.  Dima     desinteresat  de  toată  suma  de  defăi­       Fără  să  ne  încumetăm  a  face  o  presie  dramatică,  el  nu  e  o  statuă  ori
          şi  Popoviciu  a  despicat  monotonia  ce   mări  şi  atacuri  zilnice,  s6  mai  picure   critică  scienţifică,  »sachlich«,  —   vom  un  automat,  şi  dacă  succesul  Dlui  nu
                                                     balsam,  împăcare  şi  uitare.  In  acest  încerca  să  notăm  din  abundenţă  de  s’a  diminuat  prin  nefavorabilele  împre­
          apăsa  pe  sufletele  tuturora.   Ca  un
          clopot  iubilător  de  nuntă,  a  prevestit   sens  concertul  Mdm.  Dima  şi  Dl  Po­ sensaţiuni  şi  plăceri,  impresiile   cele  jurări,  atunci  trebue  să  mulţumim  d-nei
          dimpreună  cu  praznicul  Sf.  Paşti  un   poviciu  a  fost  o  binefacere,  o  eliberare,  mai  eficace.                       Dima  care  a  constituit  ca  artistă  o
          mândru  şi  candid  festival  care  poartă   o  înviere.  Tot  publicul  orăştienesc  lam   De  Domnul  Dima  ca  compositor,   parte  complectantă  şi  variabilă  la  per­
                                                                                                                                          sonalitatea  dlui  Popovici.
          nimbul  unei  desăvîrşiri  artistice  neîn­  văzut  după  absenţa  unui  lung  interval  dirigent  şi  acompaniator  eminent,  s’a
                                                                                                                                               Mdm.  Dima  şi  dl  Popovici  sunt
          trecute.  Mdm.  Dima  cu  ultimul  lustru   de  vreme  iarăşi  într’o  singură  sală,  ele­ vorbit  şi  scris  destul,  vom  încerca  să
                                                                                                                                          doue  contraste  armonice,  cari  pot  la­
          a conservatorului din Lipsea, Popoviciu cu  mentele  cele  mai  contrare  s’au  apro­ schiţăm  in  puţine  linii  figura  distinsă  a
                                                                                                                                          olaltă  să  îndeletniceasă  şi  să  mulţu­
          reputaţia  largă  dela  Constanţa  până    piat  pe  un  moment  unele  de  altele,  Mdm.  Dima.  Ea  e  o  apariţie  proaspătă
                                                                                                                                          mească  pe  cel  mai  capricios  şi  preten-
          la  Hamburg,  doi  musafiri  ce  constitue  diverginţe  de  vederi,  antipatii  îndârjite,  pe  scândurile  publicităţii  române.  Ochii
                                                                                                                                          siv  public.
          fiecare  câte  o  parcelă  din  fala  naţională.  înjerinţe  cronice,  toate  aceste  încolţiri  mari  şi  negri,  culoarea  marmorie  a  fe­
                                                                                                                                               Aruncăm  o     mână  de  trandafiri
               Pentru  Ardealul  nostru  năcăjit  şi  maladine  pe  plasma  tinerei  noastre  ţei,  buzile  agile,  aşează  un  plus  de
                                                                                                                                          pe  calea  părechei  artistice  şi  îi  dorim
          îndosit,  arta  cântecului  e  un  noroc  societăţi  păreau  dispărute  şi  înlocuite  mişcare  în  fisionomia  agreabilă,  şi  aju­
          duplu,  ea  aduce  distracţie  şi  variaţiune   prin  o  fidelă  şi  generală  sociabilitate. torează  vocea  care  dispune  asemenea   un  succes  radios  pe  drumurile  mai
                                                                                                                                          departe,  ear’  în  călindarul  nostru  local
          în  viaţa  privată;  pe  deoparte,  pe  de      Rolul  artei,  în  societatea  contim­ de-o  surprinzătoare  bogăţie  de  nuanţe
          altă  parte  contribue  la  elevarea  senti­ porană  devine  tot  mai  vădit,  el  începe  şi  stihuri.  Intr’un  cuvânt:  bustul  Mdm.   vom  nota  din  nou  o  zi  de  sărbătoare
                                                                                                                                          când  Mdm.  Dima  şi  Dl  Popoviciu  ne
          mentului  colectivismului  românesc.  Ro­ să  se  impue  şi  la  noi  ca  o  necesitate  Dima  să  profilează  în  faţa  publicului
                                                                                                                                          vor  ferici  cu  sosirea  lor.   Până  atunci
          mânii  trec  în  cei  din  urmă  ani  prin  o  socială  şi  educativă.   Pentru  creşterea  în  cele  mai  avantagioase  conturi,  ear’
          grea  crisă  socială,  luptele  materiale  i-a  în  casa  părintească  şi  pe  băncile  şcoa-  vocea  melodioasă  care  e  deja  acum  în   să  se  prelungească  lanţul  triumfurilor
          cuprins  cu  totul,  i-a  desagregat  în  obi­ lei  vor  fi  în  viitor  teatrele  şi  concer­ stare  să  ridice  sufletele  la  o  însufleţire   şi  se  încunjure  Ardealul  întreg,  ear’
                                                                                                                                          nouă  ne  va  suna  încă  până  atunci  cân­
          ceiuri  şi  aspiraţiuni,  şi  ce  e  mai  grav,  tele  şi  toate  celelalte  înşeenări  pe  te­ agitată,  promite  pentru  viitor  a  desvălii
                                                                                                                                          tecul  mângăetor  la  ureche:
          a  divisat  toată  societatea  în  gâşte  şi  renul  artistic,  un  factor  pedagogic  in-  mai  multe  farmece  şi  frumseţi.   Mdm.
                                                                                                                                                    „Mugur  mugur,  mugurel,
          cârdăşii,  cari  duc  ostilităţile  şi  spiritul  dispenzabil  şi  integral.         Dima  e  încă  capabilă  de  o  evoluţie  ar­        Ea’n  fă-te  mai  măricel,
          de  coterie  până  în  poala  pacînică  a      Noi  admirăm  curajul  iniţial  al  sim­ tistică  şi  ne  place  să  credem  că  în        Vino  dalbă  primăvară
                                                                                                                                                    Şi  ne  adă  bine'n  ţară
          familiei.  Idealul  comun  cum  îl  avea paticei Mdm.  Dima şi încântaţi de presta- cea  mai  apropiată  vreme  va  ajuge  o              Mugur,  mugurel".

                  F01Ş0ARA___                                           IV.                         Când  însă  sângele  făcu  un  adevărat   afară  şi  marii  peşti  şi  raci  de  mare  scoşi
                                                         Ear’  dacă  protivnicii  numelui  tău   lac  pe  coperta  şalupei,  striga  un  marinar:  din  apă,  se  sbăteau  cu  moartea  pe  bţcţrd,
                                                         Cu  oşti  de-ar  veni  ca să-’ţi  facă  vr’un rău   —   Dar’  îi  curge  tot  sângele!   Trebue   înaintea  lui.
                                                         Ridică-te  mândră  şi  nu  te’ngrijia   să-i  legăm  rănile  !                        Când  ancora  se  ridica  şi  şalupa  lua
            Cântecul  studenţilor.                       Căci  inima  noastră  e  inima  ta         Marinarii  aduseră  o  sfoară  groasă,  or­  drumul  în  spre  Boulogne,  isbucnl  un  vânt
                                          *
                                                         Te’ncrede  în  fiii  tăi  o !  mamă.  dinară,  căci  altceva  nu  aveau,  legară  şi  strân­  şi  mai  puternic  şi  şalupa  iarăşi  fu  aruncată
                                                                                               seră  cu  toate  puterile  lor  rănile  şi  înodarâ   în  toate  părţile.
                              i.                                        V.                     sfoara.  Curgerea   de sânge  se   micşoară  şi
                                                                                                                                               Era  noapte.  Vijelia,  furia  vântului,  con-
              Cântăm  libertatea  şt  numele  sfânt      Ear’  dacă  ar  peri  de  pe’ntregul  pământ   după  câtâ-va  vreme  înceta  cu  totul.  tinuară  până  dimineaţa.  Atunci  cei  din  şa­
              Al  ţării  străvechi  ş’al  acestui  pământ   Iubirea  de  neam  şi-al  credinţei  avânt   Javel  se  ridica.  Era  îngrozitor  să  vezi,   lupă  observară,  că  sunt  aproape  de  ţărmu-
              Iubirea  de  neam  ce  d’apururi  fost’a   Azilul  lor  vecinie  găsindu-’l  în  noi   cum  îi  atârna  braţul.  îşi  apuca  cu  celalalt   rul  englez.  Vântul  se  mai  micşoră  şi  mari­
              O  pavază’n  luptă  o  pavază’u  luptă         Mai  tari  si  mai  trainici  lumii.  braţ  braţul  mutilat,  îl  ridică,  îl  pipăi,  îl  în­  narii  iarăşi  încercară  sâ  vâslească  înapoi,  în
              Şi  pace  adăpost  cântăm  cântăm                                                toarse.  Totul  era  rupt,  strivit,  sângerat;  nu   spre  Franţa.
              Cântămu-i  supremu-i  cânt sUpremui  cânt.                                       se  mai  cunoştea  dacă  braţul  acela  a  avut   Câtră  seară  nenorocitul  Javel  arătă  ca­
                                                               P E     MARE                    şi  oase  sau  nu.  Şi  numai  o  bucăţică  mică   marazilor  lui  petele  mari,  negre  şi  .umflătu­
                             II.
                                                        DUPĂ  GUY  DE  MAUPASSANT.             de  carne  şi  câte-va  artere  mai  ţineau  carnea   rile  ce  se  iviră  pe  carnea  strivită  a  bra­
              Cu  vesele  glasuri  de  tinere  firi                                            aceea  strivită  de  corp.                 ţului  lui.
              Cuprinşi  d’amintirea  străbună  măriri             (Urmare  şi  fine.)               Nenorocitul   se uita   trist împrejur  şi  Marinarii  îşi  deteră  părerile:
              Spre soare  n’e  gândul  şi  mergem  spre  el   Se  părea,  că  înebunise.  II  desbrăcată   după  câte-va  minute  se  aşeza  în  colţul  şa­  —   Asta  e  buba  neagră,  zise  unul.
              Lumina  n’e  ţinta  lumina  n’e  ţinta   repede  de  haine  şi  îngroziţi  văzură  cu  toţii   lupei,  pe  o  pânză  îndoită.  Camarazii  lui  îl   —  Trebue  sâ  pui  apă  sărată  pe  răni,
              Şi  binele  ţel  trăească  trăească   în  locul  braţului  numai  o  bucată  de  carne,   ajutară  să-’şi  lege  rănile.    zise  altul.
              Trăească  ne  ţara  şi  neamul.       ruptă,  strivită,  din  care  curgea  sângele,  ca   —  Mai  bine  ar fi  să  intri  în  cabină,  Sfatul  lui  fu  primit.  Se  aduse  apă  să­
                                                    şi  când  l’ar  fi  scos  cu  pumpa.       îi  zise  fratele  său. Pe bord nu  te  poţi  linişti  rată  şi  se  turnă  pe  răni.  Javel  deveni  palid
                             III.
                                                         In  momentul  acela  îşi  privi Javel  braţul   El  se  duse,  dar’  câte-va minute în  urmă   ca  un  mort,  scrâşni  din  drnţi,  se  întoarse  în
              Cu  dreapta  înălţată  spre  tatăl  de  sus   cu  o  expresiune,  pe  care  n’as  putea-o  nici  veni  înapoi.  Nu  putea  sta  singur  în  durerea   neştire  şi  totuşi,  în  durerile  acelea  îngrozi­
              Jurat’am  pe  tot  ce  strămoşii  ne-au  spus  odată  descrie  şi  dând  din  cap  zise  cu  ochii  aceea  cumplită.  Şi  voia  să  fie  !a  aer.  Se  a-   toare  avu  tăria  de  a  nu  scoate  nici  cel  mai
              Unire’ntre  fraţi  şi  pe  Domn  sS-’l  iubim  plini  cu  lacrimi:               şeză  din  nou  pe  pânza  îndoită  şi-’şi  scălda   mic  gement.
              Şi  altarul  de  jertf’al  naţiunei  să  fim   —   L ’am  perdut....  s’a  dus  pentru  tot­ în  apă  braţul  strivit.           După  câtă-va  vremea  ruga  pe  fratele
                  Şi  sufletul  neamului  nostru,   deauna  !..,                                    Pescuirea  fu  norocasă.  Plasa  fu  trasă  seu  sâ-i  dea  cuţitul.
   1   2   3   4