Page 1 - Activitatea_1904_11_45
P. 1
Anul IV Or ă st ie, 17 Noemvrie n. 1904, Nr. 45
INSERŢ1UNI: ABONAMENT:
sc plătesc cu preţuri fonrt Pe an 6 cor. pe 1/3 au 3 cor.
reduse.
Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane
Manuscriptele sunt a se adresa
edacţiei şi acelea nu se îna
Pentru România şi străinătate,
poiază.
Pe an 16 franci.
Epis'olc nefrancate nu se primesc. Un minier costă 12 bani
EDITOR, PRO PRIETA R ŞI ŞEF-R ED A C TO R :
REDACTOR RESPON SABIL :
A p a r e î n f i e c a r e J o i .
D r . A u r el M untean L a u r i a n B e r c i a n
Există de sigur excepţiuni fericite, şi Vuia Petru, s’au presentat Vineri la mi-
MUNCA. atleţi ai muncii, cari resistă la măsuţă nistrul-president sub conducerea lui Şieibin brilor în congregaţie pe noul period
şi i-au declarat că în chestiunea proiectului de şeasă anii
10 ore de rend; cusătoare, cari pun
de lege despre reforma instrucţiei poporale La plecarea. de acasă am prevăzut
Munca este ca o doctorie. Dela mâna pe ac dimineaţa şi nu 1 lasă de
se identifică întru toate cu memorandul bise- că nu o să avem o călătorie plăcută,
plugul cel greu ce ţăranul îl apasă în cât sara. Să le admirăm, dar’ noi, cari ricei gr. or. române, presentat contra proiec dar’ iubirea de neam şi glasul naţiunii
brazde până la cugetarea ce se des- nu suntem eroi, nu suntem atleţi, dacă tului, şi prin urmare nu-l vor vota.
ne chema pentru a-i intreveni în ajutor.
voaltă în creerul poetului, munca are dorim să ne păstrăm forţele şi energia Mmistiul-presidcnt le-a răspuns, că pro-
Stindardul activităţii care mai îna
o forţă aducătoare de sănătate, de mo noastră, s£ le cheltuim cu judecată. ectul, deocamdată, nu va fi supus desbitem
rală, de fericire. Prin legea naturii e hotărît, ca pe parlamentare. inte era strivit de pasivişti, astăzi ridi
cat prin acest organ şi prin peana al
Cel-ce lucrează, e cu greu un om rău când o parte din membrele noastre
tor ziarişti, fâlfăe în văsduh, ear’ o da-
tăcios. A munci pentru plăcere sau muncesc, ceialaltă parte sd fie în re
Alegerea torinţă sfântă ne cheamă sub el a lupta
pentru trebuinţă, pentru glorie sau pen paus şi nu trebue se le lăsăm totdea
aior 5 membri municipali pentru binele comun. Acesta e moti
tru bani; a munci cu manile, cu inima una pe astea în repaus şi pe acelea în
sau cu mintea sunt chestiuni secundare: activitate. Economia organismului nos dela Jeledinti. ----- vul, că mulţime de preoţi, învăţători şi
poporul român alergau din toate păr
importanţa e a muncii. tru vrea o dreaptă distribuire a muncii. ţile la alegeri.
Zicem, că sunt persoane, cari măr Idealul omului perfect constituit e Un vent rece de toamnă sufla cu
turisesc că nu au nimic de făcut. Ani acela, ce desvoaltă în proporţiuni egale tărie, nori negri de zăpadă, întunecau încă la trecerea prin Orăştie ve-
malele numai au dreptul lenei, dar’ cele orizontul, lăsând din braţele lor fulgi doam cete de ţărani de prin comunele
materia şi cugetarea. Minte sănătoasă
mai inteligente dintre ele sunt lângă în corp sănătos. Excesul perfecţiunii de zăpadă, pentru a îmbrăca în vest Şibişel, Căstău, Beriiu, Turdaş şi Pricaz
oameni în timpul muncii; calul mun unei facultăţi e totdeauna în detrimen mântul de earnă culmele munţilor din jur. aşteptându-şi conducătorii — preoţi şi
ceşte, cânele munceşte. Munca e una tul altora şi creatorul a voit ca omul Cu gulerele la bal toane ridicate, învăţători — pentru a pleca spre alt
din cele mai m iri bucurii permise crea- să nu fie nici tot animal, nici tot zeu. ne nizuiam atât cu cât şi colegul meu loc destinat pentru alegere — Romos.
turei inteligente. a trage capul cât mai adânc între u- Ajunşi în Jeledinţi, alte grupuri de
Chiar la copii munca trebue se fie
Lenea trebue să fie oprită mai ! meri, voind prin aceasta a ascunde săr ţărani de ai noştri se consultau asupra
măsurată, pentru-ca osteneala să nu în
ales tinerilor; părinţi trebue să se lupte manele urechi, cari erau expuse nemi alegerii. La primul grup care deşi era
treacă puterile, în acel period delicat al
cu ea ca cu un inimic. Spre a învăţa losului vent, ce le tortura în modul cel compus din ţerani necunoscuţi, ne-am
desvoltării, unde toate forţele trebue
pe tineri la muncă, nu trebue să fie mai crud. dat jos din trăsură, după-ce le dădu
să tindă a pregăti pe viitorul om. Co
constinşi a face totdeauna ceea ce din Vizitiul, cu faţa roşie ca racul, ne răm biueţclc, ua ţeran Dine tăcut eşî
pilăria e etatea proprie săm ănării, şi
natură le este contrar, ci după munca păsător de cele-ce se întâmplă în jurul din mijlocul celorlalţi şi ne agrâi cu
cu cât se sam ănâ mai mult, cu atât se
obligată, a li-se permite ocupările plă lui, da corbaciu cailor, cari în galop cuvintele. ,,bine căS vâ aduce Dumnezeu
culege mai puţin.
cute, a-i schimba dela o lucrare neplă alergau spre locul destinat. Pe când noi nu ştim cum merge alegerea asta,
Aşadar’ fiecare în propria i măsură
cută la alta plăcută şi mai distrăgă- colegul meu îşi petrecea timpul în cu spuncţi-ne ce avem a fa c e şi noi vd vom
după mandatul ce i-s’a dat de Creator,
toare. gete, eu trăgeam când o aripă a bal- asculta /•'
să lucreze, să lucreze şi ear’ să lucreze;
Cea mai bună sistemă e aceea tonului când cealaltă pe lângă mine în O bucurie nespusă ne cuprinse
nefolositoare e numai lenea.
de a alterna lucrările, trecend dela ce lipsa câtorva nasturi ce mi lipseau. In când văzurăm atâta sinceritate în aceşti
Nelucrarea este izvorul tuturor rău
tire la gimnastică, dela studiu la plim o astfel de stare nu prea voioşi pri ţerani, veseli le răspunserăm, să fie cu
tăţilor.
bare, dela meditaţiuni la musică. Fe veam sburdalnicul joc al naturii. răbdare puţin că-i vom învăţa noi ce
meile nu trebue să ia, spre exemplu o Aceste sunt scenele de călătorie au de făcut. După-ce mai schimbarăm
O tini in »T. R.« Deputaţii români —
cusătură şi se stee toată ziua în acee din dimineaţa de 11 Noemvrie c. când puţine voi be, înaintarăm mai departe
contra proiectului şcolar. Deputaţii români din
aşi stare, cu aceleaşi mişcări, în aceeaşi aşezaţi în trăsură călătoream pe dru
pastidul guvernamental : dd. Avrămescu Pa- pe aceea stradă, unde aflarăm alte gru
încordare de nervi! Igiena muncii constă chonie, Cio an loan, baton Nopcea Alexa (? 1) mul ce duce peste Orâştie la Jeledinţi, puri, în mijlocul cărora să aflau alţi
mult în varietate. Pap Iosif, Dr. Serbau Nicolae, Szerb G orge pentru a lua parte la alegerea mem- preoţi, îmbârbâtându-i şi deşteptându-i
FOIŞOARA Pe-atunci când eu plângeam, p'ângeam mai La groapă ajungând, un prunc g eu lăcrimând du-.se cu întristare ia lume, de odată vede
Intr’o zi şezând pe pragul uşii şi uitân-
Durerii dă avânt, pe bruşii proaspeţi stând:
[întrerupt,
Caveam eu mama mea, cu simţ care ’ncălzia — »De moarte s’a rugat*, — ei plânge înecat,
mişcându-să spre dînsa un lung şir de fur
Mâncarea ce-mi dădea, ce’n gură mi o’ndulcial... — »De gr gi el s’a scăpat, dar’ mie le-a lăsat I... * nici, cari să opresc şi forme; ză în jurul Vio
»Mos Lae...« Dar’ azi optzeci de ani mă despăiţesc de ea rii ăi un cerc mare.
Şi s’ din copil, schimbat moşneag, cu firea E ger cumplit încât înţepeneşte tot,
Unele dintre furnici eşiră înainte şi ’i
[mea: Drumeţii să’ngiozesc: să plece că nu pot,
»Sunt, Doamne, istovit de-amaruri încercat, zise:
Să taiu la brezde-adânci pe fruntea mea mai Căci nu să văd cărări de un noian suflat,
Şi moartea mi-o doresc, la Tine c’am plecat!... Noi cunoaştem, Viorico, hărnicia ta care
[mult Cu neauă re-a umplut tot drumul cel umblat;
Şi sunt bătiîn aşa că nu mai aflu rost să poţi iveşte cu a noastră. Noi mai ştim că
Şi şioaptele din piept tot mai cu drag s’ascult: Ear’ vântu’n şuierat s’arată că-i turbat,
Să mai tră esc robit şi făr’ de adăpost. .1 eşti singuiă s nguiică, pe lume. De aceea te
C’ajung şi mila Ta, să las earba crescând Cununi făcând din s!oi ce’n ghiaţă a’nrhegat
Viaţa m-i un chinl cum soarelui din zori rugăm; vin-o şi fă te regina noastră. Iţi vom
Pe valuri de pământ, — al lor plug încetând...! Pe cruci şi pe morminţi când luna s’a’nstelat
Poveri de străbătut stau cetele ca nori; clădi un palat, mai frumos şi mai mare de
Şi morţii par’că ’n somn vorbesc din al lor
Ear’ faţa mea de griji în creţe s’a brezdat cât cea mai mare casă ce ai văzut vre-o dată.
M'am săturat prin ploi şl vânt şi ger cumplit, [ost;
De traiu-mi sbuciumat în care s’a ’ncuibat Numai un lucru trebuie să ne 'promiţi: că nu
Flămând si amorţt, pe trup şi sdrenţuit, »Moş Lae doarme’n veci, pe paie c’a ’ngheţat,
Şi trudă şi năcaz : de moli cum e mâncat te vii mai întoarce înapoi prmtre oameni şi
Cu capul dtsgolit, greoiu la esp'rat C’avut-a aşternut: cât un mănunchi aflaţi..*
Un vraf de haine ’n pod, de răsuflări uitatl... că vei rămânea la noi cât vei trăi.
Să tot cerşesc la u i, de-un prunc la paşi
Moteancă
[purtat — Nici că doresc mai bine decât să ră
C’am fost pribeag destul, de soarte necruţat In el mai am noroc, cu răul că-i dedat, mân cu voi, răspunse Viorica, căci nimic nu
Din suflet mă bocesc cu mic şi mare’n sat; Cântând ispita el, din fluer de-am gătat, mă mai ţine pe urne aci, decât numai mor-
C’au fost părinţii mei — bogaţi, — de toţi Şi-aşa pornim din zori şi până la sfinţit, F U R N I C A . tnîntu! maniei.
[cinstiţi, Doar’ soarele cu el mie mi-a răsărit: Poţi să rneigi Ia mormântul mamei taie,
Eu sunt azi împărat în şir cu cei lipsiţi... Orbit şi slab fiind, de spate gârbovit Era odată o fată frumoasă numită numai să nu voibeşti cu nici o fiinţă ome
Şi zi şi noapte eu mă lupt cu gândul greu: Deci Doamne să mă crezi c’aşa nu i de trăit I< Viorica, de o vrednicie rară şi la câmp ca şi nească.
Că az; de-am îmbucat postesc un timp mereu. în casă. — Când să ducea la izvor ru cofa Ast-fel să duce Viorica cu furnicele.
Căci cet-ce sunt sătui, de milă si-au uitat E săfbătoi re’n sat, şi clopotele trag, cu apă, furca-i era tot dc-auna la biâu, ear’ Ele mei seră o cale iungă, până ce ajunseră
Când eu le cer mălaiu şi zic că tot l-au dat... Cu farmec voacea lor îmbată lumea’n prag iele ei erau cele mai frumoase. întreaga vieaţâ la un ioc, care să părea bun pentru a clădi
Şi plâng, căci ce să fac ? I... când vorba lor aud, S ’aud cântări de mort, ce sună prea duios, o petrecea lângă mama sa pe c. re o încon acoio un palat. Atunci văzu Viorica cu cât
Doar’ poate sunt siliţi, lăsând ochii să-mi ud I... Sub prapori colo’n drum tot omul stă sfios. jura cu diagostea şi îngejirea ei. — Dat’ fuinicele erau mai ghibace decât dînsa. Erau
Abia ce a pornit şi stă ear’ la răscruci după cât-va timp, iubita sa mamă să sfîrşi şi în acel palat galerii şi lucruri destinate pen
Ear’ prunc am fost de mult, de când eu Convoiu ’nghenun h ând, făcând la :finte Viorica rămase singură în căsuţa sa cea mică, tru ouăle furnicilor. Camerile erau împodo
[lapte-am supt 1... [cruci. ne mai având pe nimeni pe lume. bite cu mâestrie cu foi de flori, ear’ Viorica
