Page 1 - Bunul_Econom_1905_19
P. 1

w
         Anul  VI.                            Orâţtie                                 a.  2 0 0 5                            Nr.  19
                                             £__ „  ,W  , '__si—













                   REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU

       ORGAN  ĂL:  „Reuniunii  Economice  din  Orâştie 41  şi  „Reuniunii  roMne de  agricultură din comitatul  Sibiiului11.

                   A B O N A M E N T E :                          A P A R E :                               I N S E R T I U N I :
       Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                         se socotesc  după  tarifă,  cu  pr e ţ u r i  m o d e r a t e
         Pentru  R o m â n i a   şi  străinătate  15  lei  pe  an.  în   fle c a r e   D u m in ecă .  Abonamentele  şt  inserţiunile  se  plătesc  înainte.

            Exposiţiă de  lucruri de mână         materiale  slabă  într’o.  stare  mai  bună  avea  fiecare  la  casai  sa  o  grădină  de
                                                  materială.                                  legumi  bogată,  în  loc  de  burueni  şi
       aranjată  de  „Benninnea  femeilor  române  din   Poporului  nostru  nu-i  şade  bine
              Sibiiu“;  din  8—15  Maiu  a.  c.                                               mărăcini,  apoi  de  a  şti ,face  o mâncare
                                                  când  se  plânge  dă  e  sărac  şi  n’are  cu   bine  pregătită,  cu  gust  bun  şi  hrăni­
                                                  ce  da  înainte.  —  Poporul  nostru  dacă   toare,  dar  nu  costisitoare.
               «Femeea  este  sufletul  industriei de  casă,   ştie  cum  şi  ce  să  lucreze,  cum  să  a-
               Mânile  ei  dibace  puţin de dorit mai  lasă.*                                      Pentru  a  delătura  şi  aceste  scă­
                                                  plice  momentele  salutare,  nu  e  popor
            Folosul  practic  ce-1  au  exposiţiile   . sărac.  Şi  poporul  nostru  este  plin  de   deri  din  familiile ţăranilor nostrii,  «Reu­
      industriale,-  comerciale  şi  agronomice,   viaţă,  robust,  dibace  şi  iscusit.,  şi  la   niunea  femeilor române din Sibiiu«  con­
      este  de  un  preţ  netăgăduit  şi  recunos­  minte.  El  ştie  a  combina  şi  lucra  dela   dusă- cu  multă  demnitate,  spirit,  zel  şi
      cut  astăzi  de  cătră  toate  societăţile  şi   firea  sa  lucruri,  pentru  cari  adeseori   pricepere  de  doamna  presidentâ  Maria
      reuniunile  existente  din  lume.           a  luat  cunună  de  laudă  dela  cei  mai   Cosma  şi  de  secretara  ei  Eugenia  Io-
           Folosul acesta să cuprinde în aceea,1   înalţi  bărbaţj  specialişti,  cum  la  expo­  vescu,  a  aranjat  o  mică  exposiţiune de
      că  o  exposiţiune  arată  până-  la  care   ziţia  din  Timişoara  au  fost  distinşi  fra­  lucruri  de  mână  şi  alte  obiecte de artă
      gradldte  desvohare  şi  perfecţiune  au    ţii  Busuioc  dela  Berlişte  pentru  sculp­  dăruite  de  elevele  şi  cunoscutele  aces­
      ajuns  oamenii  cu  mintea  şi  cu  lucrul   tura  (cioplitură  în  lemn)  expusă  acolo   tora,  cari  au  absolvat. şi  au  cercetat
      mânilor  lor.                               Ia  anul  1891,  şi  alţii,  şi  alţii  de  pe  la   şcoala  noastră  civilă  de  acolo.  Obiec­
            Din  desăvîrşirea  lucrurilor  văzute   alte  expoşiţii  diferite.                tele  expuse  se  vor  sorta  la  1  Iunie  a.
      la  o  astfel  de  exposiţiune,  oamenii  se     In  industria  de  casă  femeea  ro­   c.  cu  scopul  frumos  de  a  aduna  mij­
                                                                                              loacele  pentru  înfiinţarea  unei  şcoale
      ştiu  orienta,  capetă  îndemn  şt  gust  de  mână  este  neîntrecută,  durere  numai
                                                                                              române  de  industrie  şi  menagiu  mo­
      a  face,  a  lucra  şi  mai  bine  şi  mai  fru­  că  acest  ram  de  lucru  nu  s’a ştiut încă
                                                                                              dern  şi  exemplar  în  Sibiîu.       J  \
      mos,  dacă  se  poate,  decât  cum  sunt  până  acum  întocmi aşa ca femeile  noas­
      lucrate  obiectele  şi  lucrurile  văzute  la  tre  să  aibă  după  el  şi  un  folos  mai   Această  şcoală  va  fi  cercetată  de
      o  exposiţie.                               bun,  să  li-se  plătească  lucrul  mai  cu   fiicele  noastre de  preoţi,  învăţători şi ale'
           Prin  nisuinţa  aceasta,  de  a  da  tot  preţ;  după  munca  prestată,  să  aibă  şi   oamenilor  mai  de  frunte  din  diferitele
      înainte,  omenimea  Câştigă  foarte  :mult  răsplată.                                  comune  ale  patriei,  cari  la  rondul  lor
      nu  numai  în  vază,  onoare,  cultură  şi       Tot  ca  o  scădere  în  familia  ţăra­ vor  avea  chemarea  deva. Tăspândi  cu­
      cinste,  ci  şi  în  schimbarea  unei  stări  nului  e  şi  neîngrijirea  recerută  de  a  noştinţele  câştigate  dela  şcoala  aceasta,
                                                                                             —   ^        f       — ■                  -
                 F  O  I  Ţ A                                                                       *£,ui  J i  v  B a s iie s c u ,;
                                                                                                                             -  : . v ) y'
                                                                                                  Prietin  drag,  te  duci  pe  veci,
                    p r ib e a g u l                      Trebuie  să  arete  fie-cărui  oaspe  că   Din  lumea  chinurilor  treci
                      —•*<=>*-—                   el  este  preferatul.                           In  plaiul  cel  de-a  pururi  bun,
                                                       —  Trebuie  să  mulţumească  pe  toată     Unde  nu’s  sori,  nici  nu  apun.
           Pribeagul  trist  păşeşte  înainte
                                                  lumea.                                          Şi  dacă-ai  fost  nemângâiat
           Pe  drumul  lung,  purtând  eu  greutate
                                                       —  Trebuie  să  arete  cel  mai  mic  semn   Aci,  şi  groaznic  frământat
           Optzeci  de  ani  pe  răboj ff£L spate,                                                De-a  tainelor  mari  amăgire;
                                                 de  plictiseală.
           Asemeni  unei  umbre  dîfi^^rininte.                                                   Acolo,  ’n  mută  liniştire,
                                                       —  Trebuie  să  scie  să  aşeze  una  lângă
           Din  deal  priveşte  ’htinse  sate,    alta  persoanele  cari  se  plap.               Nimic.  Tu  pace  vei  găsi
                                                                                                  Şi’n  fine  te  vei  odihni;
           Icoane  vii  i-apar  acutrf în  minte
                                                      -—  Nu  trebuie  să  lase  să  lâncezască   Atâta  numai  ne-a  rămas:   ,y-
           Copilăria—clipele  ei  sfinte.                                                         E  dulce  veşnicul  popas.
                                                 conversaţia.
           Zărind  cerdacul  casei  dărâmate,
                                                      —   Nu  trebuie  să  neglijeze  nici  să  dis­  Adio.  Ah!  ce  bine-ar .fi
           Nu  va  găsi.  pe  njmeni  şă-1  primească   preţuiască  pe  nimeni.                   De  s’ar  putea  adeveri
                                                                                                  Acea  minune  de  poveste:
           Şi  nici  măcar  vre^o  rază.  de  iubire,  —  Trebuie  să  ştie  să  învite  pe  fie-care
                                                                                                  Că  cine-a fost  încă  mai  este
          Pe;  dânsul  nimeni  n’are  să-l  cunoscă.  musicanu  amator  ca  să-şi  arete  talentul.  In  lumi  ce  nu  ne  dau  de  veste.
          Cu  ochii  plânşi,  privind  aşa  ’n  neştire,   Nu  trebuie  să  se  gândească  nici  odată   Prietin  drag,  la  întâlnire
          I-a  mai  rămas  suprema  fericire:    la  plăcerile  sale.  _                          Cu  lacrimi  te-aş  fi  dojenit:
          De  a  muri  la  vatra  părintească.                                     JE.  X .       Prea  însetat  de  fericire
                                                              —4——      ■»•«£                     Ai  fost.  De  ce  ne-ai  părăsit?   N .  V
   1   2   3   4   5   6