Page 1 - Bunul_Econom_1906_31
P. 1

Anul  VII.                         Or&ştie  (Szâszvâros),  12  August  n.  1906.                                   Nr.  31














                  REVISTA  PENTRU  AGRICULTURA,  INDUSTRIE  ŞI  COMERCIU

      ORGAN  AL:  „Reuniunii  Economice  din  Orăştie“  şi  „Reuniunii  române de  agriculturi din comitatul  Sibiiulul“


                  A B O N A M E N T E :                          A P A R E :                !              I N S E R Ţ I U N I :
      Pe  an  4  coroane  (2  fl.);  jumătate  an  2  cor.  (1  fl.)                        I  se  socotesc  după  tarifă,  cu  p r e ţ u r i  m o d e r a t e
        Pentru  R o m â n i a   şi  străinătate  10  lei  pe  an.  În  flecare  Duminecă.   |   Abonamentele  şt  inserţiunile  se  plătesc  înainte.


                                                  dar  pentru  aceasta  e  nevoie  să-şi  spo­  mesc  cu  hrană  şi  locuinţă  proastă,  de
         F  ac  oare  lux  ţar anii ?             rească  venitul  ca  să  aibă  ce  economisi.   n’ar  mai  avea  şi  gustul  de  a  să îmbrăca
                                                  Să  aibă  o  minte  mai  născocitoare,  să   măcar  sărbătoarea  mai  curat,  ar  fi chiar
                                (Urmare  şi  fine).
                                                  fie  mai  aprigi  după  muncă şi  câştig  Să   în  halul  leneşului  din  poveste.
           E  drept,  şi că  ţăranii  nostrii  nu sunt   nu  tot  aştepte  pogoane  de  pământ  dela
      economi  şi  că  trebuie  să  căutăm  a-i   stat,  ci  să  caute  a  le  lucra  bine  şi  cu   Ar fi un bine, dacă  ţăranul  ar  simţi
      face  să  fie.  Pricina  au  fost  năvălirile   mai  mare  folos  pe  cele  ce  le  are.  Să   nevoie  nu  numai  să  se  îmbrace  curat
      străine  şt  zacuţiile  nemiloase  ale  câr-                                           şi  frumos,  dar  să  aibă  casă  bună,  gos­
                                                  mai  cugete  şi  singur  ce  să  facă  cu roa­  podărie  aşezată,  curte  curată  şi  îngră­
      muirei.  Economia  era  adesea  prilej  de   dele  pământului  ca  să  aducă  mai  mult
      caznă  şi  moarte.  De  vreme  ce,  îndată   tolos.                                    dită,  pomi  în  grădină,  uliţele  satului  cu­
      ce  să  ştia  de  unul  că  are ceva,  tâbârau   Ce  folos  că  pune,  de  pildă  sfecle   rate,  copii  spălaţi  şi  premeniţi.  Dar’
      pe  el  Turcii  ori  zapcii  şi  vai  de  el  să   şi  cartofii,  şi  n’au  preţ?  Atunci,  decât   pentru  a  avea  toate  astea  trebue  îndru­
      nu  fi  dat  tot  ce avea,  Aşa  fiind,  pentru   să  le  dea  pe  nimic,  mai  bine  să  mai   maţi  spre-o  muncă  spornică  şi  regulată.
      ce-ar  fi  fost pmul  econom ?  Muncea  doar                                           Acestea  nu  să  scapă  numai  cu  vorbe,
                                                  pue  muncă  şi  să  îngraşe  porci,  cari  au   ci  să  cere  să  aibă  de  unde  lua  pildă,
      atât  cât  sâ-şi  ţie  viaţa.  Economia  e ur­  preţ  mare  şi  să  caută,  ori  hrănească  va­
      mare  firească  a  traiului  nebântuit  de   cile  de  lapte,  şi  viţeii,  căci  brânza  şi   dela  învăţător  şi  învăţătoare  şi  dela
      primejdii,  când  omul  nu  tremură  în     untul  au  iarăşi preţ, tot  aşa viţeii  frumoşi.  preot.  Cei  mai  lesne  de  îndrumat  ar  fi
      fiecare  clipă  pentru  viaţă  Ţărânii străini                                         tinerii  însuraţi  cu  fete  cari  au  făcut
      sunt  economi,  fiindcă  au  avut,  dela  o      De  asemenea,  în  loc  să  vânză  po­  şcoala.  Aceştia  povăţuiţi,  ar  sluji  de  în­
                                                 rumbul,  să  crească  păsări,  cari  au  preţ   drumare  şi  altora.
      vreme  noroc  de  asemenea  traiu.  Din
      pricina  împrejurărilor  neprielnice,  la noi   şi  ele  şi ouăle.  Aşa tac ţăranii din Olanda,   îndată  ce  sătenii  vor  fi  mai  cu­
      s’a  luat  chiar  în  bătaie  de joc economia,   cari  trimet  untul  şi  ouăle  prin  Anglia.   prinşi  vor  căpăta  şi  gustul  de-a  econo­
      dovadă  zicătoarea: »Cu’n  pitic  tot  calic;   Aceştia  au  pământ  prost  şi  puţin,  cu   misi.  Cine  are  o  sută  pusă  bine,  mai
                                                 toate  acestea  cu  munca  şi  iscusinţa lor,
      cu’n  rac, tot sărac!»,  »Pune  mâţa’n fiare,                                          râvneşte  să-i  pue  păreche.  Iar  când  va
      când  mulge  vaca!«  ori  »Dintr’un  ou    stau  bine.                                 avea  o  mie,  ori  va  fi  pus  banii  în  vite,
      drege  borşul  de  xlouă  ori!«  Toate aces­     La  noi  ţăranii  au  pământ  bun,  şi   nu  va  schimba  mia  şi  nu  va  vinde  vi­
      tea  să  spun  pe  sama  celor  economi,   unii  au  şi  mult,  dar’  din  pricina  neşti-   tele  să  cumpere,  să  facă  lux,  ci  va  aş­
      celor  porecliţi  »zgărie  brânză»,  de  oare­  inţei,  duc  lipsă  şi  nevoie.  Nu  luxul,  ci   tepta  să  câştige  alţi  bani,  ca  să  Cum-,
      ce  zgârciţi  până  peacolo  ca  în  ţările   neştiinţa  e  devină,  pentru  sărăcia  lor.  pere  ţoale  şi  broboade.  Românul  zice
      străine  nu  avem.  Fără  îndoială  trebuie     Aceasta  poate  îi  mai  înghioldeşte   bine:  »Omul  de  ce  are  de  ce  doreşte
      să  deşteptăm  în  săteni  simţul  economiei ;  la  muncă,  de  oare-ce  cum  să  mulţu­  să  mai  aibă«.


                                                 nu  mai  trăeşte,  nici  unul  n’a mai  rămas  dintre   nimic  în  gură, căci  împărţia  toate  neajunsurile
         - 5*   F   O    I  Ţ   A     wn-
                                                 noi  toţi!»                                 cu  soldaţii  săi.  Pe  patul  său  de  companie, în
                                                       «Cum?  Nici unul ?«  să  răsti  Regele,  «tu   multe  nopţi  a  nins  şi  a  viscolit  aşa  de  tare,
            It& M                        .       eşti  încă  viu,  şi  cel  de  colo,  iacă  doi,  şi  de   încât  a  trebuit  să  aşeze  câteva  scaune  porta­
                —  De  Carmen  Sylva.  —         colo  vine  altul,  iacă  trei,  patru,  cinci,  şase,   tive  de  fer  peste manta, pentru-ca  să  rămână
                                                 şepte,  opt,  nouă,  Zece.  întoarceţi-vă, trebue să   teafăr.
           Era  în  noaptea  rece,  ploiasă  şi  neagră   luaţi  reduta,  trebue,  vă  zici  înainte,  marşU   înaintea  cortului  său,  sta  un  tânăr  sol­
      ca  păcatul,  după  lupta  sângeroasă  dela  Gri-   Astfel  îşi  strânse el însuşi  oştirea  ce  o  şovăia   dat  de  strajă,  căruia  îi  ardea  inima  de  pă­
      viţa.  Regele  Carol  săvârşise  minuni  de  vite­  şi  o  duse  el însuşi înapoi  unde era  mai  deasă   rere  de  rău  că  a  trebuit  să  rămână,  căci  şi
     jie  cu  mica  sa  armată.  De  trei  ori  focul  ia­  ploaia  de  gloanţe,  şi  redula  fu  luată!  Şi  ce   ei  voia  să  se  facă  vrednic  de  «Crucea  Sf
      dului  asvîrlise  înapoi  de  pe  rădvanele  Plev-   era  mai mult incă,  păstrată peste  noapte, când   Gheorge»  si  «Virtutea Militară*, şi acum scăpă
      nei  pe  vânători  şi  pe  dorobanţi.  Regele  sta   Turcii  făcură  o  nouă  încercare  de  a  scoate   din  mână  un  prilej  aşa  de  frumos,  în  care
     cu  faţa  lui  severă,  ca  cioplită  în  piatră  şi  cu   pe  Români  de  acolo.  Regele  Carol  :edea  în   ar  fi  putut  să-şi  arete  curajul.  Noi trecea prin
      ochii  săi  de  vultur,  în  mijlocul,  câmpului  de   cortul  său  şi  asculta  împuşcăturile  cărei  spu­  minte  că  putea  să  se  afle  şi  el  prin  aceia
      bătălie,  în  ploaie  de  gloanţe  şi  când  pentru   neau  că  s’a  început  un  nou  atac, şi sâ  întrebă:   cari  acoperiau  câmpul  de  bătae,  ale  căror
     a  treia-oară  oamenii  lui  să  retrăgeau,  pentru-   Oare  armata  lui  cea  tinâră  şi  neexperimen­  vaete  erau  şi  mai  înspăimântătoare  ca  muţe­
     că  jumătate  din  ei,  tocmai  două  mii,  ză­  tată  va  mai  avea  putere  şi  curaj,  după  acea   nia  lor,  când  numai  cu  feţele  lor palide  che­
     ceau  la  pământ,  atunci  lacrimile  îl  năpă­  lungă  zi  grea  în  c»re  a  văzut  atâţia  inşi  că­  mau  mărturie  cerul,  că  s’au^luptat ca  leii, îm­
     diră  pe  obraji,  dar’  cu  glas  de  tunet  striga   zând?  El  mai  văzuse  şi  că  Gri viţa  nu  era   potriva  unor  ziduri,  cum  ziceau  e;,  pe  când
     el  cătrâ  cei  cari  bâteau  în  retragere:  «în­  Plevna,  ci  mai  era  o  vale  intre fort  şi  reduta   Turcii  după  redvane  trăgeau  în  carne  vie.  Să
     cotro  ?«                                   cea  mare.  Cu  inima  împovorată  de  griji  stă­  gândia  numai  ce  bucurie  era  să  facă  miresei
           «Vai  stăpâne!  Nici  unul  dint’rai  noştri  tea  acolo.  Somnul  li sâ lipea de gene, nu  luase  sale  când  s’ar  fi  întors  acasă  împodobit  cu
   1   2   3   4   5   6