Page 4 - 1905-13-14

276 LUCEAFĂRUL Nrul 13- 14,1905.
— Frăţiori de stînă, Zilele să-ţî stingem, Iar el de pe cal Cu plumb mestecat.
Ce vă sînt de vină ? Groapă să-ţî săpăm, Cade şi naval Plumbul se ’ncălzeşte
Dacă-s mai bogat, Să te astupăm. în sînge se’neacă; Arde şi-I topeşte,
Dumnezeu mi-a dat, Şi dacă voeştî, Puterile-I sacă, lnima-I striveşte,
Căcî eu toată toamna, Să te ’mpotriveştî, Sufletu-I înceată, Viaţa îl sfîrşeşte.
Căcî eu toată iarna Atunci cot la cot Viaţa i se gată. La pămînt se’ntinde.
Noaptea n’am durmit Te legăm de tot; Moldovanul dară Junghiul îl cuprinde,
Nici n’am odihnit; Iară turma ta Cruce-şl face iară Sîngele-î tot curge,
Ci am grijit de ol, Ne va rămînea, Şi cu bărbăţie Puterea i se scurge,
N’am făcut ca voi, Ca s’o împărţirii Şi cu vitejie Trupu-I amorţeşte,
Ci mi le-am nutrit, Şi s’o moştenim 1“ Zice lui Vrîncean, Din ce în ce răceşte
Şi mi le-am păzit; Iar cel Moldovan, Neam de hoţoman: Şi învineţeşte,
De ocniţă grele, Baci mal otroman, „Stăl, Vrîncean copile, Iară el vorbeşte:
De mînile rele Făcu de trei ori.; Să te stîng de zile. „Căţăî şi căţele,
Şi de ’ngălbinire Cruce cătră zori, Eu mi te-ol direge, Ce lătraţi la stele,
Şi de ’mbolnăvire. Şi din teacă scoate Neam fără de lege, Căţel voinicel,
Iară ’n primăvară, Cu prăsele late, Ca să ’nveţl odată AI mei ortăcel,
Grijiam de cu sară Un hănghier tăios, Cu ţara ta toată, Eu v’am crescut mari,
Pentru mieluşel, Cu mănunchifi de os. Ce poate-un cioban, Eu v’am făcut tari,
Cînd sînt mititel, Şi cu acesta ’n mînă Cioban Moldovan!" Precum nu-s în lume
Să-î aplec cînd vor De trei ori se ’nchină Vrînceanu se ’ncearcă, Cînl de-al vostru nume.
La mamele lor. Şi-apol le vorbeşte Piştolu-şl descarcă, Astăzi vă împarte
Şi-am făcut prin dare Pe moldoveneşte: Trage mişeleşte, Cu limbă de moarte
Fapte de ’ndurare, „Alelei mocani, Dar nu nimereşte. Al vostru stăpîn,
Căci din cel dintînl Neam de hoţomani, Atunci Moldovanul, Moldovan Român:
Dintre caşî din stînî, Ce veniţi ca fraţi Mîndru şi icleanul, Să vă duceţi voi
Jertfă i-am adus Viaţa să-mi luaţi. Buciumul ia ’n mînă In strunga de oi,
Tatălui de sus, Haida să luptăm Şi strigă să vină Groapa să-mi săpaţi
La casa cea sfîntă. Şi să ne vedem, Cînil dela stînă. Şi să mă ’ngropaţl
Unde popii cîntă. Care o să ’nvingă, Cînii auzind, Cam din dos de stînă
Iar a doua-oară De cine-o să plîngă Glasul cunoscînd, Ca să am hodină
Din caşiî de vară, Undele din apă, Pe cîmpia largă Şi din cînd în cînd
Din cel mai frumoşi Umbrele din groapă; Răpede aleargă, Să v’aud lătrînd;
în ziua de moşi, Veniţi mal aproape, Ca pasărea ’n zbor, Să fio tot cu voi
I-atn dat de pomană De vreţi să s’adape Cătră baciul lor. Şi cu a mele ol!"
La lumea sărmană. Cu sînge din voi Şi cum miş sosesc Şi cînd zice-aceste
Deci spuneţi-ml drept, Vulturi şi coroi." Şi cum miş zăresc Sufletu-I slăbeşte,
Cu mîna pe piept, Dar cel Ungurean, Pe baciul Vrîncean, Moartea i s’arată,
Spuneţi-mî curat Baci mal otroman, Neam de hoţoman, Pieptul îl săgeată,
Ce sînt vinovat? Spre oblînc se pleacă, Dau pe el năval Ochii-I lăcrimează,
însă de voiţi, Bagă mîna ’n teacă, Şi-l trag de pe cal, Se ’mpaingenează,
Dacă socotiţi, Două flinte scoate, Sar pe el, s’acaţă, Sufletu-î înceată,
Cumcă lîngă mine Cu plumbl încărcate. Şi-l sfîrtică ’n faţă Viaţa i-se gată,
Nu vă merge bine, Flinte ruginite, Şi-l dărăburesc, Şi adoarme lin
Eu m’ol depărta Cu sînge stropite. Şi îl crîmpoţesc, Cu un lung suspin.
Şi vă voi lăsa: Trage şi ţinteşte Viaţa ÎI sfîrşesc. CîmpurI şi vâlcele,
Cîmpiile late, Şi mi-1 nimereşte. Apoi Moldovanul, Codrii, dumbrăvele,
Apele curate, Şi mal trage-odată Mîndrul şi icleanul, Şi izvoarele
Văile ’nverzite, Şi-l loveşte ’n coastă. Cînii şi-I adună Cu păraele,
Culmile ’nflorite, Baciul mi se ’ncinge, Şi pleacă pe lună, Şi pădurile
Şi dumbrăvile Rana de şi-o strînge, Din gură horind, Cu pasările
Cu izvoarele, Cu brîu se’nvăleşte Hangher zdrîncănind. Se par întristate,
Singuri ca să fiţi, Sîngele-1 opreşte, La stînă soseşte Se par supărate;
Să vă ’mbogăţiţl! Spre Ungurenaş Şi mi se opreşte. N’auzI printre ele
— Moldovane bace, Face cîţi-va paşi Dară val! nu-I glumă, Cînt de fluerele,
Ce zici nu ne place. Şi mi ţi-1 ţinteşte Rău durerea-l curmă. Doine ciobăneşti,
Hal cu noi la codru, Şi mi ţi-1 loveşte, Rrînl desvăleşte, Versuri păsăreşti.
Sufleţel de lotru, îl loveşte drept Sîngele porneşte, Dar prin floricele
Viaţa să ţi-o frîngem, Cu hănghieru ’n piept. Sînge închiegat, Vezi spre semn de jele