Page 5 - 1905-13-14

Nrul 13-14, 1905. LUCEAFĂRUL 277
Fol îngălbinite Iar lupii fricoşi Pjingerl de ’ntristare Nainte-î păşeşte,
Veştede, pălite, De sînge setoşi, Şi de supărare. Milă i de ea,
Fără de viaţă, Cum or năvăli, Iar din lăcrimele Şi-i vorbeşte-aşa:
Fără de frumsaţă. Şi ni-or prăpădi. Cresc prin dumbrăvele „Măicuţă bătrînă,
Caii lui rînchiază, Oh amar de noi, Pînă ’n dalbe zori Cu brîul de lînă,
Văl cutreerează. De bietele ol. Mii şi mii de flori, Nu te întrista,
Iar -bietele ol, Ce să ne ştim face, Ce le zic bujori! Nu te supăra,
Bătute-s de ploi Făr’ de-al nostru bace?" Nici nu te văita.
Şi nu afi păstor Iar cea mioriţă Iată, mări iată Despre fiu! tăfi
Nici cîrmuitor. Cu lina plăviţă, Iată că s’arată, îţi voi spune eu,
Buciumul din stină Mioriţa lae, într’o zi cu soare, Spune-ţi-oi curat
Codrii nu-I îngînă Lae, bucălae, Zi de serbătoare, Cumcă s’o ’nsurat;
Cu clntare lină. De tristul omor O maică bătrînă, C’o fată de crai,
Numai cînd şi cînd, Nu le spunea lor. Cu brîul de lînă Pe-o gură de ral.
Străbătut de vînt, Ci’n a el durere, Si c’o clrpă ’n mină. — Draga mâinii, dragă,
Varsă răguşit Fără mîngăere Sue cătră stînă, Mioriţă fragă,
Sunet amorţit. Aşa le vorbia, Tremurînd păşeşte, Dacă-ml spui curat
Iar cînil se gată, Aşa le zicea: Şi se osteneşte, Cumcă s’o ’nsurat,
Groapa lui i-o sapă „Oiţe scîrbite, Apoi odihneşte C’o fată de crai
Şi-l aşează-apoî De baci părăsite, Şi iară porneşte. Pe-o gură de ral,
tn strunga de ol; Efl vă spun curat Iară cînd soseşte, Cum de v’o lăsat,
în strunga din stină, Cumcă s’o ’nsurat; Stîna cînd zăreşte, Pe voi singurele,
Să aibă hodină, C’o mîndră crăiasă, De tot pustiită, Oiţele mele;
Dup’alul dorinţă, A lumii mireasă. De tot părăsită; Să vă rătăciţi,
Dup'alul voinţă. Şi la nunta sa Buciumul uscat, Să vă cîrduiţl,
Iar cea mioriţă A căzut o stea. Caş nestrăcurat, Să vă ’ngălbiniţl,
Cu lina plăviţă, Soarele şi luna, Lapte ne’nchiegat, Să vă bolnăviţi,
Mioriţa lae, l-au ţinut cununa, Păru-şî despleteşte, Să vă prăpădiţi?
Lae, bucălae, Brazi şi păltinaşi Plînge, se boceşte Draga mamil, dragă,
Baciului său june l-a avut nuntaşi, Pe cîmp alergînd, Mioriţă fragă,
Lingă cap ÎI pune Preoţi munţii mari, Pe toţi întrebînd, Spune-mi drept să văd
Flueraş de fag, Pasări lăutari, Cătră toţi zicînd: Şi să mi-te cred.
Mult zice cu drag, Păsărele mii „Cine tni-a văzut, Dacă cumva zace
Flueraş de soc, Şi stele făclii. Cine-a cunoscut: Leacuri îi voi face,
Mult zice cu foc, Şi mi-a spus el mie Mîndrul ciobănel, Leac de iarbă mare
Flueraş de os, Că n’o să mal vie, Tras printr’un inel; Pentru vindecare,
Mult zice duios. Baci să ne mal fie. Trupuşorul Iul Cu faguri de ciară,
Vîntul cum miş bate, Şi la a sa pornire Naltul bradului, Cu stropi dela moară,
Prin ele străbate, în veşmînt de mire Feţişoara lui Cu picuri de roauă,
Oile se strîng, Mi-a cîntat de dor, Spuma laptelui, StrînşI pe lună nouă,
Lacrimă şi plîng, Colo la izvor. Mustăcioara lui Trei pal de săcară,
Murmură prin iarbă Mi-a cîntat de jele, Spicul griului, Săcară de vară,
Şi se tot întreabă: Printre floricele, Sprîncenile lui StrînşI de-o fată mare
„Mîndre sorioare, Cîntec de iubire Pana corbului, Pe sfinţit de soare.
Unde-I baciul oare? Şi de despărţire. Ochişorii lui Şi cărbuni aprinşi
Cum de ni-a lăsat Şi mi-a zis apoi, Mura cîmpulul!" în molidvă stinşi.
Şi s’o ’ndepărtat, Să mă ’ntorc la voi, Şi cum pribegeşte Aste, draga mea,
Şi nimic n’o spus Fluerile sale, Si cum se boceşte, Le voi descînta,
Unde mi s’o dus? Jalnic sunătoare, iată că ’ntîlneşte, Şi-l voi afuma
Căci prin ţîţişoare Să le pun pe strungă, lată că zăreşte, Şi-l voi vindeca
Arde şi ne doare, Vîntul să le-ajungă Turma rătăcită De gîlcl, de lungoare,
Laptele de erl Şi să vă aducă Şi necîrtnuită, Şi de deochiare
Şi de-alaltăerl. Veste despre ducă; Tristă; şi-ofilită, Şi de fărmecare
Pulpa ni-o ’mpctrit, Gingaş cîntecel, Neagră şi cernită. Şi de supărare.
Lapte-o jinchiţit. Cînt de ciobănel!" Iar cea mioriţă Iar de-o fi să fie,
Hoţii vor să vină Oile-o ascultă Cu lîna plăviţă Murit pe cîmpie,
Noaptea pela stină, Cu durere multă, Mioriţa lae, După cum aflai
Şi ne vor fura, Şi prin dumbrăvele Lae, bucălae, Bobi cînd descîntal,
Ne vor junghia. Plîng ca val de ele, Cum mi ţi-o zăreşte, Spune-mi tu curat