Page 10 - 1905-17

334 LUCEAFĂRUL Nrul 17, 1905.

fletele Românilor de peste munţLpe calea isto­ cîteva exemple, fără gînd de-a atinge sau răni
riei. Eu ştiu că e destul să le vorbeşti lor des­ pe nimeni. Să luăm pe cei mal buni: pe Creangă,
pre Traian şi de Latini, ca să ţi-i faci prieteni pe Ion Popovici-Bănăţeanul, pe Caragiali, pe M.
pe toţi. Dar coarda asta trebuie lăsată în pace, Sadoveanu, pe Constantin Sandu-Aldea.
atît pentru că poate să vie vremea vreodată s’o Despre limba celui d’intîî, toată lumea zicea
punem Ia arc iar nu la liră, cît şi pentru că pînă mal erî, că e cea mal frumoasă (pentru
uneori patriotizmul face să treacă drept frumos Dnil Chendi şi losif, autorul este chiar „con-
ceea ce e urît şi drept urît ceea ce nu ne convine. genial" cu Alexandri şi Eminescu), din cîte s’aîi
Mă îndreptez cu credinţă cătră femeile tran­ scris şi se vor scrie vreodată; şi toată lumea
silvănene, cătră acelea suflete curate, în care se înşela, după cum se înşaiă într’o mulţime
rasa noastră şi-a păstrat toate calităţile de voinţă de judecăţi asupra literaturii noastre. Nu limba
moştenite dela Romani şi toate însuşirile ide­ lui Creangă este frumoasă, ci creaţiunite lui ar­
aliste rămase dela Daci, şi vreau să le vorbesc tistice sînt desăvîrşite. Băiatul Ionică, satul Humu-
despre frumos, despre cel literar mai cu samă, leşti, moş Chiorpec ciubotarul, Popa Duhu.
şi, pe cît s’o putea mal mult, de frumosul lite­ popa Oştobanu, toate glumele şi toate nimicu­
rar românesc. rile trec prin organizmul nervos al lui Creangă
Negreşit, cine zice frumos literar, zice numai şi se reproduc în imaginaţie în aşa chip, în­
decît limbă. cît se încălzesc şi se înfrumseţează din puterea
Şi iată îndată marea întrebare: care limbă lui creatoare.
românească este mal frumoasă? Limba cărtu­ Este o novelă a lui Guy de Maupassant „La
rarilor ? limba poporului ? sau şi una şi alta, Maison Tellier“, al cărui subiect e atît de ne­
după cum sînt întrebuinţate? Avem noi o limbă trebnic, atît de nefolositor immoral, încît nu ţi se
clasică ? pare cu putinţă să se fi scris ceva pe el. Şi cu
Nu se poate răspunde cu hotărîre decît la toate astea, „La Maison Tellier“ este un capo
cea din urmă întrebare: da, avem, sau, mal bine, d’operă al literatureî franceze.
sîntem pe cale de a ne forma o limbă clasică. într’o creaţiune de artă, totul e" cu putinţă şi
La celelalte întrebări, răspunsul se condiţio­ totul e frumos, dacă viaţa lumii dinafară e tur­
nează de atîtea stări estetice, încît nu mal este nată prin emotivitatea noastră.
un răspuns direct, relativ la frumseţa limbeî, Ar putea oamenii lui Creangă să vorbiască
ci la frumseţa creaţiunil artistice. cum ar voi, că tot ne-ar interesa, fiindcă sînt
Iată, în fine, pusă chestiunea aşa precum adevărate creaţiunî de artă.
trebuie : creaţiunea artistică. Ce este o creaţiune Dar să nu luăm efectul drept cauză: nu sînt
artistică ? creaţiunile adevărate, fiindcă limba lui Creangă
S’ar putea răspunde cu Platon prin trei vorbe e frumoasă, ci din potrivă, limba pare frumoasă,
cabalistice: Kalloni, Moira şi Eileithyia, sau, fiindcă creaţiunea e adevărată.
pe româneşte, generare în frumos. Ar trebui De fapt, limba lui Creangă este o limbă dia­
însă să vorbiască Diotima din Mantinea, cu lectală, care ne depărtează de ţinta noastră a
fluiditatea graiului ei, pentru a expune conceptul tuturor: unificarea graiului literar. Editorii săi
platonician în toată graţia lui antică. din 1902, pentru a înlesni înţelegerea desăvîr-
Se pote răspunde cu îndrăzneală şi glas mo­ şită a felului vorbei sale, sînt siliţi să pună la
dern : creaţiunea artistică este emotivarea Uimei, sfîrşit un tălmăciţi. Şi găsim aci 276 de cuvinte
cu alte cuvinte trecerea universului prin orga- traduse pe româneşte, — ceea ce e enorm !
nizmul nervos al unor anume indivizi, ale căror Acelaşi lucru se poate zice, cu mai multă
senzaţiunî se reproduc în mod atît de fericit şi dreptate, despre Ion Popovici-Bănăţeanul. La
de personal, încît universul rece se încălzeşte acest om de talent, impresiunea rea, produsă
dela ele. de limbă, covîrşeşte aproape frumseţa creaţiuniî.
Şi fiindcă e vorba de frumos literar româ­ Vezi că, Ia Popovici-Bănăţeanul, intervine ele­
nesc şi de limbă românească, să luăm cîteva mentul liric, care lipseşte cu desăvîrşire la Creangă,
exemple româneşti. unde numai o adiere de înduioşare trece, cînd
Proza noastră, ca toate prozele, fiind statică mamă-sa îl iartă de prostiele dela scăldat şi-î
şi dinamică, îşi are îndoiţii săi reprezentanţi, dă să mănînce.
cea statică, adica cea descriptivă, pe povestitori, Aci vine greaua întrebare ce se pune întregei
pe ziarişti, pe critici şi pe istorici, şi în această noastre literaturi şi care îndreptăţeşte paginile
parte este ea pe cale de a deveni clasică, cu acestea adresate femeilor transilvănene: cum de
autori ca Bălcescu, Odobescu şi în fruntea tu­ nu avem noi un roman, o lucrare propriu zis
turor Maiorescu ; cea dinamică, pe noveliştl, pe de artă, al cărui miez să fie iubirea ? Germanii
comediografî şi pe romancieri. au pe Werther, Francezii pe Paul et Virginie,
Să lăsăm deocamdată la o parte pe cea din- Italienii pe Doftor Antonio.
tîl, şi să ne ocupăm de cea de-a două, luînd *