Page 4 - 1905-17
P. 4

328                         LUCEAFĂRUL                  Nrul 17, 1905.



                                 SERBĂRILE PIN SIBIIU.
                                            i.
             Serbările  împreunate  cu  inaugurarea  Mu­  funcţionarii  grăbiţi  ai  comitetului  aranjator,  cu
           zeului  Naţional  din  Sibiiu  vor  fi  o  amintire   priviri  semeţe  şi  îngrijorate  ...  La  răspîntia  dru­
           scumpă  şi  sfîntă  pentru  cel  ce  au  avut  parte  de   murilor:  gazetari  aprinşi  de  mînie,  critici  pro­
           fericirea  să  le  vadă.  Mulţi  anî  îşî  vor  odihni   fesionişti,  cu  zimbetul  vecinicei  nemulţămiri
           zilele  în  împărăţia  vecinicieî,  pînă  cînd  Româ­  pe  buze,  dumicau  în  bucăţele  pe  vrăjmaşii
           nilor  din  Ungaria  le  va  fi  dat  să  mai  scrie  în   lor  de  principii  ...  Pe  strade  unduiau,  tă­
           cărticica  culturii  lor  pagini  aşa  de  frumoase  şi   cuţi,  în  direcţia  celor  două  biserici,  credin­
           aşa de bogate în fapte.            cioşi  cucernici  .  .  .  Serviciul  divin  l-au  cele­
             Vechea  cetate  săsească  —  mîne,  poate,  noua   brat  venerabilii  vlădici,  cu  asistenţe  demne  de
           cetate  românească  —  întrunise  în  sînul  ei  pe   ziua solemnă.
           cei  mai  de  samă  dela  noi  şi  din  Regat.  Dorul   La orele zece de dimineaţă puhoiul de lume, pu­
           unei  înfrăţiri  sincere,  sub  flamura  albă  a  cul­  rificat  de  tămîia  şi  glasul  rugăciunii,  se  îndreaptă
           turii,  a  chemat  obştea  lamurii  noastre  cărtură­  înspre  „Muzeul  Asociaţiunii“,  clădit  într’un  loc
           reşti  acolo,  unde,  înghenunchiaţî  înaintea  alta­  de  frunte  al  oraşului,  cu  faţada  cătră  un  parc
           rului  zidit  culturii,  într’un  gînd,  pot  înălţa  ru­  cu  sălcii,  în  dos  avînd  o  curte  largă,  formată
           găciuni  de  milostivire  Celui  ce  toate  le  ştie  şi   de  casele  Asociaţiunii:  casa  de  chirie  şi  şcoala
           toate  le  poate...  Şi-ar  fi  fost  bine  ca  alături   de  fetiţe.  Mulţimea  examinează  cu  deamănuntul
           de  vlădicii  celor  2  biserici,  de  sfetnicii  înţelep­  clădirea  muzeului,  ridicată  pe  cheltuiala  obştei  ro­
           tului  Craiii  Carol,  de  apostolii  luminaţi  ai  în­  mâneşti.  în  lucrările  architecţilor  străini  caută  în-
           văţăturii,  de  propovăduitorii  zmeriţi  ai  legii  cre­  zadar  defecte,  casa  e  impozantă,  frumoasă  şi  de-o
           ştine  şi  de  alţi  aleşi  ai  neamului  nostru,  să-şi   rigiditate  ce  stă  bine  unui  muzeu.  Intrînd  în  atriu|
           fi  împreunat  palmele  aspre,  la  rugă,  şi  ţăranul,   luxuos,  atrag  luarea  aminte  cele  două  lespezi  de
           căruia  avem  să-î  mulţumim  multe  din  harurile   marmoră,  în  dreapta  şi  în  stînga,  pe  cari,  spre
           cu  cari  astăzi  ne  mîndrim.  Simfonia  serbătorii   vecinică  aducere  aminte,  sînt  săpate,  în  aur,  nu­
           astfel  era  desăvîrşită.  O  serbare  poporală,  ală­  mele  binefăcătorilor  membrii  fundatori  ai  mu­
           turi  de  cele  multe  ale  „inteligenţii",  a  fost  o   zeului.
           lacună simţitoare în decada dela Sibiiu.  Sala  festivă,  încăpătoare  şi  cu  gust  decorată,
                                              înţesată  de  lume.  în  staluri  figura  blîndă  şi
             în  6/19  August,  ziua  Schimbării  la  faţă,  Si-   bună  a  archiereuluî  bisericii  ortodoxe,  oameni
           biiui  se  prefăcuse,  ca  prin  minune,  într’un  oraş   de  toate  vîrstele  şi  de  toate  rangurile,  în  ga­
           românesc.  Stradele,  parcurile  şi  locurile  publice   lerie  o  podoabă  aleasă  de  ochi  frumoşi,  în-
           gemeau  de  lume  românească.  Lungimea  Bret-   dreptîndu-se  spre  scena  din  faţă,  cu  figurile  fe-
           teruluî  o  măsurau  feţe  ’ntunecate,  cu  pieptul   liurite  ale  comitetului  şi  cu  pîndaşiî  serioşi  ai
           ferecat  în  bande  ori  ţintuit  cu  cocarde  trico­  evenimentelor  zilii.  Tăcere.  Preşedintele,  dl  Iosif
           lore:  erau  luptătorii  din  ţară,  intraţi  proaspeţi   Şt.  Şuluţiu,  un  octogenar  cu  plete  creţe  argintate,
           prin  strîmtoarea  Cîineni,  pe  cari  nu-î  întimpi-   foarte  simpatic  şi  vioiu,  citeşte,  cu  glas  liniştit,
            nase  nici  urale,  nici  discursuri  festive,  nici  tă-   cuvîntarea  de  deschidere,  în  care  a  urmat  „în­
            răboiurî  naţionale  ...  nimic,  nimic  ...  Printre  ei   ţeleptul  sfat"  al  istoricului  Guizot:  „A  judeca
           zăriaî  figuri  venerabile  şi  serioase  de  preoţi   omenimea  cu  asprime  şi  a  o  iubi  ferbinte;  a-î
           dela  noi,  ascultîndu-le  graiul  pripit  de  indignare;   cunoaşte  răul,  dorindu-î  vindecarea,  este  su­
            pe  bănci  cîteva  ţărance  costumate  şi  studenţi   blimul  principiu  al  evangeiiei".  A  şi  fost  foarte
           din  Bucovina,  cu  chipiurî  roşii,  intrate  adînc  pe   aspru,   dojenind   publicul   pentru   indiferen-
           ceafă;  ici  şi  colo  grupuri  de  oameni  marcanţi   tizmul  lui  faţă  de  marile  probleme  culturale
           cu  figuri  străine,  aşteptînd  în  linişte;  prin  parc,  ale „Asociaţiunii", dar blînd şi iertător în cu-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9