Page 3 - 1906-01

10 LUCEAFĂRUL Nrul 1, 1906.

tenă. Numai domnul Tase îi cam tăia curajul, Din cînd în cînd, domnu Tase părăseşte
cînd o vedea, că se prea înădeşte la vorbă : salonul sau ceardacul, or colţul unde a in te­
— Ia lasă-ne, doică, ne-I mai povesti şi mîne. menit pe gîndurî, şi trece nerăbdător din odae
Acum ne e cam somn. în odae:
Amîndouă alergau pe capete după geaman­ — Froso, Froso!
tane. — Ce pofteşti, omule, de nu mai ne laşi în
în patruzeci de ani nu călătoriseră decît o pace ?
singura dată, la Giurgiu ; şi atunci de mare ne­ — Vezi să nu-mi uiţi prosopul şi vesta albă.
voie, ca să mînînce Frosa cataif de Rusciuk, Pantofii cu mărgele i-ai pus în geamantan? Să
căci poftise rău şi era în mare primejdie să-l nu-mi faci vre-un pocinog.
piardă pe Cănuţă. Atît: singurul drum de fier; Coana Frosa îşi iese din sărite.
şi acum al doilea. De aceea era foc şi zor mare. — Păi da. Aşa ştiu şi eu : să stau şi să
Bietele odăi! Pentru întîia oară curăţenia lor poruncesc. Noi ne-am prăpădit cu firea şi dum­
strălucitoare era lovită cu cruzime. Coana Frosa neata habar n’ai. Cel puţin dacă nu eşti des­
închisese ochii. Nu-I mai punea pe Tase să-şi toinic să dai o mînă de ajutor şi le aştepţi
şteargă picioarele afară. Nu se mai supăra că toate de-a gata, nu ne mai ameţi cu ordinele.
intră în salon. Şi Domnu Tase făcea un abuzgro- Doamne, aşa englez de om n’am mai văzut...
zav, cu prilejul acesta : profita ca un copil şi se Domnu Tase tace, cu ghidul în altă parte.
strecura la recoare pe jeţul din colţ, lîngă trans­ Numai cînd îl deşteaptă vre-o vorbă mai aspră,
parentul lăsat, ca să afume perdelele şi să întoarcă se smuceşte de pe scaun şi trece necăjit dincolo.
pentru a mia oară foile cărticelei cu mersul tre­ Acum, după somn, simte o tristeţă neînţe­
nurilor, pe care noaptea o ţinea sub pernă. leasă, pe care nici rugăciunea nu i-o potoleşte.
Grija călătoriei îl pusese într’un neastîmpăr, Intră ca să caute iarăşi pe coana Frosa. O
că nu-şî. mai găsia loc, nu se gîndia ce face. găseşte în sală, strîngînd sul covorul, ca să
Nu cîntase în viaţa lui; şi acum toată ziua în­ nu-1 mînînce moliile: un covor de petice îm­
druga printre dinţi Deşteaptă-te Române. Nu se pletit de dumneaei, un mozaic de culori: par’că
uitase la portretele din salon, de nu se mai ţine mii de flori de lină şi-or fi scuturat petalele
minte; acum se opria înaintea fiecăruia, cu mîna în neregulă pe jos.
dreaptă în busunarul jiletceî, jucîndu-se printre O mică greutate a fost grija cadoului. După
degete cu gologanii de tutun. o sfătuire de cîte-va seri în ceardac, la lumina
Salonul ... Pe zidurile albe, patru cadre, din lunei, luară o hotărîre: Nu trebuia cheltuială
care două mari, vechi, în creion, cam şterse mare. Domnu Tase le va duce zarzavaturi, tru­
de timp : într’unul chipul lui domnu Tase, leit fandale de care nu prea se găsesc prin Slatina.
prinţul Nichita al Muntenegrului, cînd era tînăr. Coana Frosa, un borcănaş cu peltea de gutui,
în celalalt coana Frosa : o damă de pică, pu­ făcut din toamna trecută şi pe care-1 ţinea în
ţin mai încruntată. De desupt, între amîndoauă, gura sobei din salon, Ia un loc cu mai multe
poza lui Cănuţă, scos la Duschek dela Episcopie. altele. Numai de n’ar uita... Amîndoî se le­
E în picioare, între o măsuţă şi un grilaj, nelip­ gară cu aţă la deget şi-şi făcură nod la batistă,
situl grilaj albicios al fotografilor. O mînă i se ferindu-se să spue aceasta unul celuilalt, de
sprijină uşor de un album întredeschis cu arătăto­ teamă să nu se facă de ris.
rul. Cel din urmă tablou, pus în alt perete, lîngă Ziua din ajun, după prînz, un chin. Coana
o oglindă cu ramă de nuc, înfăţişază o luptă : Frosa, însoţită de Păuna, se sui în pod, ca să
Luarea Griviţei, un furnicar de fesuri roşii, din ce dea jos o bişactea veche, un fel de cutie mare
în ce mai mici, dau năvală înverşunate într’un de vişin, capacul incrustat cu sidefuri cît aluna;
haos de fumărie şi mai roşie. Scena luării Gri­ aci îşi ţinuse în tinereţe şi vrea să-şi pue şi
viţei e singurul lucru care poate da un sbucium acum, pieptene, ace, precum şi mai multe se-
sufletesc în acest salon, în care mobilă, perdele, creturi pentru păr şi obraz. Nu fusese de mult
tavan, masă, tot, pînă şi scîndurile au neîntrecu­ în pod. Era o învălmăşală acolo: lucruri stri­
tul senin al albului. cate, bastoane rupte, umbrele vechi — mai