Page 6 - 1906-01
P. 6

Nrul 1 1906.                LUCEĂFARUL                         13

       date,  cu  lacrămi,  aruncînd  căutături  de  milă  spre   mare spre cei doi vecini, îi şopteşte în taină:
       dreapta.                               S’au păcălit, Froso. Eî zic că merg la Tîr-
               Apoi, domnu Tase se aplecă spre nevastă,   govişte. Bieţii oameni! ...
           şi, cu pumnul închis, arătind uşor cu degetul cel    I. A. Basarabescu.




            Câtră cei chiemati.
       Voi sinteţi fraţi de-o limbă şi de-o lege,
       Dar hulă numai vă rosteşte gura;
       Ce Domnul porunci ca să se lege,
       Lăsaţi acuma să deslege ura.
       Orbiţi, voi nu vedeţi făptura hîdă
       A vechiului duşman ce stă la pindă,
       Cum a pornit cu hohote să ridă,
       Că-i inlezniţl dorita lui izbîndă.

       Ci  nu  spre  hulă  grea  vă  dete  darul
       Cel dătător de viaţă şi lumină,
       Cind  el  vă  puse  să  păziţi  altarul
       La care un popor intreg se ’ncliină.

       Colo ’n bisericuţa depărtată
       Aşteaptă credincioşii in tăcere .. .
       De-o rază li-i privirea însetată
       Şi inima de-o caldă mingăiere .. .
       Şi cum se stinge zvonul de ciniare,
       E linişte... şi ’n pragul uşeî sfinte
       Cel aşteptat de toţi acum răsare. . .
       Cerească rouă-i picură ’n cuvinte. . .

       O, nu-i lăsaţi zadarnic să aştepte
       Vestirea zilei drepte de răsplată,
       Privirea lor o faceţi să se ’ndrepte
       Spre zarea de lumină ce s’arată I

       Se va ’ndlţa atunci din nou altarul
       Pe cîmp întins supt bolta de lumină,
       în juru-i mii şi mii v'aşteaptă harul
       Şi într’un gind în faţa lui se ’n chină.  Cupola catedralei: Decoraţia ferestrelor.
                       I. Borcia.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11