Page 7 - 1906-01
P. 7

14                           LUCEAFĂRUL                  Nrul 1, 1906.
                                    în noflPTEH nnuLUi-noa.

              Petrecerea  aceea  de  Anul-Nou  era  o  adevărată   trache  Dăscălescu,  un  vrednic  slujitor  al  Dom­
            serbare a păcii.                   nului,  cu  barba  lui  mare  albă,  cu  ochi  şireţi
              O  bucată  bună  de  vreme  cuconu  Costăchel   plini  de  voe-bună  şi  împăcare.  Venise  şi  cu­
            Mîndru  şi  soţia  dumisale  Nastasiica  stătuseră   coana  Liza  —  Garofiţa,  cum  îl  ziceau  toţi  —
            reci  faţă  de  nişte  prietini  vechi  şi  oameni  foarte   cu  larma  glasului  el,  cu  viaţa-î  limpede  ca  un
            cum-se-cade,  faţă  de  cuconu  Niculal  Văleanu   vînt  de  primăvară.  Deşi  numai  de  treized-şi-
            şi  de  cucoana  Profira.  Pricina  era  dragostea   cincl  de  ani,  părea  tînără,  cu  obrajii  rumeni  şi
            „tinereţii"  şi  „ambiţia"  cucoanei  Nastasiica.  Dra­  cu  ochii  plini  de  rîs.  Adusese  cu  dînsa  şi  pe
            gostea  tinereţii  se  aprinsese  sfioasă  întîl,  pri­  Neamţul  el,  un  Leah  bun  ca  un  copil,  docto­
            mejdioasă  pe  urmă,  şi  învăluise  într’o  căldură   rul  orăşelului,  care  o  luase  de  nevastă  din
            bolnavă  pe  Florica  „fata  tatei  cea  sprînccnată",   dragoste  şi  care  şi  acuma  muria,  nu  mal  putea,
            fata  lui  cuconu  Costăchel,  şi  pe  domnul  Gheor-   i  se  topiau  ochii,  privind-o  într’una  şi  mîngîin-
            ghiţă,  „un  fel  de  cărbune  potolit",  mîndria  boe-   du-şl barba mare bălană.
            rulul Văleanu.                      Toţi  vorbiau  aţîţaţî  acuma,  cătră  sfîrşitul  me­
              „îşi  trage  licenţa  la  vară,  zicea  cuconu  Niculal,   sei.  Neamţul  îşi  flutura  barba  şi  bătea  cu  pumnu
            ridicînd  din  sprîncene,  şi  pe  urmă  nu  mal  am   în  masă;  cucoanele  ţipau  ascuţit,  cu  ochii  umezi;
            nici o grijă! Halal băiat!"        boeriî  închinau  cu  gălăjie  păhare  pline  ;  tinerii
              Aţoasa  de  cucoană  Nastasiica,  insă,  nu  prea   înfierbîntaţi  tresăriau  necontenit  ridicînd  capetele
            se  uita  la  asta  pe  semne,  şi  dintru’ntîî  nici  nu   şi  mînile;  cucoana  Liza  rîdea  într’una  sorbind
            voise  să  ştie,  bătuse  din  picior  la  fată  şi-o  ame­  numai  cîte-o  picătură  din  păhărel.  Numai  popa
            ninţase  cu  degetul,  răcnind  cit  putuse  dumneaei   Dumitrache  privia  cu  linişte  pe  toţi  şi  se  gîndia
            de  tare.  Dar  deodată  se  muiase:  fata  se  îm­  la  ale  lui;  şi  par’că  ţinîndu-I  tovărăşie,  tristeţa
            pietrise,  strînsese  buzele,  începea  a  pierde  pofta   familiei,  duduca  Anica,  sora  mal  mare  a  cu­
            de  mîncare,  şi  cucoana  Nastasiica  plecă  capul.   coanei  Nastasiica,  tăcea  cu  faţa  ofilită  în  cercul
            Pe  de  altă  parte  cucoana  Profira,  deşi  avea  o   de  păr  alb,  ca  într’o  cunună  de  zăpadă  sub
            gură-sabie,  care  nu  mal  tăcea,  repede  se  în­  care stăteau îngheţate focurile tinereţii el sterpe.
            duioşase  la  o  privire  galeşă  a  „învăţatului  mantei",   Urătorii  conteniseră;  la  ferestre  tremura  numai
            şi  iată  că  furtuna  fusese  înăbuşită  înainte  de-a   vîntul  ernil;  cele  din  urmă  clipe  ale  anului
            izbucni.                           vechi  se  scurgeau  domol.  Jorjică,  băeţelul  numai
              Cît  despre  boerl,  el  nu  se  mal  numărau  la   de  nouă  ani  al  lui  cucon  Costăchel  Mîndru,  cu
            socoteală.  Cuconu  Neculal  era  un  om  de  lume,   glas  ascuţit,  porni  a  zice  Concertul  în  luncă,
            prea  vesel  şi  prea  de  treabă,  care  nu  se  inte­  înălţat  deasupra  tuturor  pe-un  scaun,  dînd  stîn-
            resa  de  copilării,  iar  cuconu  Costăchel  Mîndru,   gaciu  din  mînl.  Cînd  sfîrşi,  începu  a  rîde,  şi
            chiar  dacă  se  înroşa  de  mînie  şi  i  se  bulbucau   cu  toţii  porniră  a  bate  din  palme,  pe  cînd  du­
            ochii  ca  la  broască,  se  potolia  îndată,  şi  în   duca  Anica  îl  primia  în  braţe,  cu  ochii  în  la­
            toată  viaţa  Iul  nu  purtase  o  adevărată  duşmănie   crimi.
            de  vorbe  tari,  ascuţite,  pătrunzătoare,  decît  re­  Cuconu Costăchel zise încîntat:
            ligiei,  preoţilor  şi  „lui  Dumnezeu  care  nu  există,   „îţi place, domnule? Ce băiat! o comoară!
            cucoane, — ce-ntl umblaţi mie cu fleacuri!"  —  Da!  zise  cu  convingere  boerul  Văleanu.
              Acum  se  împăcaseră  (la  dreptul  vorbind,   Are mare talent!“
            nici  o  duşmănie  nu  fusese),  se  împăcaseră  şi   Iar  tinerii,  spionaţi  de  mame,  se  priviau  cu
            petreceau  Anul-Nou  bătrîneşte,  colo,  cu  plăcinte   ochi calzi, cu obrajii înflăcăraţi.
            după  curcan  fript  şi  cu  un  vin,  care  acuma  nu   „Brava!  brava!  strigă  cucoana  Liza.  Unde
            se  mal  găseşte!  —  Căci  trebue  să  se  ştie  odată   te  uiţi,  domnule  Gheorghiţă?  unde  mi  te  uiţi,
            pentru  totdeauna,  că  nu  mal  este  acuma  ce  era   domnişoară Florico ?“
            în vremea veche!                    Neamţul,  doctorul  Jolian,  întinse  o  mînă  lungă,
              Venise  la  asemenea  petrecere  şi  popa  Dumi-  lungă, şi umplu păhărele:
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12