Page 8 - 1906-02

32 LUCEAFÂRUL Nrul 2, 1906.
Iar cind o văzu în circiumă, îî făcu vînt în — Da’ ce făgăduise Marioarii?
Odaia unde-o aşteptau cei doi flăcăi. — O salbă de cinci poli la gît.
— Bine-aî venit, mamă Jordăchioaio! o ’n- Uşa se deschise încet şi Năstrapă intră
timpină Stoica Năvodaru. Pe noî ne cauţi? înăuntru:
Baba se dădu mai aproape de ei, sprijinin- — Vă caută flăcăii!
du-se în nuia. — Venim şi noi acum! răspunse Stoica.
la de colea cu noi un pahar de vin şi Apoi către Jordăchioaia:
spune-ne ce mai ştii. — Lasă, bătrîno, că n’are să ne mai vază kir
— Ce sa mai ştifî, maică ? . . , N’aţi aflat că Nicoli prin prăvălia lui. O să-l batem noi la
era să mă omoare în bâtae hoţul de Nicoli. pungă c’atuncî simte el!
— 1-atizi! Dar de ce ? Cei doi flăcăi eşiră în bătătură şi se ameste-
— De-al dracului !...
Putrezi-i-ar hoitul cînd
o putrezi sticla! Atunci,
nici atunci!
— Ei cum ? Te-a
bătut ne-tam, ne-sam?
Baba se uită prin
prejur ca un om care
se teme să nu fie auzit
şi spuse cu glasul sco-
borît:
— M’a pus la cale
să scoţ din minţi fetele
oamenilor pentru bă­
iatul arendaşului şi mă
tot cinstia cu cîte-un
rachiu. Dar dac’a văzut
că nu vreau, m’a scos
datoare, mi-aţinut calea
ca un hoţ şi m’a lăsat
lungită ’n drum în
bătae.
— Ai văzut, măi vere,
că tot n’a fost minciună
ce am auzit eu ? zise
Stoica lui Pleşea, fă-
cîndu-i cu ochiul.
Apoi către babă:
— Şi pe care fată
pusese ochii băiatul a-
rendaşului?
— Pe Mariora lui
Crivăţ!
Privirile celor doi
flăcăi se întîlniră, aspre,
ca nişte tăişuri de
oţel. O. Sinigelschi: Evangelistul Luca.