Page 2 - 1906-05
P. 2

Nrul 5, 1906.               LUCEAFĂRUL                         101

     s’a  apropiat  de  el  omul  care-î  întinse  o  scri­  taşa  bunătăţii  şi  înţelepciunii  tale  şi  să  trăim
     soare.  Cum  a  tresărit  şi  cum  i-a  tremurat  mina   împreună  zilele  cari  ni-au  mai  rămas.  Bine  în­
     cînd  a  luat-o  !  Intr’un  suflet  veni  în  casă,  aprinse   ţeles  că  toată  averea  mea  aş  pune-o  acolo,  unde
     lampa, îşî puse ochelarii, deschise plicul şi citi:  ţi-aî  pus-o  şi  tu,  pentruca  să  pot  împărtăşi  pe
         „Ştiu,  bunul  şi  nobilul  meu  prieten,  ştiu   deplin  toată  seninătatea  aceea  pe  care  o  văd  şi-o
     tot  ce  ai  făcut.  Şi  ai  dreptate  să  fiî  fericit.  Dar   admir în sufletul tău.
     ce  frumos  gînd  aî  avut  1...  „Un  fond  de  sprijin   Vom  fi  săraci  şi  fericiţi  amîndoî.  Ne  vom
     pentru  copiii  de  talent  aî  ţăranilor!“  Cu  ce  drag   aduce  aminte  de  tinereţa  noastră,  vom  citi  ve­
     vel  fi  urmărind  tu  mişcarea  asta  nouă  şi  sănă­  chile  noastre  scrisori,  vom  plînge  din  cînd  în
     toasă,  însufleţirea  asta  mîntuitoare  a  neamului   cînd,  căci  bătrînii  buni  plîng  de  toate  cele,  şi
     nostru,  şi  cît  de  mîndru  trebue  să  te  simţi  cînd   vom  muri  cu  gîndul,  că  după  noi  rămîne-o  faptă
     vezi  ce  viaţă  curată,  harnică  şi  cinstită  şi  ce  pu­  frumoasă,  un  pom  sădit  de  noi,  în  ale  cărui
     teri  proaspete  izvorăsc  mereu  din  păturile  de   flori  şi  roade  se  vor  întîlni  şi  se  vor  recunoaşte
     jos  ale  poporului,  şi  cînd  ştii  că  tu  eşti  bine­  sufletele noastre.
     făcătorul  care-a  ajutat  puterile  acestea  să  iasă   Poate  fi  oare  o  mîngăere  mai  dulce  dccît
     la lumină.                        aceasta,  la  sfîrşitul  unei  vieţi?  Şi  unde,  şi  în
         Am  aflat,  prin  spionii  mei,  că  stai  într’o   cine-aş  putea  eu  găsi  un  tovarăş  mai  bun,  decît
     odăiţă  cu  chirie,  la  una  din  vechile  tale  slugi,   în  tine,  care-ai  înţeles  de  mult,  care-ai  izbîndit
     că  trăeştî  acolo  ca  un  pusnic  şi  că  nu  te  mai   de  mult  ceeace  visez  eu  în  ceasul  acesta  —  cel
     vezi  cu  nimeni  din  mulţii  tăi  prieteni  de  odi­  •nai sfînt şi mai înălţător din cîte le-am trăit?
     nioară.  Şi  ştii  ce  mă  gîndiam  azi,  dupăce  ţi-am   Vezi,  a  fost  pe  semne  scris,  ca  iarăşi  să
     citit  scrisoarea  ?  Mă  gîndiam  să  viu,  să  văd  dacă   ne  întîlnim  şi,  dupăce  împreună  am  cunoscut
     mai  încape  un  pat  în  odăiţa  ta,  să  mă  fac  păr­  frumuseţa şi farmecul tinereţii, acum să ne aju-
   1   2   3   4   5   6   7