Page 7 - 1906-05
P. 7

106                          LUCEAFĂRUL                  Nrul 5, 1906.
           sărit  odată  în  stînga  şi  huzdup!  —  căruţa  s’a   menii  lui,  de  după  tufe,  ţin  puştile  spre  Pintea)
           prăvălit în mocirlă ... (Rîde cu hohot.)  Ce-i  asta?  (Pune  mîna  pe  pistol,  loniţă  ia
             Ileana:  Ha-ha-ha  !  Par’că  văd  ce  rîs  o  fi   puşca la îndemînă.)
           fost pe oameni...                   Toader  Crăciun  (cu  pistolul  în  mînă):  Un
             loniţă:  Hăî,  hăî!  —  D’apoî  cînd  jucuţăiî   paş  să  nu  fad,  că  te  puşcăm!  Dă-te  prins
           s’au  luat  la  fugă  după  caî,  cu  căciula  în  mînă,   cu voia!
           plini  de  noroi.  Ba,  s’au  luat  copiii  satului  după   Pintea  (stînd  neclintit):  Prea  te  grăbeşţî  cu
           ei,  cu  pietri...  şi  s’au  răsculat  şi  cînii  de  după   puşcatul.  măi  creştine  !  Pe  mine  glonţul  nu  mă
           garduri ...                       prinde.  (Sună  din  corn.)  Dar  să  vă  vedem  pe
             Ileana:  Mi-ar  fi  plăcut  să  te  văd.  Tu  n’ai   voi acuşi!
           da o poznă ca asta pe doi boi... (rîde.)  T.  Crăciun  :  Să  încercăm  !  (Trage  cu  pistolul
             loniţă  (rîzînd):  Zic  eu  cătră  Pintea:  Căpi­  în  Pintea.  Glonţul  cade  turtit.  Oamenii  lui  ră-
           tane,  lasă-mă  să  prind  iepuri  cu  ei!  —  Da  el   mîn uimiţi, caşi dînsul.)
           el  n’avea  poftă  de  rîs.  —  Şi  a  zis  Pintea  că-   Pintea  (arătînd  glonţul  de  jos):  Aţi  văzut?
           cătră  primarul  satului:  Cîtă  dare  mai  aveţi  ne­  Iar acum e rîndul meu. (Ridică arma.)
           plătită  ?  —  200  de  taleri!  răspunse  primarul.  Pin­  T.   Crăciun   (arătînd   pieptul):   Trage!   Pe
           tea  a  scos  200  de  taleri  şi  a  zis  :  Poftim  banii  şi   mine mă prinde !
           plăteşte  darea  oamenilor!  Să  fi  văzut  bucurie   Pintea  (cu  dispreţ):  Nu  eşti  vrednic!  (Spre
           pe  săteni...  (un  biciu  pocneşte  odată  din  pă­  oamenii  lui  T.  Crăciun,  cari  stau  înlemniţi.)  Dar
           dure).                            voi ce aveţi cu mine ?
            Ileana (tresare — cu bucurie): Auzi, vine!  Unul   din   ei   (Arătînd   spre   T.   Crăciun):
            loniţă (ridicîndu-se): Mă duc înaintea lui...  Dumnealui ne-a adus .. .
            Ileana:  Du-te  !  Eli  mă  duc  după  apă.  (Ia  ul­  Pintea: Cine-Î Dumnealui?
           ciorul şi iese în stînga, loniţă în dreapta.)  T.  Crăciun:  Toader  Crăciun,  nobil  din  Borşa,
                                             de  lege  românească.  Aştia-s  oamenii  mei.  M’a
                       Scena a IV-a.         încredinţat magistratul să te prind viu ori mort...
                   Puşcaşul I. şi II. vin din dreapta.  Pintea: Aşa? Ş: oare de ce?
            Puşcaşul 1.: Mai iute, mă, — mai iute!  T.   Crăciun:   Pentru   tâlhărie...   (Sosesc
            Puşcaşul II.: Spune-mi ce vrei?!  puşcaşii înarmaţi, în fugă inare din dreapta.)
             I-ul: Da n’auzî că vine căpitanul?  Pintea  (iritat,  cu  pumnii  încleştaţi,  spre  el):
            Al 11-lea: D’apoî?               Ce-ai zis, nemernicule ?
            I-u  1:  Ce?  D’apoî?  Dar  nu  vezi  că-î  necă­  Puşcaşii  (intrînd):  Ce-i  aici,  ce-î  aici?  (Fac
           jit  ?  Căpitanul  Udrea  nu-î  ca’n  palmă,  şi  toate-s   ocol împrejurul celor cinci streini.)
           pe dos în tabără ...                loniţă  (ameninţător):  Aî  să  dai  seama  pen­
            Al II-1 ea : Da unde-i Udrea?    tru vorba asta.
            I-u 1: S’a ’mbătat şi doarme...    Pintea (cătră ei):   Staţi aici de-oparte.
            Al 11-lea: Pe dracu ! noi i-am adus horinca...  (cătră T. Crăciun) Pentru tâlhărie ?
            1-ul:  Păi!  d’aia  zic  şi  eu  să  nu  dăm  astăzi   Toţi puşcaşii: Cine-a zis?
           faţă cu Pintea ... Haida, — iute! (Ies în stînga.)  Pintea:  Eu?  Pintea,  nobil  Român  din  Mă-
            Al  ll-lea  (murmutînd):  Dăm  de  dracu  !  Dăm   goaja?  Eiî  am  300  de  oameni,  dar  nu-I  am
           de dracu!                         ca  să  jăfuesc  cu  ei!  Eu  am  moşie  destulă  !  M’am
                                             făcut  haiduc,  să  apăr  dreptatea,  să  apăr  popo­
                       Scena a Vil-a.        rul  şi  legea  noastră  românească  ...  Şi  ’n  ochii
           Toader Crăciun iese din tufiş, cu patru ţărani înarinaţt.  voştri sînt tâlhar pentru aceste fapte?
                    In mina dreaptă ţine un pistol.
                                               Mişei  sînteţi  şi  voi  şi  cei  ce  v’au  trimis.
            Toader   Crăciun   (cătră   oamenii   lui):   Tu,   .  .  .  .    Dar  mai  mişei  voi,  cari  v’aţî  dat
           George,  pune-te  ici!  Vot  în  stînga,  după  tufe!   armă  în  mîna  potrivnicilor,  —  cari  vă  vindeţi
           Ţineţi  puştile  gata!  Dar  să  băgaţi  de  seama,   sufletul  şi  neamul.  —  Ascultă,  Toader  Crăciun,
           poate  să-l  prindem  de  viu  !  Staţi  pitulaţi!  Cîtî-   nobil  din  Borşa,  şi  nu  uita:  Eu,  Pintea,  care
           nel,  aşa!  Auziţi,  că  vine!  —  M’aţî  înţeles  ?  —   apăr  cu  sîngele  şi  viaţa  mea  poporul,  drepturile
           Viii ori mort! (Se ascund în tufiş.)  şi  legea  lui,  vreu  să  rămîn  tâlhar,  dacă  oamenii
                       Scena a V/II-a.       de  omenie  sînt  de  pănura  ta  şi  a  magistraţilor
                                             dela  Bistriţa!  Rămîn  tâlhar  ca  să  pot  apăra
               Aceiaşi, Pintea, loniţă, pe urmă mulţi puşcaşi.
                                             dreptatea  de  hoţia  şi  mişeliile  voastre,  a  celor
            Pintea  (venind  cu  loniţă  din  dreapta):  Nu-mi   de  „omenie".  (Cătră  oamenii  lui.)  Şi  acum  să-î
           place  !  Nu  !  Ce  rînduială-î  asta  ?  Oameni-s  îm­  duceţi!  Sînt  sătul  de  omenia  lor,  care  i-a  adus
           prăştiaţi  în  toate  părţile,  —  căpitanii  ca’n   să  mă  ucidă  pe  furiş,  —  mişeleşte.  —  Legaţi-i
           palmă  ...  (Toader  Crăciun  face  semn  şi  sare   doî  cu  doi  şi  puneţi-le  pripoană,  să  nu  fugă  cu
           din  tufiş  în  faţa  lui  Pintea,  la  trei  paşi.  Oa­  omenia  lor  din  tabăra  noastră  de  hoţi.  (Puşcaşii
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12