Page 8 - 1906-05
P. 8

Nrul 5, 1906.              LUCEAFĂRUL                          107

      fac  mişcări  ameninţătoare.)  Dar  cu  blîndeţe,   Aron  s’a  dus  în  sat,  că  azi  nu-i  în  slujbă.  Da
      dragii  mei.  Hoţii  din  tabăra  lui  Pintea  să  nu   unde-i Udrea ? Du-te şi adă-mi-1 aici!
      uite,  că  sînge  românesc  nu-î  iertat  să  ude  spa­  loniţă: Mă duc căpitane! (Iese în dreapta).
      dele  noastre,  fie  acei  Români  cit  de  orbiţi  ori
      fi.  Că  noi  iubim  pe  cei  de  un  neam  cu  noi,   Scena a X/l-a
      chiar  şi  cînd  aceştia  ne  greşesc.  Plecaţi!  O  să   Pintea şi Ileana.
       hotărăsc  pe  urmă  de  soartea  lor.  —  (Pleacă
                                                Pintea (aşezîndu-se pe trunchiul de stejar):
      spre cort.)                              Şi acu să mai povestim şi noi. Nu vii la mine?
        T.  Crăciun:  —  O  vorbă,  numai  una  —   Ileana  (se  apropie  şi  se  aşează  pe  genunchii
       nobile Pintea, o vorbă numai.     lui): Doamne cîtte-am aşteptat! Tu eşti rău!
        Pintea   (din   uşe.):   Astăzi   nu!   (Intră   în   Pintea: Ce să fac? Am atîtea treburi...
      cort)  (Puşcaşii  îi  leagă  luîndu-î  la  mijloc,  pleacă   Ileana  (răsfăţîndu-se):  Şi  cum  m’ain  speriat
      pe unde au venit, împreună cu loniţă.)  odinioară...  M’am  dus  la  izvor  şi  de  odată  aud
                   Scena a IX-a.         „poac“  !  Am  îngheţat  toată  şi  am  venit  într’o
                                         fugă  să  văd  ce-i.  (Netezîndu-i  pletele)  Tu  nu
                   Pintea şi Ileana.
                                         te-ai speriat ? Nu te-aî temut că te omoară ?
        Ileana  (venind  cu  ulciorul,  grăbită.):  Ce-a   Pintea  (zîmbind):  N’ai  văzut  c’a  tras  cu  pi­
      fost asta ? Ce-a fost aci ?        stolul în mine ?
        Pintea  (îi  dă  mîna):  Bună  ziua,  llenuţă!   Ileana  (cu  mirare  prefăcută):  Voia  să  te  puşte?
      Stăi  aci  niţel,  că  mă  întorc  îndată!  Mă  duc  la   Şi nu te-a nimerit?
      tabără ... (pleacă în dreapta.)               Pintea: Ba nimerit zău. Uite, aici! Dar
        Ileana  (cu   supărare):   Iară  te  duci?  Tot   glonţul a sărit dela mine ca nuca din părete.
      singură să stau toată ziua ?         Ileana  (tot  mai  cu  mirare):  Nu  te-a  prins
        Pintea  (plecînd):  Mă  întorc,  dragă.  Am  o   glonţul  ?  Am  tot  auzit  că  tu  eşti  năzdrăvan,
      leacă  de  lucru  !  (Buciumul  sună  de  nou)  N’auzî?   dar n’am crezut... Tu nu mi-aî spus !
      (Pleacă.)                            Pintea  (cu  bunătate):  Nu-î  aşa  lucru  mare.
                                         —  Uite,  o  cămaşă  de  zale,  care  o  port  pe  mine
                   Scena a X-a.          cînd  plec  la  drum.  E  făcută  din  zale  mărunte,
               Ileana şi oniţă. (Intră din fund)  incît  gloanţele  nu  pătrund  prin  ea.  Poate,  dacă
                                         ar  pune  cineva  în  puşcă  gloanţe  mărunte  de  ar­
        Ileana: Vezi, loniţă, cum mă lasă?!  gint,  ca  firele  de  grîu...  Dar  tu  nu  spune  ni-
        loniţă:  Nu  fi  copilă!  Are  de  lucru!  Se  vede   mărui!  Mai  bine-i  să  creadă  oamenii  că  am  far­
       că  magistratul  vrea  să-l  prăpădiască  !  N’ai  văzut   mece.  Au  mai  mare  încredere  în  mine...  (sună
       că era să-l puşte?                un bucium de după culise) Ce-i ?
        Ileana (speriată): Cine ? Asupra lui a puşcat?  Ileana  (se  ridică  de  lîngă  Pintea):  O  strajă  !
        loniţă: Asupra lui.              Doamne, că n’am pace astăzi de ei!
        Ileana: Şi nu l-a nimerit?
        loniţă:  Ba  nimerit  zău,  chiar  în  inimă.  Dar   Scena a XII l-a.
      glonţul  nu  l-a  prins.  Uite-1  aci  (ridică  glonţul  şi-l   Aceiaşi, o strajă.
      arată Ileniî), s’a turtit...
        Ileana  (se  uită  la  glonţ):  N’am  crezut  pînă   P in t ea : Ce veste-i ?
      azi! Ce zici, loniţă, cum să fie?    S t r a ge a: O scrisoare, căpitane !
        loniţă  (încet):  Păi,  ştiu  eu?  Am  tot  auzit   Pintea: Cine-a adus-o?
      că  nu  se  prinde  glonţul  de  el,  dar  acu  văzui  cu   Straja  (dîndu-i  scrisoarea):  Un  om  din  Baia-
      ochii.  Tu  nu  ştii  nimic?  N’ai  văzut?  nu  ţi-a   Mare...
      spus nimic?                          Pintea: Din Baia-Mare ? — Bine!
        Ileana  (misterios):  Nu!  nimic!  Eu  gîndesc   Straja (salutînd): Să trăeşti, căpitane! (pleacă)
      că  e  fermecat!  Dar  n’am  vorbit  nici  odată  cu   Scena a X/V-a.
      el despre asta.                                  Pintea, Ileana.
        loniţă: Se poate! Altfel...
        Ileana (ascultînd): Auzi! Mi se pare că vine!  Ileana   (apropiindu-se):   Scrisoare   ?   Dela
        loniţă: Vine!                    cine ?
                                           Pi  ntea  :  Nici  eu  n’am  văzut-o  încă  !  (O  des­
                   Scena a Xl-a          face şi ceteşte).
              Aceiaşi, Pintea vine din dreapta.  Ileana   (Se   aşează   pe   genunchii   lui):   Ce
                                         scrie?
        Ileana: In sfîrşit!...             Pintea:  Aşteaptă,  tu!  N’am  cetit-o  încă  (ci­
        Pintea  (intrînd):  Viu,  viu!  (cătră  loniţă)  Io-   teşte  şi  dupăce  o  isprăveşte,  o  pune  în  buzunar.)
      niţă, nu ştiu ce-î cu căpitanii! Nu ştiu unde-s!  Hm! hm!
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13