Page 10 - 1906-06

120 LUCEAFĂRUL Nrul 6, 1906.
doamnă tînără cu un om mai bătrîn. I-am oprit, mea... Nu, eu n’am păpuşe era a soră-mea. Tu
dar a zis că te caută pe dumneata, l-am adus ai gîndit...
aci. Să-î las? Pintea (privindu-o cu drag): Ba nu, eu n’am
Pintea (cu mirare): Cine să fie? (se gîn- gîndit!
deşte) Adă-î dară! Paula (întristată): Ba ai gîndit!
Straja (Face cîţîva paşi şi dă semne cu Pintea: Ba n’am gîndit...
mina. Din stingă vine Paula, în haine de drum, Paula (dîrză): Văd eu! Am venit la tine, că
cu un servitor bătrîn. Se uită mirată în toate nu te-am văzut de mult şi tu îmi dai mîna şi
părţile. Straja îî arată cortul lui Pintea şi ră- mă netezeşti pe obraz ca pe o fetiţă de 14 ani.
mîne cu servitorul în fund, apoi se retrag după Şi eu am trecut de 16 ani...
culise. Paula păşeşte repede spre cortul lui Pintea. Pintea (o priveşte tot mai cu drag): D’apoî
Din dreapta se iveşte Udrea, tiptil, spionînd). ce să fac ?
Paula (plîngător): Lasă! Cînd să întîlnesc
Scena a IX-a. doi...
Pintea (înţelegînd, o cuprinde în braţe şi o
Pintea şi Paula, în cort. Udrea, ascuns în tufiş.
sărută): Tu, prostuţă!...
Pintea (ridicîndu-se surprins): Pentru Dum­ Paula (desfăcîndu-se): Da, — acu! Dacă
nezeu, Paula! ţi-am spus...
Paula (cu frică, şovăind): Am venit la tine. Pintea (ţînîndu-i talia): Ba nu, dar m’am
Nu te superi? (ar vrea să se apropie, dar nu temut să nu ne vadă!...
îndrăzneşte) Paula: D’apoî ? Dacă mă iubeşti, ce-ţî pasă?
Pintea (confuz): Ce ţi-a venit în minte, co­ Văd eu că nu mă iubeşti...
pilă? Cum ai venit? Cu cine? (o ia de mînă Pintea (se aşează pe laviţă şi o ia pe genunchi):
şi o aduce în cort). De unde vezi?
Paula (alipindu-se de dînsul): Cu Ion, dar Paula: Văd eu! Dacă m’ai iubi, ai zice să
nu te teme, el ştie să tacă. Să-ţi spui: Am venit rămîn cu tine aci, şi eu aşi rămînea.
călare! Acasă nu ştiu nimic! (cu frică) Nu eşti Pintea (cu bunătate): Asta nu se poate,dragă!
mînios? Tu nu mai vii pă la noi şi mi-a fost Viaţa în codru e plină de necazuri şi primejdii.
dor... (cu seriozitate naivă) Apoi am să-ţi spun Paula (cu îngrijire): Sînt aici şi lupi?
lucruri mari. In Baia-mareau hotărît să te omoare. Pintea (zimbind): Sînt, zău!
Eu m’am speriat şi am venit să-ţi spun, să te Paula: Şi urşi?
păzeşti. (îl priveşte cu teamă şi iubire). Pintea: Şi!
Pintea: Sărmană copilă! Cum ai îndrăznit Paula (îi pune cu frică mîna după gît): Şi
să faci una ca asta? (îi arată laviţa) Şezi şi tu nu te terni de lupi?
te odihneşte! Mult nu poţi să stai aci, să nu te Pintea: Nu! Lupii nu-s aşa răi ca oamenii...
vadă cineva! Ce crezi ? Ăsta-î lucru mare!... Paula: Nici de urşi?...
Paula (cu naivitate şi teamă, aproape să Pintea: Nici!...
plîngă): Să plec ? Dacă zici, eu mă duc! (Udrea Paula (repede): Atunci nici eu nu mă tem!
clatină din cap şi se piteşte într’un tufiş lîngâ Pintea (zîtnbind): Nici noaptea?
cort). Paula (cu frică): Ba, — noaptea — noaptea
Pintea: Ba nu! Nu aşa curînd. Dar aci nu mă tem!
poţi rămînea! Pintea (grav): Cînd fulgeră şi trăzneşte...
Paula: Tu nu te bucuri că am venit? Spune! Paula: Şi tu stai aci cînd e vreme grea?
Pintea (confuz): Ba... ba mă bucur, dar... Pintea: Stau zău ! Apoi vine duşmanul. Puşcă
Paula (cu naivitate, repede): Tu nu mă iu­ după noi şi noi fugim prin pădure, prin întu-
beşti! Tu gîndeşti că eu sînt fată mică încă. nerec, prin ploaie şi puşcăm şi noi, pe nimerite...
Eti nu-s fată mică. Am trecut de 16 ani şi Paula (cu spaimă): Vai! Şi ţie nu ţi-î frică?
(cu frică) şi să vezi, ce mult fac eu pentru tine! Pintea! Ba mi-e frică, da n’am ce face!
Mai mult ca una — mare... Ce-ar fi însă de-aî rămînea tu aici?... Nu!
Pintea (zimbid şi netezîndu-i obrazul): Ce Tu du-te frumos acasă şi aşteaptă pînă se face
îngeraş !... pace în ţară! Dacă se isprăveşte războiul, apoi
Paula : Şi totuşi... viă la Baia-Mare şi...
Pintea (cu bunătate): Ce ? ... Paula (repede): Şi mă iei de nevastă?
Paula: Eşti aşa de străin, rece... Pintea (zimbind): Da, — te iau, dacă n’o
Pintea: Cine ţi-a spus? să mă uiţi pînă atunci.
Paula: Văd eu! îmi dai mîna... mă cerţi Paula (îmbrăţişindu-1): Nu, — că eu tot
ca pe o copiliţă. Ştiu eu de ce! Tu ai văzut la tine mă gîndesc, mereu, şi seara mă rog
păpuşa în fereastră la noi şi ai gîndit că e a lui Dumnezeu pentru tine şi (oftînd) oftez de