Page 3 - 1906-06

•lUCElFIRUl

REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
©- 0 SUB DIRECŢIA (i = -©
Plor: RLEXflNPRU CIURfl, OCTflUIRN GOGfl, OCTflVIflN C. TĂSLĂURNU.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

SINGURI.
(După Ada Negol)
Uezi sîntem singuri. — Lasă-mă, mă lasă
în inimă din jalea mea să-|i picur,
Pin plînsul mieu sfrioit de anii vitregi,
Pin patima atîtor doruri moarte ...
— Mi-e dor acum de lacrimi.
La pieptul cald, azi lasă-mă, mă lasă
Să plec odichneî mintea mea trudită,
Ca paserea căpşoru-i supt aripă,
Ca trandafirul adormit supt frunze.
— Mi-e dor acum de pace.
Şi fruntea albă lasă-mă, mă lasă
Pomol s'ating’a mele buze arse
Şi ’n şopote să-|î tremure cuuîntul
Ce ca un uaier sufletu-mi străbate ...
— Iubire, oreau, iubire!
Octavian Goga.
—•l|0|l>—
Raze şi unde. 1
Undele: Razele:
Staţi gata, căci e vremea ca să răsară-acum, — „Acolo-i doar luceafăr“ — şi-l jeluiţi de soartă?
Ne-om limpezi cu toate mai clare, tot mai clare, O, sterpelor răsfringeri, de unde să ştiţi voi
Şi razelor sfioase deschide-le-vom drum Din ce-adîncimi senine e mila ce ne poartă
Să-l cobortm chiemîndu-l în rugi ispititoare. — Să oglindim un zimbet în veşnicul noroi?

Că-şi arde strălucirea în van acolo ’n nori De unde să ştiţi fala de a lumina cărări
Şi doar un semn aşteaptă Ia noi să se coboare
Pe-un drum ce-al tău e singur in vecii ’ntunecimei,
Să-i fie cer adincul cu ’ntregile-i comori. Cind astrul doar prinosul de tainice visări,
Acolo-i doar luceafăr şi noi l-om face soare. — Şi-l tremură în unde — nimic din înălţime-i.
i|q|i* - - - ----- Fatma.
1 Din volumul de „Versuri" apărut acum în editura „Luceafărul.'