Page 14 - 1908-04

70 LUCEAFĂRUL Nrul 4, 1908.

Din literatura stăină.

S y n n o v e S o l b a k k e n le mergea spre bine. Tatăl nu prea credea că
anume de aceea se îndreptau, dar ,tot una e
dc Bjornstyerne Bjornson.
ale cărui dintre noi sunt dobitoacele, vorba e
Capitolul I.
să le meargă bine.'
In mijlocul văilor norvegiene, afli adeseori De ceealaltă parte a văii la poalele muntelui
câte-un podiş singuratic pe care soarele, din înalt, se ’ntindea curtea Granliden — povârniş
zori până ’n amurg, îl scaldă în lumină. de brădet — numită aşa fiindcă se afla în
Oamenii, cari locuesc mai la poalele munţilor, mijlocul unei păduri de brad, singura ce se
numesc astfel de înălţimi ,Deal cu soare', în pomenea în lungul şi latul ţinutului.
limba norvegiană .Solbakke'. Fata despre Străbunul stăpânului de acum fusese printre
care vom povesti, locuia pe aşii un , Deal cu oştenii cari aşteptaseră pe Ruşi la Holstein.
soare' dela care şi curtea îşi luase numele. De acolo adusese, în raniţă, o mulţime de se­
Stăpânii curţii erau Haugiani*); lumea îi minţe necunoscute pe la ei, şi le sămănase în
mai polecreâ şi .Ceteţi', fiindcă ceteau Biblia jurul curţii. Rând pe rând pieriră însă toate
mai des decât alţii. soiurile, rămânând numai seminţele de brad.
Bărbatul se numea Guttorm, iar femeia, Ele prinseră rădăcină şi se sporiră cu vremea,
Karen. Cel dintâiu băiat le muri, şi trei ani de urziră o pădure mare, care umbrea acum
dearândul, de câteori se duceau la biserică, de jur împrejur, curtea cu toate acareturile ei.
ocoleau locul unde era crucea săpată cu numele Străbunul acela se numise Thorbjorn, după
băiatului.
bunicul său; fiul lui cel mai mare se numise
După aceşti trei ani, Dumnezeu le d ăru| ° Sămund, după tatăl său şi tot aşa, în curtea
fetiţă pe care o botezară după băiat; pe el îl
asta, de când se ţinea minte, purtaseră stăpânii,
chemase Syvert, pe ea o botezară Synnov, când numele de Thorbjorn când pe cel de
negăsind alt nume mai apropiat. Mama însă
Sămund.
îi zicea Synnove, deoarece, când era copila Dar, în sat povesteau bătrânii că la Gran­
mititică, îi venea mai uşor s’o desmierde Synnove liden era ursita, tot numai al doilea stăpân să
dragă, decât Synnov dragă. aibe noroc — şi nu acela care purta numele
Când se făcu mare, toată lumea tot Synnove de Thorbjorn.
îi zicea, şi cei mai mulţi spuneau că, de când
Când lui Sămund, stăpânul de acum, i se
îşi aduceau ei aminte, nu crescuse în sat fată născCi cel dintâi băiat, se gândi mult şi bine
mai frumoasă ca Synnove Solbakken. — totuş nu cuteză să strice obiceiul din bă­
Era încă de tot micuţă, când părinţii înce­ trâni şi îl boteză Thorbjorn. Din ceasul acela
pură s’o ia Dumineca cu dânşii la biserică; fi­ însă nu mai conteni să-şi frământe mintea, cum
reşte că ea la început nu pricepea din toată
l-ar putea creşte ca să 1 ferească de piatra ce
predica decât că preotul dojenea cu asprime ursita şi poveştile oamenilor îi puseseră în
pe Bent-puşcăriaşu, care şedea smerit sub
cale. Nu-şi da seama de tot bine, dar i se
amvon. părea că băiatul are o fire cam îndărătnică.
Cu toate acestea, tatăl ţinea să meargă co­ ,De asta trebue să-l desbăr', zicea el adese­
pila cu ei ,ca să se obişnuiască' cum zicea el
ori nevestei, şi abia apucase să ’mplinească
iar mama o lua cu dânsa ca să nu i se în­ trei anişori, când începu tată-său să-l ia din
tâmple ceva acasă, în lipsa lor.
când în când la judecată şi, cu joarda în
Dacă se îmbolnăvea în curte un miel, o că­ mână, îl silea să aşeze lemnele la loc, să adune
priţă, vre-un purcel; sau da ceva peste vre-o
uneltele risipite de el, sau să mângâie pisica
vacă, îndată îi dăruiau Synnovei dobitoacele
pe care o ciupise şi o chinuise.
bolnave şi mama ţinea una, că din clipa aceea Mama eşeâ afară, când îl apucau pe Sămund
astfel de toane.
*) După numele „Hauge*, întemeietorul unei secte re­
ligioase. Tatăl se mira că cu cât creştea copilul, cu