Page 3 - 1908-04
P. 3
t
r
Af LUCEAFĂRUL
REPIS1 Ă PfNTRtl LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea dlor: Octavian Goga şi Octavian C. Tăslăuanu.
Cu colaborarea dlor: I. Agârbiceanu, I. Al. Bassarabescu, Z. Bârsan, G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, /Aaria Cunţan, Elena Earago-Falma, Dr. I. Lupaş, Dr. G. /Aurnu,
lloria P. Pelrescu, /A. Sadoveanu, C. Sandu-Aldca, /A. Simionescu-Râmniccanu, I. O. Soricu.
Orice reproducere fără indici tren ixruruiui este oprită.
Două culturi.
Cultura domnilor şi cultura ţăranilor. —
Mereu pomenim «le unitatea culturală a Ro ode de preamărire; «fruntaşii* neamului ar avea
mânilor «le pretutindeni fără să precizăm vreodată prilejuri mai dese să benehetuiască şi să vor
cum ne închipuim şi ce înţelegem sul) această bească în numele neamului românesc — — —
unitate culturală. iar unspreze milioane de Români, habar n’ar
Vom încercă să arătăm în cele următoare în aveâ că neamul, pe care dânşii îl alcătuesc, a
ţelesul obişnuit al acestei unităţi. ajuns la vârsta fericită a unităţii culturale. Ei,
Să presupunem, că starea materială ar per ţăranii, ar trăi şi mai departe, pe amândouă coa
mite atât clasei culte dela noi cât şi claselor stele Carpaţilor, aceeaş viaţă:
culte din celelalte provincii româneşti, aparţină Pe faţa pământului
toare politiceşte altor state, să cetească toate In şuerul vântului
cărţile, revistele şi ziarele cari ies de sub tea Şi
scurile României mame ; să presupunem, că aceste Sus pe vârful muntelui
Unde-i drag sufletului.
clase s’ar interesă, ar înţelege şi ar aprecia în
treaga mişcare ştiinţifică şi artistică din regat. învăţătorul din şcoalele rurale, în orele de
Iar clasele bogate şi cărturăreşti din România limba română şi de istorie, desigur şi-ar înde
ar cunoaşte şi ar urmări de aproape toată viaţa plini datoria, «chemarea sfântă*, luminând odras
culturală din trecut şi prezent a «fraţilor sub lele ţărăneşti despre însemnătatea marelui eve
jugaţi*. Nu-i aşa că acesta este idealul unităţii niment, prevestitorul fericirii pe acest pământ al
noastre culturale?! De obiceiu aşa se înţelege neamului de viţă împărătească. Fiecare lecţie, de
idealul naţional pentru a cărui întrupare, atât btmăseamă, s’ar sfârşi cu cântecul de triumf:
astăzi cât şi în trecut, s’a cheltuit atâta energie Până când Român voiu fi
intelectuală şi sentimentală, s’au scris atâtea Nu mă tem că voiu peri!
cărţi şi s’au rostit atâtea discursuri şi toaste de Ostenelile luminătorilor dela sate, ar rămânea
luptătorii fruntaşi ai neamului românesc. însă ca şi astăzi fără rezultat. Odraslele ţărăneşti
Să presupunem deci împlinită această uni i-ar ascultă cei câţiva ani, condamnaţi de domni
tate culturală şi pe urmă să ne uităm în faţa să supoarte chinul şcoalei, iar când ar fi mari
acestei zâne naţionale, care un veac dearândul ar duce acelaş traiu strămoşesc de muncă, ar
a fermecat pe atâţia feţi-frnmoşi ai naţiei noastre plăti aceleaşi dări pentru ţară, ar trimite an
mărite. de an floarea feţilor voinici la oaste, ca să apere
In realitate iată în ce ar consistă această uni pe împărat, averea şi cultura naţională a ţării
tate. Câteva mii, să zicem chiar un milion, din — şi nici prin minte nu le-ar mai trece învăţă
cele douăsprezece milioane de Români, câţi turile Domnului dascăl din anii copilăriei.
afirmăm că suntem, am trăi într’o deplină ar E uşor să constatăm deci că în acest înţeles
monie sufletească. Poeţii acestui milion armo obişnuit al cuvântului, la unitatea noastră cul
nizat, ar mai scrie câteva hori de unire, câteva turală nu ar participă toate interesele neamului
l
