Page 7 - 1908-04
P. 7

Nrnl 4, 1908.              UlCRAFĂ'Um.                        63

          culturi  născute  clin  diferenţiarea  sodală,  cari  vor   omeneşti, am putea urmă alte exemple bune, cari
          trăi  şi  în  viitor,  încă  multă  vretn^  fiind  sanc­  se potrivesc mai mult cu trecutul nostru de ţărani.
          ţionate prin legi şi obiceiuri deosebirile de clase.  Unitatea  culturală  e  deci  o  ficţiune  cărtură­
           Când  voim  deci  să  determinăm  înţelesul  cu­  rească  la  care  noi  nu  avem  nici  un  motiv  să
          vântului  cultură  —  căci  de  aici  am  plecat  —   ne  închinăm.  Peste  tot  orice  fel  de  legătură
          teoreticeşte  putem  admite  definiţia  nemţească   cu  România  de  astăzi  nu  poate  aduce  mult  bine
          citată.  Dar  când  trecem  la  analiza  ei,  atunci   pe seama ţărănimii noastre.
          ne  găsim  în  faţa  altor  două  culturi,  cari  sunt   Mulţi  se  vor  întrebă  insă  cu  ce  scop  şi  la  ce
          fundamental  deosebite:  cea  a  ţăranilor  (a  mun-   bun  se  fac  aceste  constatări  dureroase  pentru
          citorilor)şi cea a domnilor (stăpânilor). Mai precis:   mulţi  dintre  noi  şi  jignitoare  atâtor  iluzii  pe
          avem  cultura  internaţională  a  claselor  stăpâni-   cari,  începând  dela  cronicarii  moldoveni,  le  ţes
          toare  şi  culturile  naţionale  ale  ţăranilor  cari  al-   cărturarii fiecărei generaţii?
          cătuesc diferitele popoare.        întrebarea  e  pe  deplin  îndreptăţită.  Yotn  căută
           Organizaţia socială de astăzi a statelor împiedecă   deci  să  dăm  un  răspuns  cât  mai  lămurit,  deşi
          ridicarea  şi  validitarea  puterilor  psichice  şi  etice   nu complet.
          cari  zac  în  massele  ţărăneşti.  Şcoala  pe  care  o   Noi  Românii  din  Ardeal,  Banat,  Grişana  şi
          fac  domnii  la  sate,  fiind  făcută  după  pedagogiile   Maramurăş  am  fost  până  ieri  alaltăieri  un  popor
          domneşti  şi  crescând  fii  de  ţărani  pentru  cul­  de  ţărani,  prin  urmare  un  popor  cu  o  singură
          tura  domnească,  n’are  aproape  nici  un  rezultat  cultură, cea naţională ţărănească.
          practic  pentru  ţărani.  An  de  an,  şcolile  despoaie   înainte  cu  150—200  de  ani,  interesele  de
          ţărănimea  de  câteva  mentalităţi,  pe  cari  cultura   domnie  ale  Habsburgilor  ne-au  înzestrat  şi  pe
          domnească  le  asimilează  şi  le  înrolează  în  ser­  noi  cu  şcoli.  După  ştergerea  iobăgiei  acestea  s’au
          viciul ei.                       înmulţit  tot  mai  mult.  Şi  cu  cât  s’au  îmulţit
           Ar  fi  altfel  dacă  întreaga  cultură  domnească   şcolile  cu  atâta  s’au  înmulţit  şi  cărturarii  ieşiţi
         s’ar pune în serviciul păturei ţărăneşti.  din  pătura  ţărănească.  O  bună  bucată  de  vreme,
           Desigur că aceasta ar însemnă desfiinţarea clasei   până  pe  la  mijlocul  veacului  trecut,  aceştia  s’au
         de  bogaţi.  în  acest  caz  am  putea  vorbi  de  cul­  trudit  să  dovedească  lumii  că  neamul  necăjit
         tură  naţională,  fiindcă  intelectualii,  bărbaţii  de   din  care  au  ieşit  ei  e  de  origină  împărătească,
         stat,  oameni  de  ştiinţă  etc.  n’ar  fi  exploatatorii   prin  urmare  mai  nobil  decât  nobilii  cari  îl  stă­
         muncii  ţărăneşti  ci  sprijinitorii  ei.  Deosebirile   pâneau.
         însuşirilor  intelectuale  nu  ar  servi  de  bază  pentru   Pentru  ca  să  dovedească  cât  mai  limpede
         diferenţiarea  socială  in  stăpâni  şi  stăpâniţi,  ci   aceasta,  cărturarii  au  creat  pe  seama  neamului
         numai  pentru  o  împărţire  dreaptă  a  muncii   nostru  o  limbă  foarte  apropiată  de  a  strămoşilor
         colective.                        latini.  Ca  orice  eerescenţă  anormală,  a  pierit  bine
           Până  când  există  însă  tendinţe  de  pricop­  înţeles,  întreaga  şcoală  latinistă.  Cât  a  fost  însă
         seală egoistă, sub masca naţionalismului, nu putem   în  viaţă  a  preocupat  adânc  întreaga  noastră  căr-
         primi  fără  nici  un  gest  de  indignare  declama-   turărime.
         ţiunile  mincinoase  despre  unitatea  culturală  a   Astăzi  se  observă  alte  tendenţe  de  a  ferici
         neamului românesc.                neamul.  Deosebirea  între  tendinţele  mai  noi  şi
           Am  zis  că  nu  putem  primi  aceste  dedama-   cele  ale  latiniştilor  e,  că  acelea  nu  loveau  aşa
         ţiuni...  în  realitate  domnii  noştri  din  Ardeal   adânc  în  interesele  poporului;  acesta  nu  eră
         le  primesc.  Le-am  scris  şi  noi  in  această  revistă   aşâ  de  exploatat  cum  e  astăzi  de  pătura  cultă,
         de  atâteaori.  Dovadă  că  şi  noi  aici  acasă  ur­  care  e  tot  mai  hrăpareţă  şi  mai  doritoare  să
         mărim acelaş ideal ca şi stăpânii din România.  adune cât mai mult pentru urmaşii în domnie.
           E  timpul  însă  să  ne  dăm  seamă  că  orice  min­  în  curs  de  două  veacuri  prin  urmare  şi  po­
         ciună  se  răzbună,  mai  curând  sau  mai  târziu.   porul  nostru  de  ţărani  s’a  deferenţiat  în  două
         Pentruce  să  expunem  dar  pe  fii  sau  pe  nepoţii   clase: cea a domnilor şi cea a ţăranilor.
         noştri  la  o  pedeapsă,  pe  care  ei  desigur  nu  şi-o   Avem deci şi la noi două culturi: cea a dom­
         doresc?  De  ce  trebue  să  imităm  exemplele  rele,   nilor, internaţională, şi cea a ţăranilor, naţională,
         când, înfrânându-ne pornirile păcătoase ale firii  Ni se va răspunde poate că cultura domnilor
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12