Page 12 - 1908-06
P. 12

124                        LUCEAFÂRUL                  Nrul 6, 1908.
           pe  ici  pe  colo,  câte  un  izvod  al  trecutului,  care   turiile  celor  vechi  n’au  fost  fără  temeiu.  Se
           însă  poartă  întipărite  atâtea  senine  de  putere  şi   plăteşte  dar,  spre  cercetarea  lor,  să  colindăm  şi
           distincţie  clasică,  încât  ne  încredinţează  că  măr­  acest întins cimitir al măririlor.
                                                                     G. Murnu.


                                      La răspântie.
                De astăzi calea noastră se desparte,   Cine-i stăpânul lumei obidite,
                Dă-mi ochii, ochii limpezi, să-i sărut.   Din care iad el legile şi-a scos?
                De-acum, pe veci, închide sfânta carte   O rază caldă ’n suflet ne trimite
                A visului frumos, care-a trecut.  Şi iarăş ne-o ascunde mânios.
                In alte lumi de-am fi văzut lumina,   Bătrânii îl numiră domn şi tată
                Sub straja altor vremi de-am fi venit,   Şi jertfe pe altare i-au adus,
                S’ar fi aflat un zeu să ierte vina,   Iar el, cu vrerea lui neîndurată,
                Sărmanei clipe ’n care te-am iubit.  Pe fii la legi păgâne i-a supus.
                Şi poate, undeva departe ’n zare   Adâncul deznădejdei se desprinde
                Un cuib norocul nostru îşi găsea   Pe sufletul strein, pe gândul meu.
                Şi ’nduioşată, bolta nopţii clare,  Un  demon  ţipă  ’n  noaptea  ce-l  cuprinde
                Ar fi aprins şi pentru noi o stea ...  Icoana mea! Şi demonul sunt eu.
                Să nu tresar văzându-te ’nainte-mi,  Şi-acum, când calea noastră se desparte,
                Să nu-ţi trimet în cale blândul dor,   Dă-mi  ochii,  ochii  limpezi,  să-i  sărut,
                Lumină! Şi să nu te port în minte-mi,   Şi-apoi,  pe  veci,  închide  sfânta  carte
                Să nu te cânt, căci asta-i legea lor!...  A visului frumos, care-a trecut!...
                                                                    I. (1. Soricu.


                                 Noaptea de Sî. Naria.
             O  odaie  mare  cu  tavanul  înalt  şi  cu  pereţii   Deodată  draperiile  se  mişcară  şi  de  sub  ele
           acoperiţi  de  pânze  şi  desemnuri.  Lângă  fereastră   apăru  Guido  mic  şi  neisprăvit;  eră  îngrijitorul
           un  dulap  vechili  plin  cu  cărţi.  Lângă  ol  o  pia­  atelierului  şi  făcuse  paturile.  Aprinse  o  candelă
           nină  deschisă  şi  prin  toată  casa,  scaune  şi  mes-   dintr’un  colţ,  mai  aruncă  o  privire  peste  toate,
           eioare  răsfirate,  de  par’că  le-ar  fi  sămănat  vântul   ridică  din  umeri,  murmurând  nu  ştiu  ce,  stinse
           Alăturea  de  o  sobă  cât  toate  zilele,  o  poliţă  de   lumina electrică şi eşi fluerând.
           lemn  cu  ceşti,  pahare,  linguriţe  şi  bucăţi  de   De  două  luni  se  schimbaseră  toate  în  atelierul
           zăhar risipite.                   fraţilor  Codru;  murise  Maria  şi  se  stinsese  ve­
             Un  colţ  al  odăii  ascuns  sub  nişte  draperii   selia  din  atelier.  Parc’ar  fi  dus  cu  ea  tot  cntu-
           lungi,  colorate,  cari  atârnau  de  sus  până  jos;   siasmul şi toată viaţa de altădată.
           aci erau paturile, camera lor de culcare.  Lui  Guido  nu-i  plăcea  de  loc  cum  merg  lu­
             în  faţa  tereştrii  o  şevaletă  şi  pe  ea  o  pânză  crurile  şi  bodogăniâ  mereu  singur.  Nu-i  plăcea...
           neisprăvită.  Alăturea  pe  un  scăunel,  paleta  şi   Toată  ziua  atelierul  pustiu,  nimeni  nu  intră,
           penelele.  Mai  încolo  o  turnetă  albă  cu  un  bul­  nimeni  nu  eşiâ.  Fraţii  Codru  nu  veniau  decât
           găre  de  plastilină  şi  un  bust  frumos  de  fată  cu   seara la culcare.
           ochii îndulciţi de vis şi de poezie.  Altădată  eră  altfel;  de  cum  porniâ  să  se  în­
             Şi  prin  toată  liniştea  asta,  se  plimbă  leneşă  o   sereze,  numai  vedeai  că  vin  pictori,  sculptori,
           pisică albă.                      poeţi,  gazetari,  fiecare  cu  câte  o  veste  bună,
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17