Page 3 - 1908-06
P. 3

LUCEAFĂRUL

                 REVISTĂ PENTRU LITERATURĂ Şl ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE L UNĂ
                             sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
        Cu colaborarea dlor:  I.  Adam, I. Agârbiceanu,  Z. Bârsan,  G. Bogdun-Duică, Dr.  I.  Borcia, Dr. T.  Brediceanu,
        I.  Ciocârlan,  V.  Cioflec,  Al.  Ciura,  Naria  Cun|an,  I.  Duma,  Elena  Farago-Fatma,  O.  Goga,  Dr.  I.  Lupaş,
        Dr. G. Nuriiu, Horia P. Petrescu, N. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, N. Simionescu-Râmniceanu, 1. U. Soricu.


                                         Orice reproducere fără indicarea ixvoridm este oprită.


                                 Faceri de bine.
                        i.                ghioala;  dar  nepoata  sta  alăturea  de  căsuţa  ei,
          Iarna  era  goală,  fără  omăt;  picură  din  streşini;   cu  bărbatul  său  Nicolae  Andronescu,  funcţionar
        şi  un  vânt  răsunător  fâşâiâ  prin  livezi  ca  o  că­  la  primărie,  se  folosea  de  toate  cele  date  de
        dere  mare  de  apă.  Nori  alburii,  ca  lână  scăr­  bătrână,  şi  nu  se  îndura  s’o  cheme  odată,  seara,
        mănată,  alergau  spre  miază-zi,  repeziţi  de  tăcutele   când  se  întorcea  trudită,  să-i  deie  măcar  o  cafea
        viforuri  ale  înălţimilor,  şi  luna  plină,  în  spre   caldă, să-i spue o vorbă bună...
        amiază,  se  aburea  şi  se  lămurea  în  răstimpuri,   Asta  era  mâhnirea  jupânesei  Marghioala.  In
        împrăştiind  în  juru-i  o  fumegare  argintie.  Pe   fiecare  seară  o  încerca.  Toată  ziua  umblă  prin
        vremea  aceasta,  la  al  treilea  ceas  de  noapte,  se   târg  cu  panerele  şi  cu  cântarul  şi  vindea  mere;
        întorcea  acasă  cu  panerele  goale,  jupâneasa  Mar­  după  amiaza,  câteodată,  când  băteâ  soarele,  se
        ghioala  lui  Cătănuţă.  Urcă  încet  uliţa,  târându-şi,   cincheâ  la  un  colţ  de  zid  şi  dormita,  în  lumină,
        pe  podişul  de  ghiaţă,  acoperit  cu  noroi,  cizmele   clipind  din  pleoapele  boţite;  nu  se  gândea  la
        cu  tureci.  Eră  îmbrobodită  călduros  cu  un  şal   nimic,  decât  la  negustoria  ei  şi  la  gologanii  ei;
        cafeniu;  cu  amândouă  mânile  strângea  la  piept   dar  seara,  suind  dealul,  simţindu-şi  fărmate  cio­
        caţaveica  de  vulpe.  Din  când  in  când,  un  felinar   lanele,  i  se  părea  sălaşul  tot  mai  departe,  şi
        afumat,  ii  lumina  obrazul  mare,  zbârcit,  şi  ochii   i  se  amăra  greu  inima,  gândindu-se  că  a  adă­
        trudiţi.  Mergea  aşa  —  şi  deoparte  şi  de  alta,   postit  pui  de  şarpe  în  sân.  Şi  încovoindu-se
        ca  două  mogâldeţe,  i  se  rotunzeau  pe  şolduri   din  spete  între  panere,  mormăia  cu  oarecare
        panerele trecute prin mâni, la încheietura coatelor.  mânie:  »Asta-i...  asta-i  răsplata...  Am  luat-o,
          Se  îndreptă  mâhnită  spre  căsuţa  ei.  Ştia  că   draga  mea,  şam  crescut-o,  ş’am  învăţat-o  ş’o-
        n’o  aşteaptă  acolo  nici  o  bucurie.  In  cele  două   leacă  de  carte...  Şi  i-am  dat  zestre  ...  zestre
        odăi  eră  frig;  pe  poliţă  va  găsi  o  fiertură  de   i-am  dat...  ş’acuma  se  uită  la  mine  ca  la  o
        fasole,  o  leacă  de  borş,  nişte  mămăligă  rece.   străină...  ca  la  o  străină  se  uită...  Adecă  ce
         Încolo,  nu-i  un  suflet  s’o  aştepte,  să-i  iasă  c’o   vrea  ?  să  mor  mai  degrabă  şi  să-i  rămâie  ...  să-i
         vorbă  bună  înainte.  Şi  doar  femeie  săracă  nu-i.   rămâie tot ce-am strâns cu amară trudă« ? ...
         Din  tinereţe,  de  cum  a  rămas  văduvă,  şi-a  în­  Mormăia  încet,  dar  eră  trudită  şi  par’că-i  apasă
        ceput  negustoria  de  mere  şi  i-a  mers  bine;  la   ceva asupra gândurilor.
        aşâ  lucru  se  pricepea,  eră  econoamă,  era  aspră   Intr’o  vreme  oftă  uşurată  şi  coti  la  dreapta.
         ’n toate daraverile ei şi sutele de franci s’au strâns   Intră  în  ograda  strâmtă.  închise  cu  grijă  portiţa
        ş’au  făcut  mii.  şi  miile  s’au  înmulţit.  Avea  trei   pe care o găsise dată de părete.
        livezi  ale  ei;  stăpânea  căsuţa  veche  rămasă  dela   —  Hm!  acum  cine  s’a  apucat  şi  mi-a  deschis
         răposatul,  fără  a  mai  pune  la  socoteală  grădina   portiţa...  mi-a  deschis?...  Nu  poate  s’o  lese
         cea  mare  de  două  fălci  şi  casele  cele  bune  cu   la  locul  ei  ?  ...  Tare-i  ticăloasă  lumea  în  ziua
         care  înzestrase  o  nepoată.  Nepoata  aceasta  de   de azi... ticăloasă, draga mea!...
         departe,  Aglaia,  acuma  era  cucoană;  de  .asta   Căută  încet,  îndelung  cheia,  scociorându-se
         într’un  fel  i-ar  fi  părut  bine  jupânesei  Mar­  cu  greutate  prin  buzunări.  Dupăee  intră  în
   1   2   3   4   5   6   7   8