Page 6 - 1908-06

118 LUCEAFĂRUL Nru! 6, 1908.

borşul cel cumplit care-i aducea aminte de însurătoare. A trecut un an, au trecut trei,
Cătănuţă. Aglaia creştea, şi-i plesneau bluzele în dreptul
Aşâ a ajuns sa grămădească mii peste mii de sânilor. Bătrâna a făcut o logodnă c’un tele­
lei. Şi ’ntr’o bună zi, simţind că îmbătrâneşte, grafist, pe urmă a stricat-o. Iar într’o iarnă,
şi-a adus aminte că-i singură, fără copii, fără un după ce s’a sfătuit iar cu părintele Ion Bogatu,
suflet, care s’o mângăe când va veni ceasul sleirii. a primit de patruori în vizită pe Nieolao An-
A cugetat mult, s’a sfătuit cu părintele Ion dela dronescu. Părinţii lui erau plugari dintr’un sat
biserica înălţării, şi la urmă s’a hotărît să înfieze deaproape, «dintr’un soiu de oameni nu tocmai
pe o nepoată de vară. Nepoata aceasta a fost bun«, dar băiatul avea atestat dela gimnaziul
Aglaia. A venit intr’o fustă săracă de cit, cu oraşului, avea funcţie bună la primărie şi putea
încălţări grele, îmbrobodită cu un tulpanaş vechiu; să înainteze. Pe urmă erâ sănătos, voinic, şi
eră o fată săracă dela ţară. Dar era voinică şi chiar dela vizita întâia i-a plăcut fetei. La vizita
sănătoasă, cu doi bujori în obraji, cu ochii căprii a cincea s’a făcut logodna. Foaia de zestre a
plini de viaţă. Deşi numai de doisprezece ani, scris-o chiar mirele cu multă luare-aminte; şi
duduia casa când călca, şi polcuţa se rotunziâ nunta n’a întârziat. De atuncea au trecut şase
pe piept. ani... Aglaia s’a îngrăşat, are copii, — cinci,
Jupâneasa Marghioala a îmbrăcat-o frumos, unul după altul, toţi nişte obraznici cu feţele
precum se cuvenea, cu fustă şi cu ciuboţele bune; mânjite.
i-a pus o pestelcă neagră, i-a aşezat pe cap ... Jarul clipeâ în sobă într’o flacără albăstrie.
grimeluţă subţire cu horbotă, şi, tot după sfatul Bătrâna oftă prelung şi dădu din cap cu jale.
părintelui, a dat-o la şcoală, lntâiu a mers cam Ce-am folosit ? se gândeâ ea. De înzestrat am
greu cu cartea, dar pe urmă s’a deprins copila. înzestrat-o frumos. Am dat parale, am dat o
Rujile obrajilor au mai plătit puţin; pielea manilor grădină mare; am făcut casă; am cumpărat
s’a muiat şi s’a înălbit. Şi ’n patru ani n’o mai nobilă; până şi cea din urmă lingură dela
cunoşteâ nimeni dintre fetele mahalalei, aşâ vorbea, bucătărie, tot eu am cumpărat-o, draga mea...
aşâ se purtă; numai era mai voinică decât toate, Şi ei s’an aşezat în odăile făcute de mine, pe
plină şi binefăcută, cu păr bogat, castaniu, cu scaunele de mine muncite... de mine... şi azi
ochi umezi şi ruşinoşi. Dar privirea ochilor mai puţin s’au uitat la mine, mâne mai puţin ...
fugară, — şi râsul prea puternic îi rămăseseră Eu am rămas «jupâneasa Marghioala« oare vinde
ca acasă, pe malul Şiretului. mere prin târg cu panerele, iar Aglaia e cucoana
Jupâneasa Marghioala eră bucuroasă. A în­ Aglaia, madama Andronescu ... Dumnezeu să
văţat-o gospodărie după ce a scos-o dela şcoală, le plătească!. .. Cum n’a mai avut nevoe de
i-a arătat cu deamănuntul cum merge negoţul mine, nepoata a prins a-şi înăspri ochi... Am
cu mere, ş’acuma avea un ajutor. Câteodată spus eu într’un rând două vorbe, am făcut-o
avea nemulţumiri: o clipă de încăpăţinare, o să-şi aducă aminte,— şi n’a sărit asupra mea?
privire ascuţită din partea fetei; dar toate treceau, Am crezut că-mi vâră degetele în ochi!... Ş’a
căci jupâneasa Marghioala eră bună de suflet. venit pe urmă d u mni a lui şi mi-a cerut cont...
«Pentru cino muncesc eu? pentru cine adun Şi mi-au spus scurt că »dacă-i vorba pe aşâ«,
eu ? zicea ea. Fii cuminte ş’ascultă, draga mea; nu mai am ce căută în casa lor...
iată, ca mâne te măriţi... ca mâne« ... — Cum dacă-i vorba de aşâ? ... vorbi bătrâna,
Aglaia se punea acuma des la zăbrea, mai cu încruntând uşor din sprâncene şi privind ţintă
seamă în amurg, când urcau la - deal, dela can­ in foc.
celariile oraşului, tinerii cu mustaţa răsucită. Intr’o vreme s’a văzut iar singură; bătrâneţea
Jupâneasa Marghioala zimbeâ, şi se pregătea să venise; şi ea loeuiâ numai cu gândurile în odăi­
clădească alăturea, la doi paşi, casa de zestre. ţele ei pustii. A încercat să rabde, să se apropie
A venit o iarnă bogată în petreceri. Aglaia de gospodăria pe care ea o întemeiase; dar odată
deşi erâ cam sfioasă, deşi tovarăşele o priveau cucoana Aglaia aveâ vizite, altădată erâ dusă
cu un zimbet care amintea obârşia, ciubotele şi în vizită, altădată erâ supărată. Numai câte­
fusta de cit, se învârtea des în vârtejurile val­ odată aveâ nevoie de parale şi atuncea o primeă.
surilor, în braţele tinerilor cari umblau după Dar nu dură mult vremea bună. Şi bătrâna