Page 6 - 1908-08

174 LUCEAFĂRUL Nrul 8, 1908.

Noemvrie.
Sunt tot mai multe foi în prag Sunt frunze care vin de mor
în fiecare dimineaţă, — în pragul vostru peste noapte,
Sunt tot mai multe foi în prag ... 5unt frunze care vin de mor..
Şi-i tot mai deasă ceafa ’n zări Şi nu cântafi până nu ştifi
în fiecare dimineaţă, — De prin vecini e voe bună,
E tot mai deasă ceafa ’n zări ... O, nu cântafi până nu ştifi...
Deschidefi uşa binişor Atâtea suflete se sting
în diminefile cu ceafă, — în diminefile cu ceafă, —
Deschidefi uşa binişor... Atâtea suflete se sting!..
Şi-ar fi păcat un cânt voios
Când poate-alături plânge-o mamă,
Ar fi păcat un cânt voios ...
Elena Earago.

O seară.*)
S'a dus să râdă altor zări Aş vrea să ’ntreb, să spun măcar
Aprinsa cerului lumină, Un biet cuvânt de mângâiere,
S’au strâns zorelele ’n grădină Dar stau pe loc, fără putere,
Şi creşte umbra pe cărări. Cu ochii afintifi spre car...
Se ’nclină crengile acum
De parc’ar spune noapte bună, — Sărmani bătrâni, ce v’afi făcut
în seara cu pătrar de lună, în preajma mea popas durerii,
Şi nori ce par undiri de fum. — Voi ce plângeafi în umbra serii,
Şi v'afi oprit când m’afi văzut,
A poposit un car pe drum
Şi ’n poartă umbra i se arată; — O, voi ce nu v’am întrebat
Aud o voce tremurată, Nici „încotro"? şi nici „de unde"? -
Şi-un bocet îi răspunde-acum. — De unde să putefi pătrunde
în gândul ce m’a zbuciumat!..
Mă pomenesc, fără să ştiu,
Cum am ajuns, în pragul porfii... Lumina viefii vi s’a stins,
Şi e nespus de grea durere, —
... A fost înfiorarea morfii Dar v’afi află o mângâiere
Căci carul duce un sicriu.
De-afi şti durerea altui plâns:
Pe lângă boi i-un biet moşneag,
E plânsu ’n veci nepotolit
Şi ’n car lângă sicriu o babă,
Ce-şi stoarse lacrima din sânge,
Se curmă tânguirea slabă,
Când n’ai măcar pe cine plânge,
Şi eu stau ţintuită ’n prag ...
Şi simfi că drumul fi-i sfârşit...
*) Din volumul Şoapte din umbră sub tipar.
Elena Earago.