Page 10 - 1908-13
P. 10
314 LUCEAFĂRUL Nrul 13, 1908.
şi începu să se plimbe prin odae. îl dureau pi izbească cu călcâiul cismei. Dar umbra de mai
cioarele din încheeturi, simţiâ că se îndoaie subt nainte păru că se lasă grea pe dânsul, şi-l în
el, dar nu cuteză sa şadă. Simţiâ că umbra aceea ţepeneşte.
umblă tot după el, şi aşteaptă numai să-l poată — Taică lasă-mă inlăuntru. Că de nu o să mor.
inhăţâ. »0 să mor. ştiu eu, că-i aproape moartea*.
Deodată vântul se oprî afară, şi în liniştea — Moartea, întrebă, aiurit deodată, Marian. Şi
grea se auzi un glas slab, ca de stingere, la uşe. într’o clipă simţi iarăşi gândurile do mai îna
— Taică, taică ... taică, taică. inte. Toate, toate pe rând, înfierate în pecetea
Vameşului i se opri răsuflarea. Cu ochii hol »nebun«, şi-i veni să sară repede ca mai ’nainte
baţi privea la uşe. De acolo veniâ acelaş mâ din pat.
râit slab. Vameşul, tremurând, îl prinse po străin de-o
— Taica, taică ... taică, taică. mână, şi cu putere, îl trase repede in casă,
Dar repede dup’aceea şi mai întărâtată, fur- lângă foc.
Satmary, Diligenta. (Trăsură de olac).
tuna începu iar să urle afară. Şi mârâitul nu se — Aşa taică, aşa. Mai nainte venise moartea
mai auzi. Marian se plecă să mai pună lemne să mă ducă. Da mie ’mi pare că i-am zis, stai
pe foc. Abia putu să se ridice, ş’atunci văzu maică, să mă duc ici în casă, să mă ’ncălzesc,
că uşa e deschisă puţin şi cineva, de jos de că tare mi frig. Şi ea a zis du-te.
lângă prag, priveşte inlăuntru. Glasul de mai Sta ghemuit lângă cuptor şi privea ’n pământ.
înainte se auzi iar, mai stins: Eră bătrân, rupt la vestminte, c’un picior olog.
— Taică, taică, lasă-mă că ’ngheţ. Marian îl privea mereu, ca şi când l-ar cunoaşte,
Vameşul nu înţelese nimic, ci, scos din minţi, ca şi când l-ar fi aşteptat de mult. Se plecă,
alergă la uşe. punea lemne, sufla aprig in foc, şi pe furiş,
— Ce vrei mă? care-i acolo. privea la moşneag. în răstimpuri fiori tari îi tre
Capul se trase afară. ceau prin trup ca şi când i-ai fi slobozit apă
— Lasă-mă că ’ngheţ. rece pe cap. Se cutremură şi iar priviâ la
Şi Marian, în uşa deschisă, văzii un mototol moşneag.
alb la pământ, plin de zăpadă. Deodată trăsări, Acesta încet-incet începu să se desgheţe.
inima-i veni la loc. Era un schilod, de cari bă — Vezi taică, eu m’am rătăcit. C’am plecat
tuse el destui aci la capătul podului. acasă, da m’a prins noaptea pe drum. Ş’a început
— Cară-te javră! Ce cauţi aici ? Şi vrii să să bată vânt plin de zăpadă. Mă răzimam în
