Page 6 - 1908-15
P. 6

358                        LUCEAFĂRUL                  Nrul 15, 1908.

            că  au  fost  după  toată  etimologia  cuvântului   nonic,  de  asemenea  în  româneşte,  având  şi
            şi  înţelesul,  numai  roaba  teologiei;  da  nu   el aceeaşi ţintă.
            roabă,  ce  merge  cu  lumina  aprinsă  înaintea   Iar  Ioan  Rusu  propagă  spiritul  şi  simţirea
            doamnă-sa,  că  atunci  tot  ar  mai  fi  ceva,  ci   românească,  dela  catedra  sa  de  istorie  şi  geo­
            roabă care poartă şlepu dindărăpt". 1 )  grafie.  Tinerilor  setoşi  de  învăţături  nouă,
             Ajung  aceste  cuvinte  ale  sale,  ca  să  vedem   el  le  propuneâ  istoria  universală,  dar  ea  cu-
            ideile  nouă,  cu  cari  intră  acum  de  a  doua   prindeâ  în  sine  şi  altă  istorie,  istoria  neamului
            oară  în  catedra  sa  de  dascăl.  „Nu  eră  menit   său  obidit.')  Şi  învăţăturile  saleglăsuiau  astfel,
              zice  dl  lorga  —  să  fie  un  scriitor  sau  un   încât  inspirau  îngrijiri  serioase  celor  de!a  gu­
            ziarist,  că  învăţământul  în  forma  lui  cea  mai   vern,  care  nici  nu  întârziâ  să  facă  atent  pe
            înaltă  eră  menirea  lui;  pe  principii  eterne  el   episcopul  Lemenyi  la  această  împrejurare,  şi
            voia  să  razime  o  nouă  concepţie  a  datoriei   să  ceară,  ca  istoria  universală  să  nu  mai  fie
            neamului  său  faţă  de  sine  însuşi  şi  de  ome­  studiu  obligat  în  liceu,  deoarece  prin  acest
            nire,  şi  ajunse  astfel  la  filozofia  dreptului,  la   studiu se agită sentimente nouă în tinerime. 2 )
            dreptul  constituţional,  la  teorii  proprii  cu  pri­  In  sfârşit  Bărnuţiu  veneâ  cu  filozofia,  şi  cu
            vire la viaţa politică a neamului".')  excursiunile  cefăceâ  din  dreptul  firii  şi  dreptul
             Alexandru  Papiu  Ilarian  a  zis,  cu  tot  dreptul,   constituţional,  el  deşteptă  sentimente  amorţite
            că  nu  învăţătura  ci  spiritul  lipsea  în  şcoalele   şi  umpleâ  sufletele  tineretului  cu  văpaia  en­
            din Blaj până pe vremea lui Bărnuţiu.’)  tuziasmului  naţional.  Cu  prelegerile  sale  el
             Elementul  acesta  dătător  de  viaţă  în  desvol-   prindeâ  şi  produceâ  o  revoluţie  a  spiritelor,
            tarea  firească  a  oricărui  popor  căută  Bărnuţiu,   învăţăturile  sale  răsunau  în  glas  de  Arhangel.
            să-l  trezească  şi  întărească  în  sufletele  tine­  Din  catedra  sa  se  desprind  idei  liberale,  în­
            rilor  români,  ce  să  îngrămădeau,  din  toate   văţături  nouă  şi  neobicinuite  până  atunci  în
            părţile ţării, la şcoalele din Blaj.  şcoalele  Blajului.  Traduce  pe  Krug, s )  filozoful
             Şi  în  opera  sa  măreaţă,  ce  se  desfăşură   vremii,  în  româneşte,  ca  şi  Cipariu,  şi-l  în­
            zi  de  zi  în  proporţii  uriaşe,  el,  pe  lângă  ştiinţa   soţeşte  cu  explicările  de  lipsă,  cari,  izvorîte
            sa  vastă  şi  tăria  sufletească,  se  răzimâ  şi  pe   dintr’o  inimă  înflăcărată,  spuneau  de  drepturi
            conlucrarea  şi  entuziasmul  tovarăşilor  săi  de   mari,  sfinte,  cari  le  dă  firea  şi  Dumnezeirea
            muncă,  cari  toţi  veniau  din  răsputeri  să  răs­  fiecărui om şi popor.
            pândească  aceleaşi  idei,  să  colaboreze  la   Şi  însufleţindu-se  dascălul,  însufleţeâ  de­
            acelaş  ideal  sfânt,  ce  cuprinsese  lumea  ro­  odată  şi  pe  cei  ce-1  ascultau,  tinerimea  căută
            mânească.                         la  el  ca  la  un  om  din  alte  vremuri,  sorbind
             Cipariu  deschideâ  cartea  limbei  româneşti,   cu  sete  prelegerile  sale  şi  ascultând  cu  lacrimi
            şi  demonstrând  originea  şi  frumseţele  ei,  în­  în  ochi  lucruri,  cari  li  se  spuneau  pentru
            demnă  pe  toţi  cu  scrisul  şi  cu  puterea  graiului   întâiaoară  aşa  de  convingător  şi  într’o  limbă
            viu, să-şi cultive limba strămoşească.  atât de elocventă.
             Nicolae  Marcu  şi  Ioan  Cristocianu  cercau   Dar  acest  dascăl  filozof,  care  în  câţiva  ani
            să arete în cursurile lor româneşti, într’o vreme,   a  prefăcut  din  catedră  spiritele  tinerime:,  îm­
            când  aceasta  nici  Ungurii  n’o  făceau,  că  şi   prăştiind  lumină  în  calea  ei,  şi  învăţându-o
            cele  mai  grele  şi  mai  abstracte  sisteme  de   să  cunoască,  pe  baza  adevăratelor  principii
            ştiinţe,  ca  fizica  şi  matematica,  încă  să  pot   filozofice,  drepturile  naturale  şi  indescriptibile
            predă în limba naţională.         ale  omului  şi  ale  individualităţii  naţionale,  -
             La  teologie  Demetriu  Boer  (1812—1871)   nu putu să rămână mult în situaţia de acum.
            propuneâ istoria bisericească şi dreptul ca-  Amestecat  şi  el  în  procesul  urzit  contra
                                              episcopului Lemenyi, la 7 Martie 1845, fit
             ’)  Publ.  de  G.  Bogdan-Duică  în  „Tribuna  Poporului",
            an VII. Nr. 43 din 18 Martie 1903.  ’) Cf. „Papiu Ilarian", op. cit. Torn. I, pag. 230.
             ! )  „Istoria  literaturei  româneşti  îh  veacul  al  XIX-lea“.   8 ) Cf. „Papiu Ilarian", tot acolo, pag. 232.
            Bucureşti 1907, voi. I, pag. 301.  3 )  Cf.  Despre  traducătorii  români  ai  lui  Krug,  G.
             3 )  „Istoria  Românilor  din  Dacia  superioară".  Viena   Bogdan-Duică,   „Cantianii   români"   în   „Săntănă-
            1851, tom. I, pag. 228.          torul" de pe 1904. Nr. 6.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11