Page 6 - 1909-04

78 LUCEAFĂRUL Nrul 4, 1909.
La 5 ianuarie 1859 Moldova, prin glasul Hora Unirei.
adunării ei, îşi alege Domn pe colonelul
Alexandru Cuza, care, în ziua de 24 Ianuarie,
e ales şi de adunarea din Bucureşti Domn
al Munteniei.
La una ca asta nu se gândise nimeni dintre
cei care-şi închipuiau că ne-au înfăşat ca pe
un prunc în făşile convenţiei dela Paris. Pro­
testările Turciei şi Austriei întâlnesc de astă-
dată în Napoleon al III-iea un hotărît apărător
al drepturilor noastre, iar în fruntaşii popo­
rului român o tărie de voinţă şi de luptă,
peste care nu se mai poate trece. Puterile
sfârşesc prin a încuviinţă Unirea Principatelor
sub Cuza, dar numai cât va trăi el. In ziua
de 24 Ianuarie 1862 se deschide în Bucureşti,
în capitala fericită, cea dintâiu a d u n a r e a
R o m â n i e i şi marile prefaceri ale ţării,
pe care Milcovul n’o mai despică ’n două,
încep.
Averile mănăstireşti, cari cu chip de danii
şi î n c h i n ă r i „Locurilor Sfinte", hărăziau
egumenilor greci a cincea parte din pământul
Vasile Alecsandri.
ţării, sunt lămurite şi întrupate la bogăţia
Statului nostru (13 Decembre 1863). Se Hai să dăm mână cu mână Amândoi suntem de-o mamă,
încheagă iar vechea legătură dintre ţăran şi Cei cu inima română, De-o făptură şi de-o seamă,
Să ’nvârtim hora frăţiei Ca doi brazi într’o tulpină,
moşia patriei lui, îngrădindu-1 să-şi aibă şi Pe pământul României. Ca doi ochi într’o lumină.
el, după atâtea învăluiri, o bucăţică de pă­
mânt şi să ştie că-i al lui de veci. Se iau Iarba rea din holde piară! Amândoi avem un nume,
măsuri straşnice pentru stârpirea jafurilor şi Piară duşmănia ’n \earh! Amândoi o soarte ’n lume.
asupririlor şi pentru buna împărţire a drep­ Şi ’ntre noi să nu mai fie Eu ti-s frate, tu-mi eşti trate,
Decât flori şi veselie! in noi doi un suflet bate!
tăţii. Se fac legi înaintea cărora toţi Românii
sunt deopotrivă. — De astădată cu drept Dăi Nuntene, măi vecine, Din’ ia Milcov cu grăbire
cuvânt se poate spune că mâna Domnului Din de dă mâna cu mine Sâ-I secăm dintr’o sorbire,
şterge lacrămile ţării. Cel mai de aproape Şi la via|ă cu unire, Ca să treacă drumul mare
şi mai luminat sfetnic şi ajutor Domnului în Şi la moarte cu ’nfrăfire! Peste-a noastre vechi hotare.
această uriaşă muncă e Mihail Cogălniceanu, Unde-i unul nu-i putere Şi să vadă sfântul soare,
un înflăcărat iubitor, şi el, al ţărănimii, pe La nevoi şi la durere. într’o zi de sărbătoare,
care-o apără cu toată nebiruita putere a cu­ Unde-s doi puterea creşte Hora noastră cea frăţească
Şi duşmanul nu sporeşte! Pe câmpia românească.
vântului lui.
Al. Vlahuţă. Vasile Alecsandri.
\