Page 4 - 1909-14-15
P. 4
312 LUCEAFĂRUL Kru) 14—15, 1909.
lângă dânsul, ca să-i spună şi lui că el su în fiecare an la munte pe o lună, două; ce!
fere de nevrastenie, că s’a lăsat de tutun şi aşâ n’are nici un haz: te duci dimineaţa, te
că acu merge să ia puţin aer la munte. întorci seara, mai mult îţi trece vremea cu
Dela gara din Sinaia au luat-o şi ei pe înghesuiala drumului şi ţi-e mai mare pă
jos după alţii. D-l Ghiţă purtă săculeţul, rerea de rău la întoarcere... Da’ ştii, să stai
cam jenat, iar rnadam Târzioru îşi făcea vânt acolo, să te saturi de privelişte şi de aer, şi
cu batista, din obişnuinţă, şi se tot miră de apa aia minunată... De munţi, de Peleş
de lumea ce furnică p’aici mai altminteri decât şi de calea Codrului.
pe podu Mogoşoaii. Până sus la mănăstire A trecut apoi un an, şi soţii Târzioru nu
lumea se mai rărise; au luat-o la întâmplare, s’au mai dus la Sinaia. Au pus ei la o parte
spre castel, cu Bucegii în faţă. Ochii d-lui ceva, nimica toată, de unde să se ajungă!
Ghiţă se umeziră la priveliştea munţilor ridi- Las’la anul! — La anul iar, alte necazuri:
cându-şi spinările de poieni şi crestele de vieaţa se scumpeşte, chiria se urcă, leafa
stânci deasupra brâului de brădet ce se co stă pe loc. încetul cu încetul d-l Ghiţă s’a
boară adânc de două părţi până în valea în lăsat şi de fripturi şi de prăjituri, şi s’a întors
care sburdă, în cascade, apa limpede a Pele- la varza cu carne şi la tocana cu cartofi.
şului. Aci s’au oprit pe o bancă şi d-l Ghiţă, De tutun şi de porfiriu nu mai erâ vorbă;
umplându-şi pieptul cu aerul răcoros şi plin când îl apucă ispita, d-l Ghiţă luă francul
de miresme, a zis încet, ca pentru dânsul: în mână, îl învârteâ pe toate părţile, apoi îl
— Ei vezi, aşâ într’un loc să pot trăi eu, — puneâ iar în pungă zâmbind cătră nevastă:
alt om aş fi. — „Ăsta e pentru Sinaia“ ... dar alte nevoi
Iar madam Târzioru n’a zis nimic, ci a îl înghiţeau.
ridicat numai ochii duioşi la d-l Ghiţă şi, Dela o vreme ce şi-a zis madam Târzioru?
privindu-se, au simţit deodată amândoi o Până una alta hai să fac eu o mică Sinaie
desfătare cuprinzându-le pieptul, cum nu mai aci în curticică. A sămânat iarbă, a pus flori...
cunoscuseră niciodată alta până atunci... Odată a venit acasă cu doi brăduleţi şi i-a
* sădit la portiţă de două părţi. Când a intrat
Hei, vremea trece, multe se uită, dar sunt d-l Ghiţă în curte, s’a uitat lung la ei:
şi unele cari rămân mereu vii şi chinuitoare „Măi, măi, măi, — uite c’aduserăm pădurea
în mintea omului. Când s’au întors atunci acasă!" — Glumeâ el, dar îş simţiâ ochii
acasă, dupăce au rătăcit toată ziua pe calea lăcrămând. Şi au udat brazii toată vara, pân
Codrului şi s’au ospătat cu merindele aduse dind muguri din vârfuri să se desfacă; dar
şi cu apa cea fără de pereche dela fântâna în anul celalalt copăceii s’au uscat, şi cetina
lui Gătej, — cu o jale mare în suflet au in roşie se risipeâ pe jos, ca şi nădejdea nutrită
trat cei doi soţi în curticica strâmtă, pustie atâta vreme în zădar...
şi întunecoasă a căsuţei lor din mahalaua Nu se lăsă însă d-l Ghiţă, ci cu cât vremea
depărtată. D-l Ghiţă a intrat în casă, a des treceâ, cu atât croiâ planuri tot mai mari.
chis ferestrele largi şi până târziu a stat Acum nu se mai mulţumeâ numai cu o lună-
acolo pe gânduri. Nevastă-sa a venit apoi şi două la munte; se gândeâ cum să se aşeze
ea la fereastră, îngrijată de curent, dar tot statornic undeva p’acolo, când o ieşi la pensie.
n’a închis-o numai decât, căci d-I Ghiţă a Puneâ la cale o aşezare de gospodărie, uşoară,
început acum să-şi desfăşoare un plan de aşâ ca pentru doi, şi care să le lase vreme
viitor şi d-na Târzioru a stat aşâ un ceas destulă să hoinărească toate ceasurile fru
ascultându-1 şi zâmbind ca unei speranţe moase ale zilei prin preajma Peleşului şi
mijind undeva departe, până unde nici un printre brazi... Ca totdeauna, femeia nu
tren nu te poate duce, ci numai gândul amă ziceâ nimic, ci numai îş pierdeâ privirea ca
gitor, dar cu care e aşâ de dulce să te amă în depărtări cu neputinţă de ajuns...
geşti în voie... Aveau să pună deacuma la o După douăzeci şi patru de ani d-l Ghiţă
parte în fiecare lună atâţia lei din leafă; apoi Târzioru a înaintat şef de biurou, iar după
când o să înainteze, mai mulţi; şi o să meargă alt an şi-a regulat drepturile la pensie. Acum
(ă/i 7h Q-CtQOH cUt uQ
