Page 8 - 1909-14-15

316 LUCEAFĂRUL Nrul 14-15, 1909.
bucică să le ducă directorului. Cum des­ pe picioare! Iar la săptămână,când s’a întremat
prindea chitanţele i se opriră ochii pe una. şi s’a încredinţat că pe toată Strâmba şi pe
Dela Strâmba, depeşea asta ce-i spuneâ de-i comoara dela bănci a rămas singur stăpân,
da o răcoreală pe frunte şi o căldurică pe odată şi-a venit de tot în fire______________ Nu tu
dinlăuntrul trupului? Din satul unde stăpâniâ testament, nu tu ibovnică, nu puiu de moşte­
Fanache nu se mai întâmplase să vină tele­ nitor altul, — el şi numai el.
grame, că eră norod liniştit prin partea locului, Dar din minţi nu şi-a ieşit, nici nu l-au
de borfaşi nu se auziâ, şi nici cu de-altele ameţit averile. Toate nu plătiau pentru el
nu-i certă Cerul pe oameni, iar lui mâna decât că i se deslegâ limba şi n’aveâ să-i
nu-i mai tremurase încă pe o hârtie de-a mai vorbească nimeni peste picior, de sus,
slujbei, ca acum. cum îi vorbiseră o amărâtă de vieaţă.
La cetit, directorul pusese ochelarii. Prefecţi, deputaţi, coconi, toţi se făceau
1 s’a mai părut lui Bărbucică că prin fiordul mărunţi ca furnicile, o apă mâloasă şi el în
sticlelor ochii directorului licăresc cât o scă­ faţă-le se simţiă cât un munte.
părare de amnar şi prind o adumbrire sprân­ Şi-a scris liniştit dimisia şi-a plecat cu ea
cenele. I s’a făcut ameţeală, urechile i-au la prefectură. A intrat hotărit, de-adreptul,
ăuit cu pocnete de nici nu mai desluşiâ bine fără să se uite la odăiaşul ce pusese mâna
cu auzul când a plecat întrebarea din gura pe clanţă, să-l oprească. I-a făcut un vânt,
directorului: cât colo. Când a prins mâna prefectului şi-a
— „Strâmbulescu!... N’ai dumneata un simţit-o într’a lui l-a luat cu friguri şi degetile
neam cu numele ăsta pe la Strâmba." i se încleştau în palma ceea, albă, moale şi
„Da“ a vrut să răspundă; când colo a îmbălsămată. Aşa cu ciudă i-o hăţănâ, să-şi
sughiţat, a gemut, a tuşit şi s’a înnecat. De descarce tot focul, ca dintr’o strânsoare să
ce să-i zică „dumneata" directorul care nu-i simţă toţi prefecţii, câţi i-a avut, cât l-au umilit
spuneâ decât „tu" pân’ aci. Mâna lui, cea ei de mult. De vorbele frumoase ce i-a în­
deprinsă Ia cusătura pantalonului, a săltat drugat ispravnicul nici n’a auzit; a eşit ză­
ca dintr’un drâmb, s’a ridicat de-o şchioapă păcit şi alb ca peretele la faţă.
în sus şi-a fluturat colţul hârtiei ce vestiâ Iar la vreo lună, ce să vezi! Cum veniau
despre unchiul Fanache. alegerile şi dase strechia între politiciani,
— „Ce ţi-e ceasul ăl rău!" urmă directorul. cine primi cea dintâiu poftire la consfătuirea
„Raportează subprefectul că proprietarul ăsta guvernamentalilor şi totdeodată şi la a opo­
a pierit în flăcări. Auzise un sgomot la ţiţeiu ziţiei? Domnul Barbu Pleşcan.
în moară şi bănuind niscai pungaşi, s’a dus Se băteau partidele pe el, cum se bătuseră
c’o lumânare: au luat foc cazanele, s’a aprins altădată zapcii să şi-l aibă de pomojnic.
moara, s'a întins şi la case, au ars acareturile La gânduri n’a stătut, că alegere n’aveâ
şi-a pierit cu femeia lui cu tot. Erau cunu­ de făcut. Cam ştiâ el cât cântăresc şi unii
naţi?" şi alţii. S’a dus la întrunirea cârmuitorilor,
Când s’a uitat directorul, Bărbucică dusese că acolo se adunau obrazele subţiri şi na­
mâna la frunte şi bolborosiâ. surile de ceară din pricina cărora pătimise
— „Ce ţi-e Bărbucică?" el. Unde mai pui că întrunirea se făceâ în
Bărbucică n’a mai ştiut, a ameţit, a dat sălile prefecturii cea care atâţia ani i se pă­
ochii peste cap şi l-au prins în braţe scriitorii ruse lui o strigoaică mare şi neagră ca inima
ce săriseră la gura directorului. mormântului ce-i rânjiâ chemându-1 înăuntru.
L-au întins pe o masă, l-au stropit şi au Acolo intră şi el acum cu fruntea sus, înălţat,
început să-l frece pân’ a deschis ochii. Să-i şi la rând cu toţi câţi îl priviseră pân’ acia
stea inima ’n loc şi să nu mai învie de-aşâ peste umăr.
izbitură... Bărbile albe, favoritele cărunte, capetile
Acasă l-au dus cu birja şi două zile n’a pleşuve, ţăcaliile unse, monoclurile şi glasurile
ştiut de vieaţă. piţigăiate nu l-au uluit... Nici mâinile ce i
Cât ş’au muncit doctorii până să-l pună se ’ntindcau acum din toate părţile nu l-au