Page 4 - 1909-18
P. 4

400                        luceafărul                  Nrul 18, 1909.


                                   Nevasta beţivului.
             Vasile  Cârnu,  aşa  îi  zice.  Vasile  i-o  fi  zis   soare  răzămat  în  coada  sapei  şi  scuipând
            din  botez,  cine  şi  unde  l-o  fi  botezat,  că  el   printre dinţi, cum fac unii.
            s’a  trezit  ca  puiul  de  cuc  în  cuiburile  altora;   Afară  de  beteşugul  dela  nas  l-a  mai  în­
            nici  sat,  nici  casă,  nici  părinţi,  nici  rude,  nu   zestrat  Dumnezeu  pe  Vasile  încă  cu  alte  trei:
            ştie  să  fi  avut  undeva  pe  lumea  asta;  s’a   femeile,  beutura  şi  snoavele.  De  femeie  n’a
            pomenit  cu  numele  de  Vasile  sadea,  fără   avut  parte  bietul  Vasile  tot  din  pricina  nasului,
            altă  poreclă.  Norocul,  că  a  dat  Dumnezeu   se  vede,  oricât  s’a  ţinut  şi  se  ţine  de  ele,
            de  i-a  căzut  nasul  din  rădăcină,  iar  Dumnezeu   cu  glume  şi  cu  snoave,  cu  măguleli  şi  ciupeli.
            ştie  unde  şi  când,  încât  poartă  şi  el,  ca  toţi   Ale  naibei,  îi  ascultă  bucuros  şi  glumesc  cu
            creştinii, două, nume, Vasile Cârnu.  el,  dar  fug  de  dânsul  când  îi  e  lumea  mai
             De  mic  copil  s’a  pripăşit  prin  viile  laşului,   dragă,  de  creapâ  bătuca  în  el  de  necaz.  în
            la  Copou,  s’a  aciuat  unde  a  putut,  azi  pe   schimb  însă  se  mângâie  şi  el  cu  beutura  şi
            lângă  un  vier,  mâne  pe  lângă  altul,  dormind   cu snoavele.
            prin  grajduri,  cu  toată  gospodăria  şi  calaba­  Vasile  e  om  mic  de  statură,  dar  făcut  pe
            lâcul  legate  în  o  poală  stingheră  de  suman   beutura,  ca  Leonat  din  Longobarda  şi  are
            şi  aşezate  cuminte  în  un  capăt  de  iesle.  De   un  cap  cât  un  bostan  plin  cu  snoave,  cu
            când  e  nu  l-a  păgubit  nimeni  cu  un  capăt   glume  şi  zeflemele  şi  o  frunte  cât  pe  colo,
            de  aţă  măcar,  dar  nici  el  n’a  lăcomit  în  vieaţa   de-i  ţine  streşină  obrazului,  de  aceea  îi  mai
            lui  la  bunul  altuia;  de  aceea,  bagseamă,  a   zic oamenii şi Isop, sacul cu minciunile.
            intrat  când  a  vrut  în  via  oricui  şi  a  eşit  ne­  Cu  beutura  se  încurcă  Vasile  numai  Du­
            băgat  în  seamă,  când  i-a  abătut;  vine  ne-   mineca,  Lunea  şi  în  sărbătorile  împărăteşti,
            chiemat şi pleacă nealungat.     cu  cruce  roşie  în  calendar,  dar  atunci  bea
             Acum  e  flăcău  tomnatic,  aşa  între  25  şi   cu  temeiu,  de  se  încovoaie  locul  sub  el,  cât
            60  de  ani.  Ţăranul  trecut  de  25  de  ani  n’are   a  agonisit  într’o  săptămână  toarnă  pe  gât
            vârstă,  după  cum  se  ştie;  arşiţa,  ploile,  munca   Dumineca  de  chef  şi  Lunea  ca  să  se  dreagă
            grea  şi  inima  mai  mult  goală,  decât  plină   şi  doarme  prin  cele  şanţuri,  măcar  se  crape
            îl  dau  repede  spre  toamna  vieţii.  Dar  nici   oul  sub  corb  de  ger,  ori  să  ploaie  deasupra
            căzături  fără  de  vreme  nu  prea  vezi  între   cu  cofa.  Căldura  dela  inimă  ţine  sufletul
            ţărani,  ca  între  boeri,  cărora  ori  li  se  umflă   într’ânsul şi sănătatea în ciolane.
            ceafa  şi  le  creşte  burta  cât  o  balercă  de   în  celelalte  zile  de  peste  săptămână  mun­
            huzureala  cea  multă,  ori  se  sfrijesc  şi  se   ceşte  Vasile  ca  un  rob  şi  spune  la  snoave
            blegesc  de  cele  blestemăţii.  Ţăranul  trăeşte   tovarăşilor de muncă, de trece ziua ca un ceas.
            şi  moare  aşa  în  doi  peri,  cum  se  zice.  Aşa   Ca  să  vedeţi  cam  ce  fel  sunt  snoavele  lui
            l-a pomenit lumea şi pe Vasile al nostru.  Vasile,  pe  cari  niciodată  nu  le  auzi  din  gura
             Ce  e  drept  nici  bir  la  stat,  nici  chirie  la   altora,  iată  să  vă  povestesc  una  din  ele,  aşa
            casa  cuiva  n’a  plătit  Vasile  în  vieaţa  lui,  dar   cum  mă  voiu  pricepe,  fireşte  fără  podoaba
           nici  de  pomană  nu  l-a  ţinut  nimenea,  decând   vorbelor  lui  şi  fără  râsul  lui  sgomotos  de
            e.  în  toate  viile  Copoului  şi  prin  satele  de   copil.
                                                             *
           prin  prejur  n’ai  să  găseşti  un  muncitor  ca
           Vasile  Cârnu.  Cu  coasa  numai  şugueşte,  dar   De  câteva  săptămâni  venise  Vasile  iarăşi
           rade  nu  altceva  şi  om  să  fii  să  te  ţii  după   la  mine  la  vie,  după  cum  îi  e  obiceiul,  —
           el,  dacă  va  apucă  înainte,  iar  la  lucrul  viei   vine  nechiemat  şi  pleacă  nealungat.  Mai  cu
           e  meşter  amarnic,  de  ţi-e  mai  mare  dragul   gluma,  mai  cu  binişorul  şi  mai  din  adins  îl
           să-i  priveşti  în  urmă.  Lucrează  cu  ziua  ca   făcusem  într’o  zi  de  Marţi,  zi  de  mahmurie
           şi  cu  hurta,  de  n  ai  nevoie  să  te  ţii  după  el,   şi  de  amărăciune,  după  un  chef  de  2  zile,
           ca  să  nu  te  şmecherească  din  lucru,  ori  să   să-mi  juruiască  şi  să-mi  tăgăduiască,  că  nu
           fure  vremea  lui  Dumnezeu,  uitându-se  la  mai  pune  rachiu  în  gura  lui  cât  a  fi  şi  a
   1   2   3   4   5   6   7   8   9