Page 8 - 1909-19

428 LUCEAFĂRUL Nrul 19, 1909
„Dar am cunoscut aici în apropierea noastră, turi fine şi ochii îi erau vii şi inteligenţi.
reluă tovarăşul meu cu glas vioiu, pe un om Părul şi barba îi erau albe ca zăpada.
pe care toţi pescarii din Deltă 1-ati cunoscut Credeam că are să se recomande. Nu s’a
şi l-au respectat, doinnu Franţ. recomandat. Numai m’a poftit cu un gest lin
Intr’un rând, sunt mulţi ani de-atunci, m’a la masa pe care o înjghebase el, din patru
apucat vremea rea pe baltă şi cu lovituri pari şi din câteva scânduri, la umbra sălciei.
puternice de lopeţi luntraşii m’au dus cătră „Acesta-i domnu’ Franţ...“ mi-a şoptit
un grind ascuns în verdeaţă, într’un cotlon pe dela spate unul din oamenii mei.
care nimenea nu-1 mai ştia, pe Dunărea-veche. l-am spus cine sunt. A zâmbit şi a dat
din cap — şi m’a rugat să stau. Mi-a înaintat
un scăunaş cu trei picioare. M’am aşezat.
S’a aşezat şi el în faţa mea pe alt scaun
primitiv, dar s’a aşezat aşa par’că s’ar fi
lăsat într’un jilţ.
Dar vântul începea să scuture salcia bătrână
şi văzduhul se înegurâ. Atunci d-1 Franţ mi-a
zâmbit ş’a zis cu glasul lui blajin într’o ro­
mânească ciudată:
„Vine vreme rea, ar trebui să intrăm în
casă ..
Ne-am luat fiecare scăunaşul şi am intrat
în căsuţă. Cam întunerec, cam trist. Dar la
un geam văd o oală c’o floare roşie înflorită.
M’am apropiat, am cercetat-o. Când m’am
întors cătră domnul Franţ, îl văzui zâmbind
c’o umbră de duioşie pe faţă.
„Am doi prietini, zise el; cânele Stop şi
floarea aceasta..."
M’arn uitat prin casă. Două trei lucruri gro­
solane aşezate prin colţuri. După uşă câteva
scule de pescărie. Câteva haine sărace în
alt colţ. Pereţii erau văruiţi şi curaţi; o ico­
niţă mică a Maicii Domnului, o miniatură
artistică în oloiu, eră singura podoabă a lor.
Domnul Franţ îmi urmărea privirile şi
tăcea. Apoi îmi zise blajin.
Fată de Ciangău. „Dacă voiţi, să stăm; şi vă rog să-mi faceţi
onoarea să beţi o cafea cu mine...
M’am coborît. Am dat de o livadă mică, — Cu plăcere... zic.
cu câţiva meri, peri, gutui şi caişi. Am trecut Vă rog să mă iertaţi, grăi iar gazda
pe lângă o grădiniţă cu zarzavaturi şi cu mea; nu pot să vorbesc bine româneşte...
flori, şi am ajuns la o căsuţă ascunsă în Abia învăţasem bine turceşte şi stăpânirea
verdeaţă. Un câne alb, flocos, a vestit sosirea s’a schimbat. Dar poate vorbiţi nemţeşte, ori
noastră cu trei lătrături răsunătoare. franţuzeşte, atuncea o să ne înţelegem mai
Un om înalt, subţire şi drept, s’a ridicat uşor...“
din umbra unei sălci. Eră îmbrăcat în nişte M’am uitat uimit la domnul Franţ.
strae vechi, însă destul de curate. A făcut „A! dumneavoastră ştiţi şi franţuzeşte?
un semn cu degetul arătător cânelui, pe urmă Atuncea să vorbim în limba aceasta..."
şi-a scos din cap cu politeţă pălăria de pae Am vorbit despre vreme, despre peştele
cu bourii foarte laţi. Avea o faţă cu trăsă­ din bălţi, despre arborii din livada mică şi