Page 6 - 1909-20
P. 6

450                        LUCEA FĂ U LI L             Niul 20. 1909.
            irelevantă,  dar  foarte  ispititoare:  altă  căpe­  sale  calităţi  de  arhiereu  şi  conducător  politic.
            tenie  bisericească,  alt  şef  politic,  trăind  între   La  oameni  de  calibru  obişnuit  înzadar  s’ar
            aceleaşi  împrejurări  ca  Şaguna,  dar  nedis-   căută  îndrăsneala  lui  bărbătească  în  faţa  si­
            punând  de  însuşirile  lui  personale,  ar  fi  pu­  tuaţiilor  celor  mai  critice,  încrederea  neşovăi­
            tut  ori  nu  să  îndeplinească  aceeaş  misiune   toare  în  viitorul  neamului  ca  şi  în  dreptatea
            istorică?  —  răspunsul  ce  ni-1  dau  faptele,   monarhului,  iscusinţa  diplomatică  deosebită,
            se  poate  spune  categoric,  că  nu  e  afirmativ.   autoritatea  hotărîtoare,  de  care  se  bucură
            Pecând  dimpotrivă,  dacă  chestiunea  s’ar  pune   înaintea  poporului,  şi  trecerea  extraordinar
            invers:  mitropolitul  Şaguna  între  alte  împre­  de  mare,  ce  o  aveâ  la  curtea  imperială  din
            jurări  decât  ale  epocei,  în  care  a  trăit,  ar   Viena,  —  trecere  şi  consideraţie,  care  nu  s’a
            fi  putut  el  să  facă  tot  atât  de  mult  bine   mai  acordat  altui  şef  politic  sau  bisericesc
            pentru   biserica   si   neamul   său?   răspunsul   al  Românilor  ardeleni  nici  înainte  de  Şaguna,
            n’ar  fi  tocmai  uşor  de  dat.  E  foarte  probabil   nici  dela  el  încoace.  Şi,  negreşit,  că  încre­
           însă,  că  puterea  de  creaţiune,  care  sălăşluiâ   derea,  ce  a  izbutit  a-şi  câştigă  atât  în  jos,
            într’ânsul,  sprijinită  de  talentele  lui  deosebite,   la  popor,  cât  şi  în  sus,  la  împăratul,  trebue
            şi-ar  fi  găsit  şi  între  alte  împrejurări,  oricât   considerată  mai  curând  ca  un  triumf  al  per­
            de  grele,  ocaziunea  de  a  se  manifestă  în   sonalităţii  lui  Şaguna,  decât  ca  o  urmare  a
            mod impunător. 1 )               situaţiei  iui  oficiale.  Au  mai  fost  şi  alţii  în
             De  altfel  împrejurările  vieţii  şi  cârmuirii   asemenea  situaţii  şi  totuşi  faţă  de  dânşii
            lui  Şaguna  n’au  fost  nici  decum  aşa  de  uşoare,   monarhul  nu  s’a  simţit  niciodată  înduplecat
            cum  vor  unii  să  crează...  Un  scaun  de  epis­  a  depăşi  barierile  impuse  de  aşanumita  po­
            cop  atât  de  umilit  şi  desconsiderat,  cum  fu­  litică  de  cancelarie,  iar  poporul  i-a  dat  cu
            sese  acela,  pe  care  a  şezut  35  de  ani  smeritul   desăvârşire  uitării  ca  şi  cum  nici  n’ar  fi
            Vasilie  Moga,  nu  puteâ  să  dea  lui  Şaguna   vieţuit în mijlocul lui.
            nici  o  b a z ă    s o l i d ă   pentru  acţiunile  sale   Dacă  Şaguna  şi-a  dat  silinţa  şi  a  reuşit
            culturale  şi  politice.  Cine  cunoaşte  şi  vrea   să  devină  „om  împărătesc”,  n’a  făcut-o  din
            să  înţeleagă  istoria  acelor  timpuri,  va  află,   alt  motiv,  ci  numai  fiind  convins,  că  intere­
            că  adevărul  e  tocmai  contrarul:  numai  acti­  sele  neamului  şi  bisericii  sale  nu  se  pot
            vitatea  uriaşă  şi  diplomaţia  înţeleaptă  a  lui   apără  şi  promovâ  altfel,  decât  cu  ajutorul
            Şaguna  au  fost  în  stare  să  împrumute  acestui   politicei  dinastice,  prin  care,  departe  de  a
            scaun  vlădicesc  o  bază  solidă,  să-i  asigure   fi  jertfit,  —  a  întărit,  în  măsură  însemnată,
            viitorul şi să-i înalţe prestigiul.  credinţa  naţiunei  române  într’un  viitor  mai
             în  deosebi  începutul  cârmuirii  lui,  anii  re­  bun,  spre  dobândirea  căruia  tot  stăruinţele
            voluţiei  au  fost  pentru  Şaguna  un  prilej,  pe   lui  Şaguna  au  pornit-o,  în  bună  parte,  la
            cât  de  îi^eînnat,  pe  atât  de  periculos,  spre   muncă  şi  la  luptă  p r i n   e a   î n s ă ş i . . .   Nu­
            a  da  cea  mai  hotărîtă  dovadă  a  eminentelor  *)  mai  cu  ajutorul  politicei  sale  realiste,  care
                                             a  fost  atât  de  dinastică,  tocmai  fiindcă  aşa
             *)  Sunt  remarcabile  cuvintele  lui  Treitschke  pri­
           vitoare  la  rolul  oamenilor  mari  in  istorie:  „...  liberali   cereau  interesele  noastre  naţionale,  a  reuşit
           stbsst  die  Geschichtswissenschaft  auf  das  Râtsel   Şaguna  a-şi  încunună  luptele  sale  culturale
           der  Persdnlichkeit.  Personen,  Mănner  sind  es,   şi  bisericeşti  cu  rezultate  atât  de  frumoase
           welche  die  Geschichte  machen,  Mănner  wie  Luther,   şi  trainice,  într’un  timp,  când  miniştrii  duş­
           Friedrich  der  Grosse,  Bismarck  usw.  Diese  grosse,   mani  ca  Thun  —  la  care  se  potriveşte  ju­
           heldenhafte  Wahrheit  wird  immer  wahr  bleiben;  und
           wie  es  zugeht,  dass  diese  Mănner  erscheinen,  zur   decata  Englezului  Harley  despre  bărbaţii  de
           rechten  Zeit  der  rechte  Mann,  das  wird  uns   stat  ai  Austriei,  că  „aroganţa  lor  e  atât  de
           Sterblichen  immer  ein  Râtsel  sein.  Die  Zeit  bildet  das   mare,  pe  cât  de  mare  le  este  nepriceperea"
           Genie,  aber  sie  schafft  es  nicht.  Wohl  arbeiten  gewisse   —  îi  puneau  cele  mai  felurite  şi  mai  cara­
           ldeen  in  der  Geschichte,  aber  sie  einzuprăgen  in  den   ghioase  piedeci  în  calea  tuturor  întreprinde­
           sproden  Stoff  ist  nur  dent  Genius  beschieden,  der
           sich  in  der  Persdnlichkeit  eines  bestimrnten  Menschen   rilor sale.
           zu  einer  bestimrnten  Zeit  offenbart".  (H.  v.  Treitschke:   N’a  luptat  Şaguna  nici  pe  teren  politic  nu­
           „Politik" v. I., pag. 6—7).       mai pentru realizarea „celor imediat posi-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11