Page 10 - 1909-21

478 LUCEAFĂRUL Nrul 21, 1909.

nu ne dă slova rece a cărţii, ci inima părin­ Pe ce se bazează dar separatismul nostru?
ţilor, a profesorilor, şi sufletul societăţii în Eu nu ştiu pe ce se bazează, dar cunosc
sânul căreia creşte. singurul motiv care ar putea îndemnă parte
Ca în privinţa aceasta să se poată luă din societatea noastră la un fel de separa­
un avânt de regenerare, societatea noastră tism teoretic, nu însă practic: acel al cul­
românească ar trebui să fie cu mult mai turii intelectuale. La noi afară de o a r i s t o ­
sensibilă. Să nu primească în sânul său cu c r a ţ i e i n t e l e c t u a l ă , alta nu poate să
aceeaş bunăvoinţă pe toată lumea, şi pe cei aibă loc. Aşa o elită vrem şi noi, să ne dee
cari muncesc şi se interesează de înaintarea Dumnezeu cât mai multă. Pentru ea, deşi
ei culturală, şi pe cei cari nu-i poartă grija. va fi şi se va simţi chiar deasupra multora
Ramurile verzi trebue să se cunoască tot­ din clasa noastră cultă, nicicând nu va ri­
deauna dintre cele veştede sau chiar uscate. dică zid chinez între sine şi restul păturii
Când tinerii de azi vor vedea că în pătura culte, nici chiar între sine şi clasa mijlocie
cultă românească sunt bine primiţi şi apre­ sau popor.
ciaţi adevăraţii luptători ai cauzei noastre, La noi însă s’ar păreâ că ni se pregăteşte
fie oricât de săraci şi orice poziţie ar avea nu o astfel de aristocraţie intelectuală, ci
în societate, iar cei neactivi vor fi trecuţi una întru toate asemenea cu aristocraţiile
cu vederea şi încunjuraţi, fie oricât de avuţi străine, vecine nouă.
şi cu poziţii înalte, vor primi şcoala cea mai Dacă acest început de separatism s’ar urină
bună, şi învăţătura cea mai tare. mai departe, cum începe să-şi arete capul
Numai cât, spre durerea noastră, în multe aproape prin toate orăşelele unde sunt şi de-ai
părţi pe scaunul din frunte şade totdeauna noştri, ne-ar aduce o mare slăbire în orga­
cel mai bogat, chiar în cazul când e cel mai nismul societăţii noastre şi multă pacoste
neactiv şi fără un strop de însufleţire pentru ar urmă de aici. Mă rog, peste tot locul
idealul cultural ori social al nostru, care aproape avem două-trei familii de frunte,
în adâncul sufetului poate te dispreţueşte dintre cari unele o iau de tot pe seriosul
chiar când îi dai întâietatea. şi nu se amestecă cu alţii, nu participă unde
C) Cea din urmă apariţie bolnavă, pe care participă alţii etc. Şi nu bagă de seamă că
voesc s’o ating, e specia cea mai proaspătă o astfel de tactică e mai mult decât ridicolă.
a relelor noastre, e s e p a r a t i s m u l . E o Şi tot ridicol e când aceea familie numai
chestie gingaşe, deşi n’ar trebui să fie gin­ atunci se simte bine, când se întâlneşte cu
gaşe. Orice popor care vrea să trăiască altă familie, dintr’alt oraş, care iarăşi e sepa­
trebue să-şi vadă însuşi ranele de cari su­ ratistă. Pe ce se bazează în cele mai multe
fere, şi el să şi le lege, să n'aştepte să vină cazuri pretenţia lor de a se separă? Vedeţi
străinul. d-voastră bine că e ridicol: în cele mai
Înainte de toate, noi nu suntem o clasă so­ multe cazuri pe averea pe care sunt stă­
cială, descendenţi ai unor vechi familii nobi­ pâni, şi pe luxul pe care şi-l pot permite.
litare. Familiile acestea cari le-am avut pe Acesta este un fel de separatism, chiar în
vremuri s'au contopit cu cei puternici şi sânul păturii noastre culte.
ne-au uitat limba. Nu ni-s de lipsă degetele Vine apoi a doua specie, care începe să
dela mâni ca să numărăm familiile române, facă ruptură între pătura cultă întreagă şi
cu vechiu trecut, cari, onoare lor, şi-au păs­ între societatea mijlocie a meseriaşilor ce
trat naţionalitatea. Noi, ori vrem ori ba, ne acum ni se înfiripă. Oricine ne-ar atacă în
tragem aproape cu toţii din vechiul iobagiu privinţa adevărului acestei afirmări, îl vom
al gliei străbune. Coborîţi-vă dela 1800 pe îndreptă la exemplele vieţii zilnice şi se va
scara istoriei şi veţi vedea că-i astfel. convinge. Va vedeâ că nu i lozincă socia­
La noi, aşa dară, n’are nici cel mai puţin listă, ci, din păcate, un adevăr nespus de
înţeles separatismul pe acest motiv. Aşa con­ dureros.
ceput separatismul nostru, cu pretenţia că Noi pe de-oparte îndemnăm într’una po­
am formă o elită, o aristocraţie, ar fi absurd. porul şi toată lumea să-şi dee copiii şi la