Page 8 - 1909-21
P. 8
476 Luceafărul ^rul 21, 1909.
ne spună profesorii mai în vârstă, că mai pilde vii pe cari le ştim cu toţii. Ei bine, de
de mult ţăranul, al cărui băiat avea să rămână astfel de oameni societatea noastră n’are lipsă
repetent, îl luă de mână şi-l ducea la coarnele niciodată.
plugului! Azi? Azi nici ţăran, nici altul nu O îndreptare în privinţa aceasta cutez să
se prea îngrijeşte cum îi învaţă băiatul: numai spun că ar putea urmă din două locuri. Din
să treacă, numai s’ajungă la pită. Chiar de familie şi din însăşi societatea. Familia să
rămâne corigent, nu-i nici un necaz: şi alţii apuce din nou firul rupt al tradiţiei bătrâne
au corigat şi tot au ajuns domni. Aşa judecă şi să-şi pună în curat pe toţi membri familiei
azi la noi mulţi părinţi. cu noţiunea ce va să zică a fi intelectual
Şi astfel e evident că, pe când mai înainte român aici la noi.
cartea eră mai mult un mijloc spre desăvâr Societatea la rândul ei să nu pună zid între
şire, din plăcere mergea cine mergea, şi ră tinerii săraci şi cci bogaţi. Să ne convingem
mânea cine rămânea, azi învăţătura înseamnă şi să credem că o singură bogăţie este pe
a-ţi câştigă pânea. pământ folositoare pentru noi şi pentru alţii:
mintea şi omenia. Să ne ferim de-a introduce
moda străină, ca chiar între intelectuali de-o
parte să aşezăm pe cei bine situaţi, iar de
alta pe cei cu stare mai subţirică.
B) începem a ne plânge tot mai mult cu
toţii de n e i n t e r e s u l ce-1 purtăm pentru
toate lucrurile ce nu ne privesc pe noi per
sonal. Pentru neinteresul acesta stagnează
instituţiile noastre, zic mulţi, şi nu ne putem
urni din loc. Pe drumul culturii naţionale
suntem aproape acolo unde ne-au lăsat con
ducătorii cei dintâi. Toate instituţiile noastre
mari sunt puse la cale de-atunci. Ce s’a făcut
ceva nou, pentru poporul întreg, de generaţia
mai tânără?
La osânda aceasta de n e i n t e r e s a r e , de
apatie faţă de toate chestiile cari taie în
vieaţa noastră socială, fiecare din d-voastră
ştim că poate să adauge ceva. Cine nu cu
Moşnegi din Sâniosif. noaşte, ca să încep chiar cu „Astra“, câtă
lâncezală nu-i în despărţămintele noastre?
Şi iarăşi e evident că în chipul acesta Cât de cu greu se pune ceva la cale, cât de
multe feluri de suflete se strecură in pătura anevoie se face ceva. Preşedintele convocă
noastră cultă, chiar suflete de-acelea cari membri din comitet şi unul uită, al doilea
n’ar fi avut loc niciodată aci. are de lucru, al treilea se întoarce dela dru
Oricine va înţelege ce slabi luptători pentru mul jumătate! Şi câţi nu vor şti, chiar din
idealul „Astrei“ vor fi aceşti oameni, când despărţămintele unde se munceşte, că 3—4
am avea nenorocul să formeze ei majoritatea fac totul.
păturii culte a poporului nostru, ei cari din Cu cât a crescut numărul membrilor ordinari
capul locului nici nu vor pricepe ce-i idealul cel puţin, în răstimpul scurt în care pătura
în vieaţă. înaintea lor va pluti ca ideal nu noastră cultă s'a triplificat cel puţin?
o stea de lumină, ci o uriaşă pată neagră, Care-i interesul faţă de societatea soră
bunăstarea materială individuală, pentru care „Fondul de teatru"?
vor fi în stare să dee mâna cu oricine, fără Cum stăm cu sprijinirea pressei şi a litera
ales. Nu vor mai pricepe ce însemnează jertfa turii româneşti?
de sine. Avem, din nenorocire, până acuma Cari ne mai interesăm de ştiinţa, de istoria
