Page 9 - 1909-21
P. 9
Mrui 21, 1909. I.UCRaFÂRUL 477
română mai ales? Bătrânii, cari n'aveau puşi în frunte. Ei n’au altceva de lucru. Şi ne
atâtea cărţi la dispoziţie ca noi, erau cu apucăm să criticăm pe toată lumea că nu-şi
mult mai.orientaţi decât noi. împlineşte datorinţele, încheind cu „să nu
Care e mişcarea tinerimii noastre de vr'o fiu eu aşa de ocupat, le-aş arătă eu cum
20 de ani încoace, afară de faimoasele „pe trebue muncit".
treceri de vară“ de pe la sate, sau „seratele Ori apoi iasă la iveală, rar, ci mai mult
dansante* 1 de pe la oraşe? se ascunde în sufletele noastre convingerea
Câţi sunt la noi pasivi din principiu, Dum u r â t ă : „Eu şi aşa nu pot folosi nimica.
nezeule ? Cu ce-aş puteâ eu ajuta?" Şi de-aici încolo
Acum pentru alt popor această apatie la ne turtim formal, ca să mă exprim astfel.
tot cazul folositoare nu e, dar pentru noi e Ca să asanăm acest rău nu ne-ajută la
soră cu moartea. Căci dacă noi nu ne vom nimic terfelirea în pressă, ori cearta perso
ajută pe noi şi instituţiile noastre, cine să nală, ori dispreţul. Nu ne trebue îndemnuri,
ne ajute? Iar acestea sunt toate chestii vitale ci ne trebue un leac cu mult mai radical:
pentru noi, cari, dacă-s lăsate baltă, se răz
bună amar.
Acest neinteres, care se vădeşte tot mai
mult, va fi având el multe cauze, dar ceea
ce-i stă la bază şi-l razimă mai cu temeiu
e principiul materialist-comercial al vieţii,
din care caută să se adepe tot mai mulţi.
Dacă luăm lucrurile aşa: piară lumea numai
eu să pot trăi cumsecade, atunci ne dăm de
pe râpă. Şi nu ne ducem numai noi, ci tra
gem în prăpastie viitorul unui întreg popor.
Cei mai mulţi ne desvinovăţim pentru ne-
interesul ce-1 purtăm cauzelor culturale ro
mâneşti cu ocupaţiile noastre speciale. „Am
atâta lucru, crede-mă, de nu-mi rămâne timp
nici să cetesc o gazetă, o revistă" spun cei
mai mulţi.
Oare înaintaşii noştri n’au avut ocupaţiile
lor speciale? N’au trebuit să muncească şi
ei pentru familia lor? E adevărat că azi e Babe din Sâniosif.
traiul mai scump, dar şi mijloacele de câştig
sunt mai multe decât înainte. Nu munca prea Suflete ne trebue, suflete cari să samene
multă e cauza desinteresării noastre, ci di cu a înaintaşilor noştri. Şi dacă nu ne vom
recţia bolnavă a activităţii noastre. Căci o sili acasă, în şcolile cari le mai avem, în
activitate sănătoasă, oricât de intensivă ar întrunirile permise de lege, ca să c r e ş t e m
fi, e recunoscut că, departe de-a te moleşi astfel de suflete, să nu credem că le vom
ori obosi, te ţine vecinie treaz. Ci când tu, află de-a gata. Un suflet frumos, cu toate
om în toată firea, munceşti o vieaţă întreagă tendinţele normale, un suflet peste care să
numai pentru tine şi r toată activitatea aceasta adie vecinie vântul însufleţirii, a luptei des-
e înfrigurată de gândul bunăstării materiale interesate, - pentru alţii, pentru toţi, e cea mai
proprii, să ai oricât timp liber, lucrurile ce mare şi mai trainică comoară. Să ne însemnăm
nu taie în interesele tale nu te agită, nu te pot că nu singura învăţare de carte face pe cineva
agită, pentrucă ajungi nesimţitor pentru ele. cult. Adevărat om cult va fi numai acela,
Şi din starea aceasta sufletească se ajunge care are un suflet ales, care ţinteşte spre
la două apariţii bolnave. Ori zicem aşa: Cu desăvârşire, pe care-1 agită s e r i o s gânduri
tare şi cutare trebue să se intereseze. Ei sunt şi sentimente înalte. Astfel de oameni însă
