Page 10 - vl_46

Profesiune si vocatie

Indiferent de statutul său diplomatic, existent ori inexistent, medicul Anthimus este privit ca
inițiatorul unui curent ce va înflori mai târziu, în Renaștere, ce consta în notarea unor considerații,
6
aparent doar personale, privind dieta și gătitul .
Nefiind un descendent aristocratic roman, unul care să ţină la eleganţa limbii native,
Anthimus a împănat textul cu termeni uzuali ai timpului și spațiilor geopolitice în care a trăit, motiv
7
pentru care, în tratatul său, se întâlnesc cuvinte ori expresii germanice, grecești ori celtice . Unde a
învățat Anthimus latina? În Italia ostrogotă și longobardă, spun specialiștii, deoarece formulări
precum nam non în loc de sed non, din textul său, se găsesc doar în latina documentelor oficiale
8
longobarde (nu și în anale) . Unde și-a scris medicul Anthimus tratatul gastronomic sub formă de
scrisoare? Conform unor opinii, nu în regatul franc; în fraza sa, de crudo vero larido quod solent ut
audio domni franci comedere [...], atenția cade pe ut audio, care sugerează că a auzit, nu a văzut, că
francii mănăncă slănina crudă (crudo vero larido) cu mare plăcere, fiind considerată de ei o delicatesă.
În acest sens, se consideră că epistola era privită de autor ca un fel de scrisoare de acreditare la Curtea
regelui franc, bazată pe cunoștințele sale medical-gastronomice. Conform altor opinii, exilatul grec se
afla deja la Curtea merovingiană, altfel nu s-ar explica faptul că el se autointitulează legatus (trimis,
9
sol, ambasador) . În plus, formulări precum de piscium ratione que in his partibus sunt (felurile de
pește care sunt în aceste părți), în loc de illis partibus ([în] acele părți) ar fi un argument în favoarea
acestei supoziţii. În plus, după menționarea existenței peștilor care sunt în aceste părți, urmează o listă
a lor, una cu sonderbare provinciale Namen (nume locale ciudate), denotând că autorul îi știe deoarece
cunoaşte acele meleaguri. Cele două ipoteze privind locul în care a fost scrisă epistola rămân deschise,
deoarece atât ostrogoţii, cât şi francii au introdus cuvinte din limbile lor în textele latine, or este dificil,
10
dacă nu chiar imposibil de stabilit originea acelor cuvinte germanice de împrumut . Însă, când
Theuderic/Theoderich I şi-a dorit să afle de la Anthimius mai multe despre mores Romanorum (cu
sensul de obiceiurile, nu de moravurile „romane”), regele franc se referea la Curtea ostrogotă de la
Ravenna, cea a lui Theodoric cel Mare (471–526), unde activau personalităţi ale veritabilei lumi
romane, cum au fost Boethius – născut la Roma, ajuns, înainte tragicul său sfârşit, Consul ordinarius
sine collega, apoi Magister officiorum, funcţia administrativă supremă – ori discipolul său,
11
Cassiodorus . Şi, iată doar câteva exemple:
Afratus; din greacă (afratus grece quod latine dicitur spumeo – „în greceşte afratus, care în
latină se numeşte spumeo”; de fapt spumeum). Ar fi vorba despre un suflé cu albuş bătut spumă.
Cuvântul, scris în felul acesta, nu se regăseşte în nicio altă sursă, dar nu înseamnă că nu ar fi existat în
vremea lui Anthimus. Episcopul hispanic Isidor de Sevilla (560–636) scrie aphratum, traducându-l
12
prin spumeum .
Bradonis; cuvânt germanic (si assatum fuerit ad horam quomodo brad(r)onis – „dacă este
proaspăt prăjit, cum ai face o friptură...”). Probabil un fel de friptură, o îmbinare de carne şi şuncă;

6. Edwin Clarke, Anthimi de Observatione Ciborum ad Theodoricum Regem Francorum Epistola, edited and translated by
Eduard Liechtenhan, Berlin, Academy od Sciences, 1963, în „Cambridge Journal. Medical History”, 8 (2), April 1964, p. 196.
7. Verhagen, op. cit., p. 1.
8. N. J. Adams, Bilingualism and the Latin language, Cambridge, Cambridge University Press, 2003, p. 443.
9. Pierre Flobert, Le Latin à la cour de Clovis selon Anthime, în H. Petersmann, R. Kettemann (eds.), Latin vulgaire - latin tardif.
Actes du Ve Colloque international sur le latin vulgaire e tardif, Heidelberg, 5-8 settembre 1997, Heidelberg,
Universitätsverlag, 1997, p. 20.
10. Verhagen, op. cit., p. 6.
11. Adrian Agachi, „Mângâierile” poetice ale lui Boethius, în „Ziarul Lumina”, 18 ianuarie 2010
(http://ziarullumina.ro/mangaierile-poetice-ale-lui-boethius-34992.html, accesat la 15. 03. 2018).
12.Verhagen, op. cit., p. 13.
Vox Libri, Nr. 1 (46) - 2018 8