Page 1 - Activitatea_1901_02_06
P. 1

Anul  I                                               Orăştie,  14  Februarie  n.  1901                                                                 Nr.  6



                 Redacţia:                                                                                                                                    Administraţia:
                                      ACTIVITATEA
         S trad a  B eriului  N r.  2.                                                                                                                  S tra d a   B eriului  N r.  2.

         Toate  manuscriptele  ce  pri­                                                                                                                    Preţul de abonament:
         vesc  conţinutul  foii  sunt  a                                                                                                                pe  an  8  cor.,  pe  1/a  de  an
             se  adresa  redacţiei.                                                                                                                     4  cor.,  pe  trei  luni  2  cor.

                                                                                                                                                             Pe  an  20  franci.
         Manuscripte  nu  se  înapoiază  —  Epistole                                                                                                    Pentru  România  şi  striSinătate:
              nefrancaie  nu se  primesc.
                                                  foaie  politică,  economică,  socială  şi  literară.                                                  Inserţiunile  se  acordeazi  conform
         Un  n u m ă r   costă  16  bani.                                                                                                                     tarifului  obicinuit.



                   EDITOR  ŞI  PROPRIETAR:                                                                                                           REDACTOR  RESPONSABIL:
                                                                         A p a re  în  fieca re  Joi.
             D r .  A u r e l  M u n t e a n u                                                                                                    L a u r i a n  B e r c i a n


                                                         Viforul  parlamentar,  care  în  prima  tâmplat  masacrarea  acelor bieţi Români,  D a  ori  ba ?  Dacă  primim  răspuns  afirmativ
           SÂNGE SI VIFOR                           zi  a  erupţiunii  se  părea  că  va  trece  n’au  avut  representanţi  tn  dieta  ţerii?  cu  da:  atunci  cum  mai cutează cineva să vor­

                                                    toate  marginile  şi  ameninţa  cu  o  obs­    Ba  da,  ba  au  mai  tost  şi  alţi  de­  bească  de  Ungaria,  ca  de  un  stat, care numai
                                                                                                                                         în  idee  există?  Fapta,  mintea  şi  logica  Insă
                                                    trucţie  energică  şi  necruţătoare,  după  putaţi,  de  nume  Români,  dar’  toţi,  toţi
                                                                                                                                         ne dovedeşte, că Ungaria  e s t e  un  st at   ade­
              Sunetul  puştilor  celor doi  gendarmi   a  noastră  părere,  a  fost  cel  mai  îndrep­ au  tăcut!                        văr at   în  Europa,  deci  cel-ce  afirmă,  că  Un­
         din  Tîrgul-Murâşului,  cari  cu  atâta  „iu­  tăţit,  că  numai  în  caşuri  extreme  de   Au  tăcut  pentru-că  n’a  fost  nici  garia  este  numai  in  chibzueală,  în  idee  un
         ţeală  admirabilă“  au  dat  într’o  clipită   tot,  se  poate  excepţionalmente  justifica  unul  adevărat  representant  al  interese­ stat:  acela  agitează  contra  existenţei statului,
         opt  focuri  asupra  cetăţenilor  nearmaţi,   întrebuinţarea  de  arme,  faţă  de  cetă­ lor,  al  pretensiunilor,   al  drepturilor   contra  instituţiunilor  şi  a  legilor  sancţionate,
                                                                                                                                         şi  deci  ca  un  om  periculos,  revoluţionar,  tre­
         a  pătruns  ca  fulgerul  în  inimile  tuturor   ţenii  pacinici,  cari  nu  ameninţă  răstur­ noastre,  aşa  cum  pretindem  noi  să fie!  bue  să  fie  tras  la  judecată  şi  pedepsit.
         cetăţenilor.                               narea  păcii  publice.                                                                    Acum  să  întoarcem  întrebarea.
              Cel  mai  puternic  răsunet  a  aflat      Una  însă  ne  impune,  că  acest  vi­                                               Dacă  ar  fi  iertat  a  afirma,  că  Ungaria
         sunetul  puşcăturilor  şi  vuetul  celor  ne­ for  să  nu-’l  considerăm  de  efluxul  ade­  IDEA  DE  STAT                     nu  e încă  stat adevărat,  ci  numai o  idee, care
         norociţi  în  parlamentul  ţerii  din  Bu­ vărat  al  simţului  de  dreptate.                                                   de  acum  înainte,  în  viitor  se  poate  realisa,
                                                                                                                                         atunci  această  idee  ca  ori-ce  altă  idee  ştiin­
         dapesta !                                       Un  simţ  foarte  dureros  trebue  să
                                                                                                   Curiositatea  femeească  s’a  lipit  de astă-  ţifică, economică  şi socială  tot  insul  are  drept
              La  alegerea  de  deputat  în  Tîrgul-  umple  inimile  noastre:  când  vedem,  că
                                                                                              dată  şi  de  noi  bărbaţii.               a  o  trage  la  discusiune,  a  o  desbate  şi  a
         Murăşului  doi  gendarmi  au  tras  în  tu­ ce  deosebire  înfiorătoare  se  pronunţă     Suntem  anume  curioşi  a  şti:  cum  s’ar  vorbi  despre  ea  pro  şi  contra,  căci  ar  trata
         multul  de  oameni  adunaţi  la  alegere,  între  vărsarea  sângelui  secuiesc  şi  în­ traduce  bine  pe  româneşte expresiunea:  ma-  despre  un  stat,  care  nu  există  încă.
         până  azi  au  murit  5  inşi,  dar’  mai  tre  vărsarea  sângelui  românesc!        g y a r  âl l am  şi  m a g y a r  ăllam  eszme,  Noi  Românii  însă,  activişti  şi  pasivişti,
         sunt  mai  mulţi  greu  răniţi,  cari  aşteaptă                                      căci  noi  născuţi  Români  şi  pricepători pe de­  fără  excepţiune,  declarăm  cu  toată  seriosita-
                                                         Nu  afirmăm,  că  s’ar fi  zis  expresis   plin  ai  ambelor  limbe,  am  veni  în  mare con-
         sărmanii,  ca  moartea  binefăcătoare  să-’i                                                                                    tea,  că  ţinem  sus  şi  tare,  că Ungaria nu e stat
                                                    verbis  în  parlament,  că  doar’  Românii  fusiune,  dacă  ni-s’ar  cere  traducerea fidelă pe
         scape  de  crâncenele  chinuri  ce  sufere                                                                                      fictiv,  ci  există  în  realitate,  îi respectăm între-
                                                    pot  fi  împuşcaţi  fără  cruţare.  Nu.  Dar’  româneşte  a  expresiunei  citate.    gitatea,  constituţiunea,  legile  sancţionate,  re­
         de  sdrobiturile  gloanţelor!
                                                    constatăm  conform  adevărului,  că  la        Cum  s’ar  traduce »magyar âllam eszme*  cunoaştem  dinastia,  capul  statului  de  legal,
              Un  vifor  teribil  a  erupt  în  parla­
                                                    asemenea  acte  sângeroase,  când  însă   pe  româneşte:  ideea de stat  ungar,  ori  ideea  susţinem  instituţiunile  ţerii,  aducem  jertfă  în
         mentul  Ungariei!  Deputaţii  oposiţionali                                           de  stat  maghiar?                         sânge  şi  avere,  precum  în  trecut  aşa  şi  în
                                                   jertfele  brutalităţilor n'au fo st  Săcui,  ci
         în  modul  cel  mai  vehement  au  biciuit                                                Aceste  două  concepte  însă  mult,  prea  viitor,  căci  ea  este  şi patria noastră;  noi  deci
                                                    Români,  nici un  singur deputat al par­
         sistemul  bânffyst,  care  a  introdus  astfel                                       mult  diferă  una  da  alta,  nu  numai ca cuvânt,  nici-odată  nu  recunoaştem  »ideea  de  stat* în
                                                    lamentului  Ungariei  nu  s’a  aflat  să- şi   ci  şi  ca  înţeles,  ear’  limba  maghiară  pentru Ungaria,  nici-odată  nu  o  atacăm, căci nu sun­
         d c   a c te   d c   forţă   şi  au  biciu it  cietcm u l
                                                    ridice  cuvântul,  cerând,  cum  au  fa  cuf-o  ambele  concesie  «uc  uuiucti  uu ouv&nt .  >ma- tem  —  revoluţionari.  Cei-ce presupun  contra­
         actual,  când  se  pot  încă  întâmpla  ast­
                                                    acuma,  cea  mai  rigoroasă  cercetare  şi  gyar*,  de  unde  apoi  urmează  confusiuni,  ne­ rul  despre  Români:  nu  sunt alta, decât agenţi
         fel  de  măceluri  sub  pretextul  apărării
                                                    cea  mai  perfectă  satisfacţiune  pentru   înţelegeri,  colisiuni  şi  bănueli.     provocători,  cari  cu  sila  ar vrea  să-’i  împingă
         personale,  precum  afirmă  unele  rapor­                                                 Să  fim  în  curat  înainte  de  toate  cu  în­ pe  Români  pe  un  teren  ilegal  şi  a-’i  înegrl
                                                    sângele  vârsalt
         turi  oficioase,  că  s’ar  fi  întâmplat.                                           semnătatea  »ideii  de  stat*.             tuoinfoa  lumii  civilisate,  —  ceea-ce  însă  este
                                                         Acesta  este  durerosul moment  din                                             o  încercare  miseraDua.
              Deputatul  Visontai  pe  basa  spu­                                                  Ideea  la  toate  popoarele  civilisate  şi
                                                    viul  şi  viforosul  interes  al  parlamentu­                                             Cu  aceasta  deci  suntem  în  curat.
         selor  deputaţilor  Endrei  şi  Kubik,  cari                                         necivilisate  însamnă:  un  lucru  chibzuit,  ce nu
                                                    lui  ungar!                               există,  un  lucru,  ce  nu  este  realisat.    Ni-se  pare  însă,  că  Maghiarii  vreau  să
         au  fost  de  faţă  la  alegerea  sângeroasă                                              Ideea  de  stat  o  pot  nutri  în  cuget  şi  traducă  «magyar  âllam  eszme*  pe  româneşte
         în  Tîrgul-Murăşului,  au  arătat  din  re­     Nu  de  mult  s’a  întâmplat  măcelul   în  dorinţă  toate  popoarele  cari  nu  formează  cu  «ideea  de  s t a t   maghiar«.
         gulamentul  de  serviciu  al  gendarmeriei,   îngrozitor  la  Corniareva,  şi  mai  nainte   încă  stat  şi  nu  sunt  provăzute  cu  toate  atri­  Ce  va  să  zică  aceasta?
         că  cei  doi  gendarmi  n’au fo st  în  drept,   altele  şi  altele                  butele  unui  stat,  adecă  popoarele,  cari  n’au   înseamnă  atâta:  că  un  «stat  maghiar*
         că  n a   fo st  nici  o  nevoie  de-a  între­  Atunci  oposiţia  parlamentară,  care  teritor  deosebit, n’au rege, împărat, preşedinte;  nici  după  priceperea  lor  nu  există în Ungaria,
         buinţa  armele I                           acuma  şi-a  făcut  datorinţa  atât  de   n’au  armată  proprie,  finanţe,  diplomaţie,  n’au  căci  la  din  contră  n’ar  mai  vorbi  de  s t a t
                                                                                              guvern  absolutistic,  ori  parlamentar  cu  mi­  maghi ar.
              Aflăm  din  constatările  lui  Visontai,  energic,  n’a  avut  nici  un  cuvânt  de re­
                                                                                              niştri  responsabili.                           Noi  asemenea  afirmăm,  că  «stat  m a­
         că  în  cei  şase  ani  din  urmă  numărul  probare,  apoi  de cercetare,  satisfacţiune
                                                                                                   întrebăm  acum  şi  rugăm  a ni-se da răs­ ghiar*  nu  există  în  toată  Europa,  ci  numai
         celor  omorîţi  de  gloanţele  gendarmilor  etc.  nici  vorbă  să  fie!              puns  apriat,  hotărît:  este  ori  nu  Ungaria  un  o  idee,  care  nu  e încă realisată, dar' Maghiarii
         se  urcă  aproape  la  500!                     Şi  oare  cercurile  în  cari  s’a  în- stat  adevărat,  provăzut cu atributele unui stat? doresc  realisarea  ei.

                                                         Fragedele-i  buze  de  copil,  îndurau,   Şi  doar’  i-se  părea  c’aude  o  şoaptă   —  O  să  mă  uiţi!...  căci  multe-ţi  far­
               FOIŞOARA                             par’că  în  silă  tăcerea  îndelungată  a  nopţii,  murmurându-i:  »Intoarce-ţi  privirea,  închi-  mecă  ochii 1
                                                    ca  şi  cum,  dacă  ar  fi  îndrâsnit,  le-ar  fi  des­ de-ţi  ochii  şi  inima,  căci,  fericirea  de  care  te   —  Nu  te  uitl...  Mă  voiu  întoarce  iarăşi.
                                                    chis  cu  un  duios  cântec  de  păsărică!...  apropii,  e  moartea I*  »Să  vie  cu  bine!*  îi   —  Sunt  alte  femei  mai  frumoase  de­
         PEA TR A   DE  OPAL                             De-odată,  ce  minune 1  Focul,  aţîţat  ca  îngână  inima  bucuroasă,  şi,  fără  de  a  mai  cât  mine.
                                                    de-o  mână  nevăzută,  isbucnl  tn  pale  mari  de  zice  un cuvânt,  copila căzii  în braţele  Zeului 1...  —  Aşa  crezi  tu?  Priveşte-te  dară!
                      Legendă  Mithologică
                                                    flăcări,  până  sus  la  acoperiş;  ear’  stâlpii  de                                     Şi  netezind  un  părete  de  marmoră  cu
                             DE                                                                    Flacăra  pe  altar  se  făcea  tot mai  mare,
                                                    marmură,  roşii  şi  străverzii  se  făcură.  Fru­                                   mâna,  îl  prefăcu  în  oglindă,  Myglis  atunci
                   C A R M E N  S Y L V A                                                     deşi  de  mult  ea  o  uitase.  Myglis  n’o  vedea,
                                                    moasa  copilă,  ca  o  statuă  de  Zeiţă,  fu  scăl­  Myglis  nu  vedea  de  cât  lumina  lui  Apollon,   se  văzii  alături  cu  Zeul  şi  de  frică  îşi  as­
                                                    dată  în  lumina  ce  creştea  mereu,  până  ce,   în  faţa  căreia  focul  altarului  îi  părea  nevred­  cunse  în  sinul  lui  capul,  căci  ea  nu-şi  vă­
                            Ori-ce  frunză  re'nverzeşte,   din  adâncul  scânteilor,  răsună  de-odată  un   nic  de  privit!           zuse  pân’atunci  faţa!...
                            Ori-ce  rîu  apele-'şi  creşte.
                                                    cântec,  cu  tonuri  de  harpă  Eoliană,  un  cân­                                        Şi  Zeul  se  întoarse,  de  câte-ori  noap­
                                                                                                   Cuvinte  de  dragoste  îi  şoptea  el  de
              Era  noapte  şi  fecioarele  preotese  ple­ tec  cum  ureche  de  om  n’auzise  încă  şi  nici                             tea  stătea  ea  de pază.
                                                                                              aproape.  Numele  i-1  îngâna  mereu,  ca  si
         caseră  să  se  culce.  Numai  una  singură  ră­ glas  viu  pe lume  nu-1  mai cântase  vreo-datăl                                   Odată,  întinzându-i  o  harpă,  îi  zise  el:
                                                                                              cum  ar  fi  fost  o  cântare.  Uşor  apoi  îi  des-
         măsese  de  pază,  lângă focul  altarului în Tem­  Par’că  strunele  harpei  ar  fi  fost  razele                                    —  Cântă I
                                                                                              făcii  părul,  şi  ca  într’o  mantie  de  aur  se  în­
         plul  Hestiei.  Era  atât  de  frumoasă  în  vest­ soarelui  însuşi,  într’atât  de  nemărginit  le  era                             —  Să  cânt?  Vai!  dar’  eu  nu  ştiu!
                                                                                              vălui  pe  umeri  cu  dînsul,  ear’  părul,  schim­
         mintele  ei  albe,  că  Artemisa,  Zeiţa  Castităţii  versul.                                                                        —  Nu  ştii?  Priveşte  în  ochii  mei  atun-
                                                                                              bat  par’că  în  raze,  răspândea  luciri  împre-
         îşi  oprea  razele  pe  lespezile  Templului  s’o   Myglis  îşi  simţi  inima  tremurând  la  au­                               cea  şi  cântă!
                                                                                              juru-i.
         privească,  ear’  undele  mării  se  luptau,  aler­ zul  acestui  cântec,  ce  venea  tot  mai aproape,                              Ear’  Myglis,  privindu-1  în  ochi,  începu
         gând  să-’i  atingă  picioarele'...        ca  un  suflu  cald  şi  parfumat!  Şi  iată  că  su­  De-atâta  lumină  ademenite,  paserile,   să  cânte,  sfioasă  la  început,  ca  o  păsărică
                                                                                              crezând  că  e  ziuă,  glasuri  de  bucurie  neslîr-
              Se  spunea,  că  în  nopţile  ei  de  veghe,  netul  luă  formă,  şi,  de-odată,  în  faţa  ei,                            ce-’şi  încearcă  glasul;  apoi  de-odată,  cu  glas
                                                                                              şită  înăiţară.
         cu  glas  gingaş,  priveghitoarea  o  striga  ne­ apăru  strălucitor  Phoebus-Apollon,  fiiul  lui                              puternic,  un  imn înălţa  bucuriei,  ear’ Apollon
         contenit:  «Myglis,  Myglis!...*,  pentru-că  fru-  Jupiter  şi  Zeul  purtător  al  Soarelui,  cel  mai   Marea  aleargă  să  vadă  această  nouă   zimbindu-i:  «Aşal  aşa,  înainte*,  îi  zisei...  Şi
         moasele-’i  pleoape  cu  lungi  şi  umbritoare  frumos  dintre  Zei.                 Auroră,  şi  în  foc  fu  scăldată  şi  dînsa,  ca   dragile-i  buze  deschise,  sub  cari  luceau  şi-
         gene  să  nu-’i  fie  împovărate  de  somn.     Copila  întinse  mânile  ca  să  se  apere   marmura  stâlpilor,  ca  pomii  pădurii!...  reaguri  de  mărgăritare,  le  sărută  lung,  lung...
              Ochii  ei,  ca  marea  la  apusul  soarelui,  de  dînsul,  care-i  vrăjea  privirea  cu  ochii   Firea  întreagă  fu  părtaşe  acestei  nopţi   Ear'  buzele-i  calde  încă  de  sărutare  lu­
         erau  plini  de  tainice  locuri,  într’atât,  că  în­ într’atât,  că  nici  pleoapele  nu  putea  să  le  de  iubire  şi  totuşi  firea  ’ntreagă  prea  strimtă
                                                                                                                                         ceau  ca  blândele  zori,  şi  ochii,  în  cari  Zeul
         tâia  preoteasă,  cu  grije  căutând  la  dînsa,  îşi  mai  coboare 1...             părea  spre  a  cuprinde  atâta  fericire!
                                                                                                                                         îşi  mângăiase  privirea,  asemenea  cerului,  ca
         zicea:  «Prea  arzătoare  ii  este  privirea!...  Să   întruparea  visului  ei  de  tinereţe  îi  stă­  —  Aud sbâtându-mi-se caii)  zise  într’un  două  mari  stele  în  adânc,  tresăriră!
          »fie  oare  oglindirea  flăcării  ce  păzeşte,  ori  tea  acum  înainte,  de-o  miie  de  ori  mai  fru­ târziu  el  copilei.  Nu  plânge,  mă  voiu  reîn­
                                                                                                                                              Trupul  mlădios  al  copilei  crescuse,  ear’
          «numai  văpaia  extazului  sfânt!?...«    moasă’'decât  II  visaseî                 toarce I...                                paşii  ei  păreau  că  n’ating  pământul.
   1   2   3   4