Page 1 - Activitatea_1901_07_27
P. 1
Anul I O ră ş tie , ii Iulie n. 1901. Nr. 27.
Redacţia: Administraţia:
Strada Beriului Nr. 2. Strada Beriului Nr. 2.
Preţul de abonament:
Toate manuscriptele ce pri
vesc conţinutul foii sunt a pe an 8 cor., p e-1^ de an
se adresa redacţiei. 4 cor., pe trei luni 2 cor.
P entru Rom ânia şi străinătate
Manuscripte nu se înapoiază — Epistole Pe an20 franci.
nefrancaie nu se primesc.
foaie politică, economică, socială şi literară. Inserţiunile se acordează conform
Un n u m ă r costă 16 bani. tarifului obicinuit.
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR : REDACTOR RESPONSABIL :
A p a r e în f i e c a r e Joi.
D r . A u r e l M u n t e a n L a u r i a n B e r c i a n
„Ideal naţional". mari, căci fără sprijinul lor conştiu ori PASIVITATE sau ACTIVITATE? I tiuni pe cari un comandant isteţ al dujma-
nilor străbunilor noştri foarte corect le-a cua-
ce luptă e înzadar... Pentru noi »idea
de
naţională, în sine atât de salutară, es_ j Dr Eugen de Lem£nyi. lificat cu cuvintele lapidare:„Dreptul îl avem
în vîrfurile săbiilor".
primă o ţintă prea neguroasă, o ţîntă Resultă din cele expuse mai sus, că în
Suntem un popor fericit, avem as lipsită de bazele ei naturale, ce face se IV. lupta pentru realisarea aspiraţiunilor naţionale
piraţii »naţionale«, mişcâri »naţionale«, perdem din vedere ţînta reală ce am nu te poţi provoca nici la diplome scrise pe
luptă» naţională«, avem ideal »naţional«. putea-o ajunge uşor, de dragul unei Eu nu sunt în stare a mă esprima în hârtie de pergament, nici la legi tipărite cu
Poate la nici un popor nu-i într’atâta ţînte ideale, ce poate nici odată n’o s’o privinţa simţămintelor, pe cari le are monarchul cele mai frumoase litere; dar’ nici nu însem
desvoltat simţul «naţional*... cel puţin faţă de noi; atâta însă pot să spun, fără să nează luptă a cerşi după drepturi în dreapta
putem ajunge. Facem ca studentul, fi consultat cercurile curţii imperiale, ca să
eşti ispitit s’o crezi, cetind, atât de des căruia tatăl sâu i-a promis un cal de aibe pentru noi simpatiile cele mai mari nu şi în stânga, ori la monarch ori la opinia
publică a Europei sau a lumii întregi; şi nu
prin foile noastre acest cuvânt... călărit de va trece cu succes peste poate să facă pentru noi mai mult decât e luptă nici polemia jurnalistică purtată în
e silit să facă.
Nu trece zi să nu cetim despre ezamen — în loc să ne pregătim la foile noastre naţionale cu toate foile jidano-
Esistă în fisică o lege numită legea
«idealul nostru naţional*, despre »lupta ezamen, învăţăm a călări... maghiare, nici adunările poporale, în cari se
perseveranţei, pe care Germanul cu mult iau cele mai pompoase resoluţiuni, nici pro
pentru idea naţională* şi cei mai pu
Fireşte avem, trebuie să avem şi mai nimerit o numeşte »Tragheitsgesetz*, o testele, nici adresele de aderenţă, ci lupta aşa
ţini îşu dau seamă de ceea-ce va se un »ideal naţional«, numai cât în mij lege care poate fi aplicată nu numai la obiecte cum o înţăleg eu, este încordarea puterilor fi-
zică aceste şi apoi pentru noi încă nici ci şi Ia persoane şi chiar şi la politică, şi al
locul nostru domneşte o nisuitoare con sice şt spirituale, cu scopul de a impune
nu au înţeles. fuzie de idei în privinţa »idealului na cărei scurt cuprins este: trândăvia în oprirea adversariului meu voinţa mea şi a’l silf să
unei mişcări începute şi în reînceperea unei facă ceea-ce doresc eu. Cum îmi închipuesc
Lupta pentru »idea naţională* pre ţional«, aşa s’a tocit deja această frază
mişcări încetate, sau în producerea vre eu aceasta luptă sub împrejurările în cari
supune bunăstare economică, propăşire atât de des a fost întrebuinţată spre a unei schimbări într’o stare de lucruri deja trăim noi astăzi, o voiu expune mai jos.
culturală, egale drepturi politice, presu spune ceva, când nu aveai absolut ni esistentă.
Dacă premisele expuse până aici sunt
pune că pe terenele aceste ţi-ai ajuns mic a spune, încât azi abia mai sun Această lege a trândăviei, o lege a na- corecte (şi în privinţa corectităţii lor sunt cu
ţînta, ai ajuns popor materialminte cult, tem în stare să ne închipuim ceva sub turei, este de vină la aceea, că şi în politică plăcere aplecat a întră în discuţiune), trebue
se schimbă stările existente numai atunci,
ştiutor de carte, că ai aceleaşi drepturi »ideal naţional*. Dacă am întreba de să trag din antecedenţe deocamdată numai
când forţa împrejurărilor reclamă în mod câteva conclusiuni, cari pentru cei ce au
ca ori care alt cetăţean în ţară şi eşti 100 de inşi, — 90 de inşi ar răspunde
imperios o astfel de schimbare. făcut politica noastră până în ziua de astăzi
acum nevoit să-ţi alegi acum o ţîntă negreşit: «Idealul nostru naţional e... Arta întreagă constă deci în politică în nu vor fi prea măgulitoare, dar’ în privinţa
mai înaltă, mai abstractă, un ideal pen e... e idealul nostru naţional«. aceea, ca să ştii provoca sau crea astfel de cărora trebue să ne lămurim.
tru întruparea căruia să conlucre toţi. Prea ne am obicinuit cu vorbiri, împrejurări, a căror forţă este în stare a con- Trebue să constat în prima linie, că
înţelegem, că Germanii să lupte pentru strînge factorii normativi la schimbarea situa- noi, aşa după cum ni-am întocmit lupta
adrese şi proteste pline de astfel de
un «ideal naţional«, pentru unitatea po ţiunii pe care o ţinem de jignitoare pentru pentru revendicarea „drepturilor" noastre
fraze scuturate ca din mâneci... moşte interesele noastre; şi accentuez cuvântul „in-
litică a tuturor Germanilor, căci ei pe naţionale, nu aveam ce căuta Ia monarch cu
nim expresiile dela părinţi şi le lăsăm terese“, pentru-că drepturi în politică nu
terenul economic puţine mai au de drept moştenire copiilor noştri ., e un există, tot aşa după cum nu există obligăminte memorandul, pentru-că monarchul nu putea
ajuns, în privinţa culturală stau aproape adevăr trist, că aceste fraze „naţionale11 şi nu există nici morală, fiind dătător de să primească deputaţiunea noastră. Şi chiar
şi dacă o primia, nu ne putea ajuta; ear’ dacă
fără părechie, ear’ în privinţa politică măsură în politică principiul jesuitic, conform
servesc numai spre a masca lipsa am cerut dela monarch lucruri imposibile,
sunt un popor mare şi puternic. căruia scopul sfinţeşte mijlocul. nu avem drept a ne supăra că nu ni-a îm
„creşterii naţionale"...
Nu există, nici o naţiune care ar avea plinit dorinţele noastre nerealisabile. Neavând
Şi noi ? E de prisos să facem vorbe
„Idealul naţional" nu trebuie să-’l dreptul de-a exista, şi nici una, care ar avea motiv a fi supăraţi pe monarch, de oare-ce
multe. Suntem un popor sărac, lipit
căutăm departe, în sfere înalte, „idealul obligământul de a peri; nici o naţiune nu în privinţa resultatelor politicei purtate de
pământului, fără carte, fără drepturi
nostru naţional" trebuie să fie iubirea merită o soarte mai bună decât aceea pe noi trebue să exclamăm: „mea culpa, mea
şi mare parte fără conştiinţa stării care o are, şi îşi dă un atestat de sărăcie de maxima culpa", nu avem motiv a rupe cu
limbii noastre şi cultivarea ei, trebuie
noastre. să fie luminarea poporului şi creşterea vitalitate, dacă caută a’şi îmbunătăţi soartea dinastia, căci inaugurarea unei politice anti-
cerşind favoruri naţionale sau reîmbunătăţirea dinastice ar fi pentru noi cei învăţaţi, nu a
Noi avem încă lipsă de ţînte mai lui pentru un scop mai înalt.
sorţii sale dela unul sau altul dintre factorii lupta, ci a cerşi, foarte desastroasă.
puţin vagi, mai lămurite, de o ţîntă hotâ- politici, fie din satul propriu, fie din altă parte. In cadrele monarchiei habsburgice nu
rîtă şi înainte de toate reală, să Cu un cuvânt, cestiunile politice nu ni-ar strica prea mult, după politica pe care
poată fi înţeleasă şi de massele mai sunt cestiuni de drept, ci de putere; sunt ces- am urmat-o până astăzi; dar’ totuşi mai mult
de se găsia comisia. In curtea hotelului se curte. Lângă el era părintele Alexandru. Când Părintele făcu câţi-va paşi şi voi să
FOIŞOARA găsea mulţime de oameni, tineri şi bătrâni. auzi Leonte numele său, îi trecu un fior prin spună ceva, să se roage de doctor, de major,
Bătrânii veniseră cu vre-un baiat, cu vre-un corpul întreg, se uita la tatăl său, fără să zi ori de altul din comisie, să lase pe Leonte
nepot ori cu alte rudenii; întrau şi ei m sală, că vre-o vorbă ş-apoi intrară amândoi în- măcar un an încă, să nu-1 recruteze. Dar
DESERTORUL. priviau, se mirau câte-odată, cu câtă indiie- lăuntru. nu i-se dete voie să vorbească.
renţă strigă doctorul militar «tauglich» sau
Când intrară în sală, Leonte nu mai Ce zi posomorită a fost ziua aceea!
«untauglich». Intr’adevăr, că pe el de multe
vedea nimic limpede înaintea ochilor lui. I-se
Era în Aprilie, într’o Duminecă. Era ori nu-1 costa nimic lucrul acesta, da’ pe unii Lui Leonte îi venea mereu să plângă;
părea, că se învârte sala 'împreună cu el şi
sărbătoare, vreme frumoasă, primăvară. Ziua tineri sau pe unii părinţi, cuvintele acestea ajunse într’o astfel de situaţie ciudată, când
cu toţi cei cari erau acolo. Fără să-şi dea fiinţa întreagă ţi-e supusă par’că unei încor
întreagă se vedeau prin sat bărbaţi şi femei erau menite să-i întristeze sau să-i învese
seamă ce face, păşi înainte. Părintele Alexan dări fără margini de puternică, când par’că
în haine de sărbătoare, rari mergeau la cu lească pentru multă vreme.
dru şe aşeză pe un scaun, mai la o parte, nimic nu mai are valoare înaintea ta. Ear’
noscuţi, la rude, să mai petreacă, să mai In sala hotelului, comisia îşi începuse unde tnai erau şi alţi privitori.
schimbe o vorbă. părintele Alexandru ofta mereu, de multe ori
cercetările. Pe la uşi, jandarmii ungureşti în Leonte îşi auzi încă odată numele, apoi îşi făcea câte-o cruce şi spunea: Aşa a fost
In casa părintelui Alexandru se vedea armaţi. La uşa principală, din care intrai în
doi soldaţi îl duseră la măsurător. voia ta, Doamne 1
însă oare-care nelinişte, grije. In ziua urmă sală, steteau patru jandarmi. Aveau feţele în
— Un metru şi şepte-zeci, strigă unul Şi nu le-ar fi fost de alta, dar acum
toare Leonte, fiul părintelui Alexandru, tre cruntate, ca de obiceiu, mustăţile lungi şi
dintre soldaţi, nemţeşte. avea să ducă pe Leonte în cine ştie ce pro
buia să se presinte la recrutare şi cu el avea negre, ei citeau de pe liste mari, numele ce
vincie îndepărtată, să-I despartă de satul lui,
să se ducă şi părintele, ca să vază, se mai lor cari aveau să se presinte. Apoi doctorul începu să-l cerceteze.
pună o vorbă şi să se mai roage de domnii Cei pe cari îi strigau jandarmii, întrau Peste puţină vreme îl lovi cu mâna pe de Florica, cea mai frumoasă fată din sat.
din comisie, să nu-1 recruteze încă. Leonte Ş-apoi pe lângă astea, trei ani să porţi puşca
într’un apartament, se desbrăcau şi apoi în umăr, se uită la major, strigă «tauglich»
era sprijinul casei, era unicul fiu al părin mereu, să taci şi să rabzi înjurături şi ghion-
trau în sală. Acolo un alt jandarm le cetea ş-apoi mai adause tot nemţeşte: de-ar fi toţi
ţilor. turi dela toţi, ori cum, e prea mult!
încă odată numele şi le spunea numărul, după ca acesta I
A doua zi de dimineaţă, căruţa era gata cum erau să urmeze. Lui Leonte i-se părea că s’a dărîmat Dar dacă lor duce în Bosnia I şi trei
de plecare. Leonte şi tatăl lui îşi luară ră ani să nil mai vază pe ai lui, pe Florica I
— Constantinescu Leonte — se auzi casa pe el. Ar fi putut atunci să arză hote
mas bun dela preoteasa, care le ură noroc şi
intr’un rând vocea unui jandarm dela uşa lul întreg, ori să fie afară un potop îngrozitor („Fam.") S'elian Russu.
călătorie cu bine şi plecară.
principală si în acelaşi moment urmă o înju şi el totuşi n’ar fi simţit nimic, n’ar fi văzut
Peste două ore ajunseră la Braşov, un rătură din partea lui, de oare ce d’abia putu nimic. îşi schimba neîncetat faţa1 din roşu (Va urma.)
de era locul de recrutare. Lăsară căruţa la se să citească acest nume lung. în palid, ear’ din palid se înflăcăra din nou.
un birt şi ei se duseră la hotelul Orient, un Leonte stetea în mijlocul mulţimii, în Tremura. Când se întoarse, văzu pe tatăl lui,
