Page 1 - Activitatea_1902_06_23
P. 1
Orăştie, 19 Iunie n. 1902. Nr. 23
ABONAMENT:
INSERŢIUNI: Pe an 6 cor. pe J/2 an 3 cor.
se plătesc cu preţuri foarte
reduse. Pentru plugari—ţărani pe an
4 coroane.
Manuscriptele sunt a se adresa
Pentru România şi străinătate;
redacţiei şi acelea nu să îna
Pe an 16 franci.
poiază.
Un număr costă 12 bani.
Epistole nefrancate nu se primesc.
REDACTOR RESPONSABIL:
A p a r e în f i e c a r e Joi. ^ L aurian B ercian
EDITOR, PROPRIETAR ŞI ŞEF-REDACTOR:
Dr. Aurel Muntean
sufere plugarul român în lipsa de cu -! să-şi poată ţinea ceea-ce a agonisit ori
Meritele nemuritoare a episcopului
Meţianu, lovind în interesele particulare; noştinţe pe lângă apărarea averii sale 1 a moştenit dela părinţi.
Sunt abea doi-trei ani de când am
atunci când s’a apucat de marele op a La timpul său ne vom face unele
început a avea atingere mai deasă cu
consolidării, a băgat mâna într’un cuib observări, ca întregire la multe împre
poporul nostru, tocmai în daraverile ce
de vespi. jurări, cari au rămas neatinse în firul
zilnic le are pe la judecăţi, şi în vremea
La alegerea de episcop dela Arad, De aci se explică terorismul şi a- acestei broşuri. Autorul a făcut un
aceasta am văzut şi învăţat multe şi
nu cei doi candidaţi Aug. Hamsea şi plicarea altor mijloace în contra d-lui serviţ folositor poporului său; este rîn-
cu durere am băgat de seamă, cât
Vas. Mangra s’au luptat pentru cârja Hamsea. dul Asociaţiunii şi a despărţemintelor
amar de pământ românesc se pierde
episcopească. Şi Mangra a avut meritele sale, în a răspândi această cărticică între plugari. din causa neştiinţa poporului întru a’şi
Nu. urma cărora la Bucureşti l-a botezat, Cu scop de a atrage luarea aminte căuta însuşi de drepturile lui. Dar din
de »Popa Clnlibidachev., ear’ la Arad a a ţăranilor noştri, lăsăm să urmeze Cap. 1.
Aci a stat faţă în faţă interesele tre toate, doar mai multe pierderi în
puritane morale, cu interesele particu fost distins (!) cu: destituirea sa din 1. Despre însemnătatea şi folosul durăm noi Românii din causa neştiinţii
postul de profesor.....■ verosimul din mo
lare a unei grupe de oameni, cari aş cărţilor funduare. şi nepriceperii poporului întru a umbla
teaptă dela capul diecerei Aradului tive — morale (?) pe la aşa numitele cărţ i funduare.
contraserviţii materiale pentru zelul des- Bărbaţii de valoare a sinodului, Poporul român trăeşte în cea mai
toţi au votat cu Hamsea, însă ceia- Că ce avem să înţelegem sub căr
voltat în lupta electorală. mare parte din lucrarea pământului. ţile funduare, cred că e de prisos să o
Hamsea este şi a fost totdeauna lalţi au fost mai mulţi cu trei; şi aşa a Pământul îi dă pânea de toate zilele,
un bărbat intact. Din punct de vedere obţinut Mangra o mică majoritate nu mai spun, pentru-că nu cred să se
din venitul lui işi plăteşte darea, îşi afle vre-unul între cetitorii cărţii aces
a moralului, a ţinutei sale sociale şi merică, dar’ nu cualitativâ. ţine preotul şi învăţătorul, primarul,
oficioase, nici adversarii lui n’au putut A fost toată alegerea o demonstraţie teia, care, şi dacă nu a avut el însuşi
a malcontenţilor, fără se creadă nici ei, şi notarul. treabă pe la cărţile funduare, cel puţin
afla nici cea mai mică excepţiune. Nu e mirare dară dacă pământul
că Maiestatea doar va întări alegerea să nu fi auzit povestindu-se una şi alta
Are însâ un păcat mare fi are pentru Român un preţ deosebit de
unui »popă Chilibidache« şi profesor despre ele.
Şi acesta e, că : este mare aderent ai altor neamuri. Alipirea Românului
ţipat din post: — de EpiscopI Numai cât ceea ce ştie poporul
a l . P. Sale a Metropolitului Meţianu! de pământul ţării sale e vestită şi de nostru din auzite ori din păţanie despre
ba poate, e şi neam de-a Metropolitului...
toţi lăudată. cartea funduară, e de tot prea puţin.
un pâcat şi mai mare! Românul numai atunci e îndestulit De ne vom lua pe sate şi vom întreba
Acest defect oribil, grupa înverşu 5^sociaţiui)ea. cu soartea lui, când are o moşioară de-arîndul pe fiecare Român, că auzit-a
naţilor nu-’l putu ierta; în ochii lor de cât de mică, pe care o poate numi ceva despre cartea funduară şi, că ce
fectul acesta, este un pâcat de moarte! chiar a sa. De aceea mare adevăr a ştie să ne spună de ea, din o mie de
Pentru-că Metropolitul, ca Episcop Am primit nr. 3 din biblioteca
grăit un scriitor mare de-ai noştri, ne oameni, cel puţin 950 de inşi nu ne
al Aradului a cutezat se ignoreze in poporală a » Asociaţiunii«: Despre cărţile uitatul Vasilie Alexandri, când a zis vor şti spune alta, decât că este la
teresele particulare nefaste a unor clicaşi, funduare şi întabulâri. îndreptar lucrat într’o poesie a lui că: oraş o casă mare, undes-’s luate la
şi din toate răsputerile a lucrat numai la înţelesul şi pe sama poporului ro — »E legat prin sânge pământul protocol toate moşiile oamenilor din
în interesul ordinei şi a consolidării die mân dela sate de Dr. Vaier Moldovan. de popor«. jurul acela şi, dacă vrem să vindem
cesei; a creat avere de câteva milioane Broşura conţine 101 pagini, îm Cunoscând însuşirea aceasta preţi sau să cumpărăm vre-un loc, trebue
numai pentru diecesă; şi în lucrarea sa părţită în 5 capitole. Am aflat întru ade oasă a neamului, toată nisuinţa cărtu mai întâi să mergem se ne uităm în
pentru binele dieccsii, (?) s’a uitat de tot văr, că conţinutul ei este de un folos protocoalele aceste. Iar din cei cincizeci,
de interesele speciale a unor existenţe netăgăduit pentru ţăranii noştri, cari rarilor români trebue să fie îndreptată
într’acolo, ca se înlesnească poporului ce ne-au mai rămas dintr’o mie, îi
dubioase; — nu numai, ba a fost din ştiu ceti; drept aceea o recomandăm nostru câştigarea de cât mai mult pă putem număra pe degete pe aceia, cari
când în când şi absolutistic, dacă cineva din toată inima, mai cu seamă, dacă mânt, precum şi de al lumina şi învăţa ştiu căuta înşişi prin cărţile funduare.
i-a stat în cale, voind a-i face greutăţi din lunga praxâ ce avem, am tras con Văzând lucrurile aceste nu prea
nedemne de scopul mare. vingerea, câte sunt pagubile, cari le asupra mijloacelor, cu ajutorul cărora
Nu dai tu anual 100 milioane lei, adecă nu putea să se adreseze prieteneşte şi să-i
Vâneze obştea mulţumire
jumătate budgetul tău, la cămătarii străini, zică: „Dragă poete, eu nu înţeleg cutare poe
F 0 1 Ş 0 A R A ’N afară de al casei prag! ca să se desfăteze în palate? Nu trimiţi tu sie ori cutare parte din poesie. Ce însem
Tu cauţi din cuibuşoru- ţi drag peste 150 milioane Iei pe fiecare an la fa nează bună-oară Cavalerul şi copila din Sa
Să faci un raiu de fericire. bricanţii străini pentru lucruri netrebnice în tira, IV-a, mai cu samă că ştiu că faci sim
fond ? Ei bine, copilă rece, cochetă şi cu toane bol în poesie”? Cu un astfel de limbagiu
Qfmi mame. Pe-ai tăi, pe-ai tăi să-’i fericeşti din Satira a lV-a a lui Eminescu, nu eşti, tu positiv că ar fi intrat în gândurile ascunse
Cu fapta, cu povăţuirea: în de-ajuns »încunjuratădeunroiudepierde- ale poetului şi ne-ar fi putut explica toate
vară* ? Nu zimbeşti tu cu »gândirea ta uşoară* simbolurile din poesia lui. Ceea-ce nu a în
Aceasta-ţi este fericirea,
la atâţia şi atâţia ce-şi »sucesc mustaţa* ? Nu cercat dl Maiorescu, nu a încercat nici un
Şi numai pentru ei trăieşti. —
Serate, baluri, — câte vrei/ împărţi tu frumseţile tale la toţi cu mâna alt prieten al lui Eminescu. Deci lor le-a venit
spartă ? Nu hrăneşti tu cu bogăţiile tale atâţia mult mai uşot şi mai fără bâtae de cap să
La ele lumea cum se ’ndeasâl..
Ferice dară de ai tăii trântori ? De ce, mă rog ţie, nu ai arunca o ne vorbească despre limba poesiilor. Dar
Tu liniştită stai acasă
Şi ’nchinâciune ţie ’n lume. privire şi la acel ce degeră la poarta ta ? şi limba dreaptă şi înţeleaptă, frasele măreţe le
Intre micuţii scumpi ai tăi.
Cea mai duioasă dintre m umel pătimaş şi îndărătnic te iubeşte ca un copil, văd toţi câţi ştiu româneşte, au făcut niţică
Cea mai cuminte ’ntre fem eit la acel ce »de!a creştet la picioare te admi şcoală şi au niţel simţ artistic şi sintactic.
Pe rînd ei vin ca se- i desmierzi, ră şi te desmerdeazâ* pe tine cea rece »ca Chestiunea cea mare, greutatea înţe
Şi rîd şi sar de bucurie; o marmoră de Păros* şi nesimţitoare »ca o lesului, zace în simbol. Acesta e nordul gor
Tu priceput-ai rostul firii;
Ear’ tu -i priveşti — cu ce mândrie! pânză de Coregio* ? Nu ai lăsat tu copilă, dian al poesiei. Simbolul poesiilor lui Emi
Ca tine multe când ar fi,
De drăgi ce-ţi sunt, din ochi îi pierzi. ingrată, pe cel mai mare poet al tău să în nescu, domnilor foşti prieteni ai poetului, să
Un soare nou ar răsări nebunească şi să moară în cea mai neagră binevoiţi a ni-1 desluşi. Acestora însă cu
Măreţ pe cerul omenirii. mizerie? Pentru-ce pe acest de al doilea, drept cuvânt ei le poate aplica zicătoarea:
Ca zimbetul lor dulce, blând, după-ce nu-ţi cere nimica — deşi ar fi drept
(> Albina*. ) P . D u lfu . Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de vrăş
Nimic pe faţa pământească — pentru-ce, zic, nu-l laşi să muncească într'un maşi mă păzesc eu I Iar dimpreună cu
N u poate să-ţi înveselească. mod atât de onest şi onorabil? Coşbuc ar fi putut de mult zice : Scapă-ne
Mai mult şi inimă şi gând. Am putea exclama şi noi cu genialul Doamne, de ţara pe care atât de mult o /
Dragoste ori economie?
o poet Lenau : Sărmanii noştri poeţi mari, mult iubim, pentru-ca să putem fi şi noi fe
Zi-noapte, seara, dimineaţa, sunt ei nenorociţi I Dar şi mai nenorocită riciţi ca ori-ce fiiu de rînd al ei.
Apoi bine, stat român atât de bogat
Cu dînşii deci mereu tu eşti, va fi ţara ce nu-i ascultă, nici nu-i înţelege, Nefăcându-se disecţia poesiilor lui Emi
dela natură! Nu ţi-e ruşine ţie să te bucuri după-ce nu se îngrijeşte de soartea lor.
Căutând de rele sâ-’i păzeşti, la câştigul unicului poet de seamă ce-1 mai nescu, negăsindu-se firul electric ce le con
Oare dl Maiorescu, prieten cu Eminescu, duce şi susţine, neexplicându-se simbolul
Şi si le faci senină vieaţa. ai actualmente?
