Page 2 - Activitatea_1902_06_23

Pag. 2. ACTIVITATEA Nrul 23
T
îmbucurătoare, ba ştiind şi aceea că Să zicem bunăoară, că după multă cumpeie un păment e adevăratul stă­ Cel-ce ştie să umble singur pe Ia
poporul nostru, chiar de-ar vrea, nu trudă şi alergare ne-am strins vreo-câ- pân. Omul, cu care face el târg, e ade­ cartea funduară, pentru că şi-a dat si­
s’ar putea lumina asupra rostului şi a ţiva bănişori, şi am vrea să începem văratul proprietar al locului, că doar îl linţa ca să înveţe legile, după cari sunt
firii cărţilor funduare, pentru-câ încă cu ei o întreprindere, care să ne fie are din părinţi, afară de aceea i-a spus făcute acele, va trage bune foloase din
nu avem o carte scriscă pe înţelesul şi spre desfătare şi să ne aducă şi folos. şi notarul, că locul acela şi în cartea cunoştinţele lui.
♦
tuturora, din care şi cel neştiutor de Ca Români, cel dintâi gând, ce ne vi­ funduară stă scris pe numele omului E rău însă de o mul nepriceput
legi să poată înţelege ceva, m’am simţit ne în minte, e să ne cumpărăm o mi­ cu care vrea să facă el târg. De aceea şi neînvăţat, care numai atâta poate
îndemnat să iau peana în mână, şi să că moşioară şi să ne apucăm de lu­ el face contract pe care-1 şi înaintează şti din ceea-ce stă în cartea funduară,
scriu eu o astfel de carte, cu ajutorul crarea pământului. Spre scopul acesta ne spre întabulare. Abia trec însă câteva cât îi spun alţii, pentru-că nu totdea­
căreia să se poată împărtăşi şi poporul uităm în dreapta şi în stânga, şi în săptămâni şi numai ce capătă o hotă- una nimereşte om de omenie, care să-i
nostru de binefacerile cărţilor funduare. urmă dăm de un om, cu care ne lă­ rîre dela tribunal, cumcâ peste câteva spună din foae aşa cum este, ci dă şi
Scopul cărţii acesteia este aşadară săm la terg. Cât ai bate’n palme, con­ săptămâni se va ţinea o licitaţie, când de oameni mişei, cari-’l trag pe bietul
să fac cunoscut şi poporului nostru tractul e făcut, plătim banii şi luăm se va vinde şi locul, pe care l-a cum­ om pe sfoară, folosindu-se de neprice­
măestria de-a umbla pe la cartea fun- moşia în samă. Şi, fiind-că ne-am is­ părat el dela omul de mai sus. perea lui.
duară şi a-’şi căuta însuşi de drepturile prăvit bine lucrul, mai bem şi un al- Ce să facă bietul om ? Aleargă în De aceea nu am destule cuvinte
lui; de-ai arăta marea primejdie şi mul­ dămaş, după-cum e firea Românului dreapta şi în stânga, cere sfat şi dela să îndemn poporul nostru, ca să ce­
tele pagube ce le îndură poporul tocmai când face un terg bun. unul şi dela altul, dar nime nu-i poate tească cărticica aceasta şi să tragă fo­
din necunoaşterea cărţilor funduare. Abea trece un an doi, şi intr’o ajuta; pentru-că atunci când a cumpărat loasele din sfaturile şi învăţăturile, pe

Ce-i drept, cine va ceti cartea bună zi ne pomenim cu o scrisoare el locul era deja povară pe el, ba s’a eari le spun aici, şi pe cari şi eu le-am
dela un advocat, care ne provoacă în fost cerut şi licitaţie asupra locului. El scos din păţania amară a multor oameni
aceasta până-’n capăt cu băgare de
seamă, din fiecare foae, ce va ceti-o, numele cutărui om, ca în timp de 8 nu s’a uitat bine în cartea funduară şi nepricepuţi şi neumblaţi.
se va întări în credinţa despre însem­ zile să i dăm în samă locul cumpărat, acum trage scurta. Ba, în loc de mân- Cine o va ceti cu băgare de sca­
nătatea şi folosul nemăsurat de mare, pentru-că acela este al omului acestui găere, îl mai rîd oamenii din sat, că mă, negreşit se va alege cu ceva şi,
ce-1 aduc cărţile funduare; cu toate din urmă şi în foae încă e scris pe de ce nu a fost mai cu luare aminte. trăind în viaţă, îi va lua nu odată fo­
aceste ţin a fi de lipsă ca, îndată dela numele lui. Dacă nu o facem şi nu-i Vedeţi şi din aceste două pilde, losul. Nu e numai vorbă goală, ci e
început, să atrag luarea aminte prin dăm locul, ne pâreşte. Ce să facem? cu câte primejdii e împreunată cum­ un mare adevăr în zicala Românului
două-trei exemple (pilde) asupra folo­ Alergăm spăriaţi la advocat, care, cu părarea şi păstrarea moşiilor. Şi oare că: »Ai c a r t e ai p a r t e «.
sului ce ni-’l aduc ele, pentru-ca, chiar coala de cartea funduară în mână, ne să nu .fie nici un mijloc, de care fo-
şi cei-ce nu-’şi vor lua osteneala să dovedeşte, că omul, dela care am cum­ losindu-ne, se ştim, că ceea-ce cumpă­ Cuvântarea Regelui Carol
cetească cartea aceasta până la stîrşit, părat locul, ne-a tras frumuşel pe sfoară, răm va fi chiar al nostru şi nime nu
din cetirea acestor câteva foi, să tragă pentru-că locul nu a fost al lui, ci la se va atinge de el ? la banchetul artileristilor.
i
oare care învăţătură. ţinut numai în folosinţă de un şir de Răspunsul e numai unul: mijlocul
ani încoace până când stăpânul adevă­
Precum toate lucrurile din lumea acesta dorit e cartea funduară. „Simt o viuă bucurie, că me găsesc
rat al locului a fost dus în ţări străine. „în mijlocul oficerilor de artilerie, spre a
aceasta, aşa şi cărţile funduare încă îşi Dacă vrem să nu păţim ca păgu­
Ei, dar acum s’a întors proprietarul lo­ „sărba împreună cu d-voastră memorabila
vor fi avend rostul lor. Dacă toate po­ başii din pildele de mai sus, de câte- „aniversare dela Calafat.
cului şi, vezendu-’l în mână a încredin­
poarele mai luminate au aflat de bine ori vom vrea să cumpărăm o moşie, „Cu adâncă emoţiune am ascultat pa­
ţat pe advocat să i-1 scoată.
să facă în ţările lor cărţi funduare cel dintâi lucru să ne fie a merge la triotica cuvântare rostită în numele între­
abună-seamă, că nu au făcut-o numai Astfel stând lucrul, înzădar vom cartea funduară şi, dacă nu ştim noi gului corp ofiţeresc de artilerie şi prin
de flori de măr, ci pentru-că au înţeles zice, că doar noi am cumpărat moşia căuta în ea, să plătim ceva la un om „care măreaţa epocă a gloriosului nostru
folosul cel mare, ce ele aduc. De aceea, aceea, am dat bani scumpi pe ea, pen­ care se pricepe la asta, ori se rugăm „tăsboiu este zugrăvită în colori mişcătoare.
vrend să lămuresc tolosul ce ni-1 aduc tru-că, de ne vom lăsa la pâră, vom pe diregătorul pus anume ca să caute „Mulţumesc călduros pentru această nouă
„dovadă de credinţă ca şi pentru frumoasa
cărţile funduare, mi-ar fi mai uşor, ca perde negreşit, ba vom plăti şi spese şi să spună la cei-ce nu ştiu ceti ceea-ce „reproducţiune a bateriei Carol, care o pri-
să iau de mărturie pe toate neamurile, de proces. Ce-i drept, atâta mângâiere vreau să afle din cartea funduară. Pe „mesc ca un dar foarte scump iuimei Mele
cari se bucură de bunătăţile cărţilor ne mai rămâne, că dela omul, care ne-a calea asta vom şti tot de ce avem „şi ca amintirea întâiei lupte de arti­
funduare şi să zic că, ceea-ce au aflat înşelat, putem cere îndărăt banii daţi lipsă, anume vom afla, că cine-i stăpâ­ lerie.
de bun atâtea popoare luminate, nu pe loc şi, de nu ni-i dă de bună voe nul locului pe care vrem să 1 cumpă­ „Un sfert de veac a trecut de atunci,
poate fi decât un lucru folositor. îl putem pârî la judecătorie, şi de avem răm, vom afla cât e de mare, în care „neuitată Mi-a rămas ziua când puternicul
„glas al tunurilor noastre răsura pe ţărmu-
ce lua dela el, bine, de nu, rămânem
De oare-ce însă, tot ce voiu spune parte a hotarului e, câte datorii sunt „rele Dunărei, vestind departe peste hota­
de pagubă, şi fără de loc şi fără de
şi toate dovezile, ce voiu aduce în pe locul acela şi alte lucruri bine de rele ţârei, că censul neatârnării a sosit; cu
bani. „un avânt vrednic de laudă regimentele de
cartea aceasta, le voiu tălmăci şi spri­ ştiut. Astfel ne va fi uşor apoi să ne
încă o pildă: hotârîm, că oare să cumpărăm locul „artilerie luptau apoi pe câmpiile din Bul­
jini şi cu pilde din viaţa de toate zi­ garia şi desch deau drumul la isbândă prin
lele, ca astfel fie care om să mă în­ Un vecin al nostru, văzând ce am acela sau ba. „dărîmarea întăririlor dtla Plevna, Rahova
ţeleagă cu înlesnire, — de aceea şi păţit şi cum ne-am păgubit, s’a înţelep- Aşa dară cred că, deja din pildele „şi Vidin.
aici, în loc de-a înşira foloasele cărţilor ţit încâtva din păţania noastră. El nu de mai sus puteţi judeca, de ce folos „Din sfărîmăturile acestor cetăţi, stro­
funduare, voiu spune câteva pilde, cari întră în târguială până-ce nu ştie a ne sunt cărţile funduare. Cărţile fun- p ite cu sângele vitejilor noştri ostaşi, Ro-
vor grai mai apriat decât vorbele mele. bună seamă, că cel dela care vrea să duare sunt chemate să ne spună, că „rnânia s’a ridicat tare şi oţelită ca un
„stat de sine stătător, înconjurat de o au­
fie-care moşie a cui este şi, dacă la o
reolă, care vecinie va străluci în istoria
lor, toţi criticii lui de până acum dibuesc pe această dragoste e atât de învrăjbită, atât de moşie sunt mai mulţi părtaşi, cartea „Patriei.
întunerec. Doar dl Gherea abea unde şi unde nenorocită. Aşadar tot ce s’a scris asupra funduară ne spune pe toţi, ba de cele „Artileria poate fi dar mândră de fal-
mai zăreşte câte ceva. Şi de-oare-ce nici egoismului, în dragostea cântată de Eminescu, mai multeori şi aceea ne spune, că fie­ „nicul sâu trecut, şi ţara împreună cu Mine
unul din acei datori, prieteni sau vrăjmaşi, cade de sine. Şi s’a scris mult şi s’au făcut care dintre părtaşi câtă parte are din- „ne putem râzima cu încredere pe această
nu a făcut studiul de care amintim, putea-vom multe reproşuri poetului. Noi le întoarcem „armă, care şi-a biruit un loc de căpetenie
toate asupra scriitorilor şi din acuzatori îi vom tr’o moşie. Din cartea funduară vom
noi să-’l facem ?
face acuzaţi. Le vom spune cu însuşi poetul: şti apriat, că ce fel de datorii stau pe „în armată. De a pururea oficerii de arti­
Din cetirea cu atenţiune a poesiilor ni- lerie trebue sâ fie geloşi de această înaltă
bracilor 1 „Rele aţi zis că sunt toate câte nu le un loc, cât sunt acele de mari, câtă
s’au sugerat două lucruri de căpetenie. 1. „posiţie şi pătrunşi de datoria şi răspun­
aţi înţeles11. Nici vorbă, nouă ne pare rău camătă se plăteşte după ele, vom şti
Eminescu aproape în toate poesiile de dra­ derea lor, mai ales în privinţa însemnatului
de atâta cerneală stricată, de atâtea idei
goste se identifică pe sine cu ţara, ear pe sdrobite. Mai cu-samă e păcat de aceste pa­ că oare cerutu-s’a execuţie sau licita­ „rol la care ei pot fi chiemaţi pe câm­
iubita lui cu populaţia ei. Prin urmare de gini frumoase scrise de dl Gherea despre ţie pe cutare loc şi alte multe lucruri, p u l de luptă.
câte ori Eminescu face reproşuri şi încă despre cari vă voiu vorbi pe larg atunci, „Din partea Mea vâ încredinţez de
Sat. IV.
foarte aspre iubitei sale, nouă ni-se pare că „dragostea şi ocrotirea Mea, şi ca o do-
Dar ce o să-i facem. Nu noi suntem când vă voiu tălmăci însăşi cartea fun-
în mod figurat el vrea să înţeleagă, că Ro­ „vadă statornică a acestor simţăminte am
de vină dacă într’un tablou atât de măreţ, duară.
mânia face reproşuri aspre Românilor. Acum unde poetul arată traiul-iubirea de veacuri a „hotărît ca regimentul 1 artilerie, care a
după analisa Satirei a IV-a credem că s au con­ De aceea cu drept cuvent putem „tras cel dintâiu tun, sub comanda Mea,
României cu Românii, d-sa nu vede decât
vins foarte mulţi, că presupunerea nostră este zice, că cartea funduară e un lucru „asupra Vidinului şi singurul în fiinţă la
dragostea ord nară a doi nătărăi amorezaţi
destul de fondată. Afirmarea noastră se con­ bun şi folositor, e ca şi un scut, care „suirea Mea pe tron, să poarte de astăzi
lulea.
firmă printr’un alt fapt nu mai puţin impor­ apără bunul şi averea celor slabi şi or­ „înainte numele Meu.
D-le Gherea, prea făcuşi neamul nostru
tant. Să ştie, că Eminescu a fost cel mai de ruşine şi ocară, prea ţi-ai bătut joc de fani, a celor nepricepuţi, faţă de lăco­ „Regina dărueşte regimentului 2, al
desinteresant om de pe faţa pământului, cel „cărui steag M’a însoţit în tot timpul cam­
poet, de străbuni şi obiceiu. De aceea noi mia celor tari şi vicleni.
mai puţin egoist. S’ar putea oare ca acel paniei, portretul Meu executat câţi-va
ne vom adresa poetului-geniu şi-'l vom ruga
suflet blând şi iubitor numai de ţară să fi Insă şi cartea funduară, ca toate „ani după răsboiu.
zicându-i : Iartă-i poete, căci ei nu te-au în­
mers cu egoismul până acolo, încât să-’şi lucrurile omeneşti, încă îşi are partea „Doresc, că aceste distincţiuni să arate
ţeles. Poetul atât de milostiv va erta şi d-lui
cânte numai propria-i dragoste în general ei rea. ,într’un viitor mai depărtat, că artileria
Gherea şi altora cari l’au tîrît în „noroiul
nenorocită ? Nul de o miie de ori nu se poate, Doară însuşi focul cel atât de bi­ „s’a desvoltat şi a crescut sub domnia Mea
greu al prozei, aşezendu-1 la coadă11.
ca Eminescu să-’şi fi cântat dragostea pro­ »In vre-o notă prizărită sub o pagină neroadă». nefăcător, care ne încălzeşte şi ne lu­ „într’un mod aşa de repede, că Eu pot
prie. El, inimă largă, altruist la extrem a „privi astăzi cu mândrie 14 regimente şi
minează, încă poate fi primejdios în
cântat dragostea altora, a cântat dragostea / A. O R D E A N . „că, în gloriosul răsboiu din 1877 am îm­
(Va urma). mâna copilului ori a omului nepriceput,
atât de fericită odinioară a României cu părţit cu dânsa primejdiile, luptele şi is-
Românii, a cavalerului cu copila, ear’ astăzi întocmai e şi cu cartea funduară. „bândele.