Page 2 - Activitatea_1902_09_37
P. 2

ACTIVITATEA                                                                         Nrul  37
               Pag-  2

                                                 l
                                        ţ
                  10.  In  capitolul  „Ac iune  a u i tirănia  ungurească...  Ungurii  chiar  şi      Sămânţa  în  primul  rînd  trebue  să  ' 100 boabe  într’o lădiţă jcu pământ, se  va
            K o s s u t h după  publicarea  numirii lui  libertatea  care  o  au  dobândit  în  acest   fie nouă, bine aleasă de corpurile  străine,  uda  din  când  în  când  şi  se  va  vedea
            Rdcsey  de  ministru-president,  urmează  an  prin  ştergerea  iobăgiei  celei  ruşină-   ca  săcara,  măzărichea,  neghina  şi  mă-  câte boabe n’au  răsărit,  această diferinţă
            apelul  comisiunii  apărătoare  de  ţeară  toare  de  umanitate,  li-o  au  înveninat   lura  (tăciune),  precum  şi  de  sfărimături  o  vom  adăuga  în  plus  pe  lângă  canti­
            din  10  Octomvrie  1848,  provăzut  cu  cu  uciderile  şi  jafurile  cele  neomeneşti,   de  grâu  (boabele  sparte  de  maşină),  tatea  ce  avem  a  sămăna,  la  pogon.  în­
            subscrierile  lui  Kossuth  Lajos  şi  conte  cari   au  început  a  le  face  îndată   trebue  să  fie  uniformă  în  bob,  să  fie  cercatul  se  mai  face  şi  între  2  petece
            Eszterhdzy  Mihdly  senior,  referitor  la  după-ce  s’a  şters  iobăgia...  Ei  vreau sâ   recoltată  dintr’un  grâu  ajuns la  deplina  de  postav,  se  udă  din  când  în  când,
            care  autorul  scrie  pe  pagina  444  ur­ fie  numai  ei  singuri  domni  şi  de  aici   lui  coacere.  Grâul  reservat  pentru  să­ ţinându-se  la  un  loc  căldicel.
            mătoarele :                                înainte,  ca  să  chinuiască  pe  Români  în  mânţă  să  alege  dintr’un  grâu,  ce  nu  e          (Va  urma).
                 De  altcum  întregul apel  a  lui Kos­ veci,  cum  i-au chinuit până acum....  Ce  infectat  de  mălură.
            suth,  cătră  Români,  n’a  avut  alt  scop  e  mai  mult,  calcă  în  picioare  poruncile   Nici-odată  un cultivator nu are mai
            decât  deschiderea  drumului  pe  seama  împărăteşti,  au  omorît  pe  însuşi  chipul   bună  ocasie  a-’şi alege bine sămânţa,  ca
            Maghiarilor,  ca  să  omoare  pe  Români  împăratului,  feldmarşal-locţiitorul  comite   acum  la  sămănat,  căci  celelalte  lucrări   Mangra şi earăşi Mangra.
            unde  numai  pot,  şi  atât  de  mulţi,  cât  Lamberg...  au  adus  ţeara  la  primejdie   în  timpul  vegetaţiei,  ca  săcăritul  şi  pli-
            numai  pot,  —  lucru ce s’a şi întâmplat. de  perire  prin  nelegiuirile  cele  înfioră­  vitul  neghinei  şi  altele  nu  fac  nimic  în   Banca  «Victoria»  din  Arad,  se  vede
                 Pe  acest  teren  s’a învîrtit  acţiunea  toare,  care  le-au  făcut  şi  le fac în  toate   raport cu marele  folos  ce-’l va  avea  ale-  treaba,  că  nu  prea  e  îmbulzită  cu  depuneri,
            lui  Kossuth!«...                          zilele...                                 gându-o  bine  acum.                      decând  s'a  amestecat,  nu în jocul dplşţ (ţ}ursâ,
                                                            Toată  naţiunea  română este în  pri­     Pentru  a  curăţa  grâul  de corpurile   ci  în  jocul  cu  alegerea  de  vlădică a membru­
                  11.  In capitolul  „C om itetul  ro­
                                                       mejdie...  legea  noastră  cea  sfântă  este   străine  sus  arătate,  ne  servim  de:  ma­  lui  ei  din  direcţie,  Vasile  Mangra,  călugărul.
            mân    de  p a c i f i c a ţ i u n e “,  vorbindu-                                                                             Această  împrejurare,  gingaşe  pentru  bancă,
                                                       batjocorită  de  păgâni...  La  arme  dară,   şini  de  vânturat,  ciur,  trior,  etc.;  ear’
            se,  că  în  urma  înţelegerii  luate  între                                                                                   face  pe  corifeii  ei,  ca  în continuu  să  răspân­
                                                      fraţilor,  la  arme... ca să  numai  fim stră­  pentru  mălură  îl  salamurâm  cu  diferite
            generalul  Schulter  şi  fruntaşii  români,                                                                                    dească  vestea,  că  Mangra  e  întărit  de  epis­
            cu  delăturarea  comitetului  ales  în  Blaj,   ini  în  ţeara  noastră  cum  am  fost  sub   salamuri.  Aşadar’  un  cultivator  trebue   cop,  deşi să ştie,  că în  toată  Pesta  numai  co­
                                                      tirănia  ungurească.                       să  aibă  în  vedere  următoarele:        micul  Solymosi  dela  teatrul  poporal,  precum
            la  15  Maiu  1848  a  fost  instituit  în Si-
            biiu  un  nou comitet,  se spune,  că acest     Alergaţi,  drept aceea,  la arme,  Ro­    1.  Dacă  reînoeşte  sămânţa să şi-o   şi  de  Mangra  poreclitul  «trădător»  Alexics
                                                       mâni  tineri!  pentru-ca  să  vă  luptaţi  o-   procure  dela  firme  de  încredere,  aşa,   mai  dă  crezământ  palavrelor  elicei  din  Arad.
            comitet  şi-a început activitatea  cu  două                                                                                    Aceşti  doi  mangrişti  neavând  nici  o  trecere
            proclamaţiuni,  dintre  cari  una  a  fost   dată  şi  pentru  neamul vostru,  căci  pen­  ca  să  nu  fie  veche  sau  infectată  de   pe  la  guvern,  firesc  lucru,  că  nu  pot  ştii  ni­
                                                      tru  străinii  cei  nemulţumiţi  v’aţi  luptat   mălură,  deşi  s’ar  părea  curată.
            adresată Românilor,  cealaltă Maghiarilor                                                                                      mic  despre  decisul  ce  se va lua,  cu  atât  mai
            şi  Săcuilor,  publicându-se  cea dintâi  pe   destul...                                  2.  Să  nu  samene  pe un loc  unde   puţin  pot  ei  se  ştie  decisul  Preaînalt.
                                                            Auzit-aţi,  fraţilor!  cum  au  ucis  la
            paginile  451—454,  cu  următorul  cu­                                               a  mai  avut  grâu  şi  a  fost  plin  de  mă­  După-cum  noi  suntem  informaţi,  gu­
                                                       Români,  toată  vara,  o  ceată  de  Unguri   lură,  căci  această  boală  prin  sporii  ei,   vernul  până  acum  n’a  adus  nici  o  hotărlre
            prins :
                                                       turbaţi,  cum  i-au  chinuit  şi  cum  i-au                                         în  causă,  ci  s’a  restrîns  la  strîngerea  datelor,
                  «Fraţilor Români!  Ştiţi  bine şi voi,                                         scuturându-se,  infectează  locul;  e  bine,
                                                       spânzurat  acum  de  curând pe  acei  Ro­  ca  în  acel  loc  să  samene  alte  plante   privitoare  la  trecutul  lui  Mangra.  Adunarea
            şi  istoria  încă arată  învederat,  câte rele                                                                                 datelor  n’a obosit guvernul,  căci în urma unui
            au  suferit Românii împreună cu  Ungurii   mâni  nevinovaţi,  cari  v’au  voit  binele   prăşitoare  timp  de 2—3 ani,  ştiut fiind,   proces,  s’au  putut  câştiga  date  întărite  cu  ju­
                                                       vostru  şi  n’au  voit  răul  nimărui!
            vieaţa  lor  n’a  fost  alta,  fără  numai  o                                        că  de  regulă  generală  e:  că grâu după  rământ  şi  astfel  există  dovezi  vrednice  de
                                                            Pesta  omoară  pe  chipul  împăratu­                                           crezământ.
            vale  de  lacrimi,  o  stare  mai  rea  decât                                        grâu  să  nu  se  samene.
                                                       lui,  Clujul  şi  Oşorheiul spânzură oamenii                                             Călugărul  Mangra,  strîns  cu  uşa,  a  tre­
            moartea  şi  decât  iadul  însuşi  mai  ne­                                               3.  Să  nu  samene  nici-odată  grâu
                                                       nevinovaţi  şi  călcară  în  tină  sfânta  cu­                                      buit  să  intenteze  proces  dlui  Emanuil  Mă-
            fericită.                                                                            ne  triolat  şi  nesalamurat,  căci  atunci
                                                       minecătură!                                                                         glaşiu, fost colaborator la „Tribuna Poporului".
                  «Românii  de atunci şi până  în ziua                                           mălură  ar  distruge  y4  din  suprafaţa   Acusatul,  dându-’i-se dreptul de dovedire,  şi-a
            de  astăzi  n’au  avut  zi  bună,  n’au  avut   La  arme  dar’,  fraţilor!  la  arme!«..  cu  grâu  sau  chiar  şi  yg;  atât  mălură,   numit  martorii,  ear’ aceştia au şi fasionat deja,
            dreptate,  nici  milă  înaintea  domnilor                  (Va  urma).               cât  şi  celelalte  corpuri  străine,  micşo­ de  aşa,  că  Mangra  nu  că  va  ajunge  cândva
            ungureşti.                                                                           rează  valoarea  grâului,  vînzându-’l  tot­ episcop,  dar  trebue  si-şi piardă  şi  actualul

                  «Românii  au  purtat  toate  greută­  Alegerea semenţei de grâu pentru semenat  deauna  cu  un  preţ  mai  mic.          post,  întocmai,  *câ  şi  Mănegiltiit,  cu  care,  în
                                                                                                                                           ce  priveşte  vieaţa  morală,  aşa  de  mare  asă-
            ţile  ţării  pentru  domnii  lor;  cu  mânile                                             4.  Să nu samene nici prea  de tim­
                                                                                                                                           mănare  are.
            lor  i-au  hrănit  şi  i-au  îngrăşat  cu  su­                şi                     puriu,  nici  prea  târziu,  căci  sămănân-
                                                                                                                                                Din  fasiunile  martorilor  reiese,  că Man­
            doarea  lor;  ei  au  fost zidul  de  apărare        îngrijirea  ei.                 du-’l  prea  de  timpuriu,  înainte  de  25   gra  a  colectat  bani  pentru  monumentul  lui
            în  contra  Turcilor  şi  al  altor  vrăjmaşi                                        August,  timpul  fiind prea  călduros  vom  Diaconovici-Loga,  între alţii,  dela doi martori-
            şi  totuşi  pentru  atâta credinţă  cătră pa­                                        avea  viermi  mulţi,  cari  ne  strică  grâul,  protopopi,  dar’  banii  i-a  pipat  el,  ceea-ce
                                                                                                                                           dovedesc  cei  din  fruntea  «Reun.  înv.»  din
            trie  şi  cătră  domnii  lor,  ei  în  loc  de   Pe  lângă  un  pământ  de o  calitate   sămănându-’l prea târziu,  vom  avea  mă­
                                                                                                                                           diecesa  Caransebeşului.  S’a  dovedit,  apoi,  că
            dragoste  împrumutată  n’au  dobândit  bună,  muncit  la  timp,  bine şi cu  instru­  lură  multă  şi  grâul  nu ar  avea  timp  să
                                                                                                                                           fata Râcz Vilma din Arad a zăcut în  spital  din
            decât  ura  domnilor  lor şi  în  loc  de re­ mente sistematice  şi pentru a ne  aştepta   între  în  earnă  cu  putere  şi  înfrăţit.  pricina  călugărului V. Mangra,  şi  că fata,  con­
            cunoştinţă,  batjocură;  căci  chiar  legile  la  o  recoltă  satisfăcătoare  (bună),  tre­  Afară  de  aceste  îngrijiri  sămânţa   form  atestatului  medical,  va fi lipsită  de  copii
            ungureşti,  cari  ar  trebui  să  apere  pe  bue  să  avem  în  vedere  şi  calitatea  să-   trebue  să  se  conserve  bine,  în  locuri  pe  întreagă  vieaţa,  tot  din  causa  monachu-
            toţi  locuitorii  ţerii  deopotrivă,  acelea  îi  mânţei  ce  sămănăm,  că  dela  acest  fac­  uscate  şi  aerisate.  O  sămânţă  rău  păs­ lui  Celibidache.  Cunoscuţii milioneri din  Bu­
            osândesc  pe  Români.                      tor  principal  depinde  reuşita  noastră.   trată,  udă  sau  în  magazii  jilave,  nici­  cureşti,  fraţii Popovici au  dovedit,  că  Mangra,
                 ...Cei-ce  se  gârboviseră mai înainte  Numai  atunci  vom  avea  o  recoltă  bună   odată  nu  va  răsări  toată,  în  acest  cas   cu  revereandă  cu  tot.  a  fost  udat  cu  un  ud
                                                                                                                                           neexprimabil  în  o  stradă  principală  a  oraşu­
            sub  greutatea  jugului  unguresc,  au  în­ şi  frumoasă  (în  calitate),  când  pe  lângă   sămânţa  trebue  des dată la lopată,  spre   lui  Bucureşti,  unde  s’a  fost  dus,  fără  de  a-şi
            ceput  a se deştepta pe încetul  din  som­ alte  munci  vom  sămăna  şi  sămânţa  de   a  să  usca  bine  şi  pe  urmă să o încerce,   cere  îngăduinţă  dela  episcopul  eparchiei  că­
            nul  cel  de  moarte,  în  care-’i  înfundase o  calitate  bună  şi  curată.         încercatul  se  face  punând  un număr de reia  aparţinea.

                    FOIŞOARA                          flârile vânturilor de nord, lângă stâncile pe care  lului  celui  mai  mândru  din  toată  Spania,  de  însărcinaţi  cu  poliţia  de  noapte  şi  cu  schim­
                                                       era zidit castelul. Ear’ dincolo de stânci, în apă,  numele  şi  de  averea  sa,  ar  fi  dată  unui  fiiu  barea  rondurilor.  Unde era  poliţia,  unde  erau
                                                      razele  lunii  formau nişte  dungi  deschise,  care  de  comerciant  din  ParisI  Şi afară de  aceasta,  oficerii?  Ce  se  întâmplase?  Şi  cu  nerăbdarea
                                                       se  întindeau  pe  faţa  întinsă  şi  albastră  a  Francezii  erau  urgisiţi  în  Spania.  tinereţii,  era să se arunce printr’un  fel de  sub­
                       HONQRă  DE  BAL2AC,             apei  şi  formau  astfel  un  tablou  dintre  cele   Marchisul fiind bănuit de generalul  fran­ terană  pentru  a se  coborî  repede pe stânci  şi
                                                       mai  Încântătoare.                        cez  G. t..r.,  care  guverna  provincia,  că  pregă­ să  ajungă  în  modul  acesta  mai  curând,  decât
                                                            Castelul  de pe stânci era iluminat splen­ teşte  o  răscoală  în  favorul lui Ferdinand VII.,  pe  drumul  obicinuit,  la cel dintâiu post,  când
                   El  V erd u go.’)                   did.  Sgomotele  vesele  ale unui  bal,  accentele  batalionul  comandat  de  Victor Marchand  ve­ un  sgomot  uşor-îl  făcii  să:  se  oprească.  Ii
                                                       orchestrii,  rîsetele  oficerilor  şi  ale  damelor  nise  în  gărnisoană  la  Menda,  pentru  a  ţinea  părit,  că  aude  nisipul  aleelor  sunând  sub  pa­
                                                       ajungeau  câte-odată  până la el,  amestecându-  în  frâu  popOraţiunea marchisului de Leganes.  sul  uşor  al  unei  femei.  In  momentul  acela
                                                       se  cu  sgomotul  surd şi îndepărtat,  produs de  O  depeşe  de  curând  sosită  dela  mareşalul  un  glas  răguşit  pronunţă  numele  oficerului;
                 Clopotul  oraşului spaniol  Menda  tocmai
                                                       valurile  de  apă.                        Ney  adusese  vestea,  că  Englezii vor  debarca  el  privi  cătră  intrarea  subteranei  şi văzh  ridi-
            sunase miezul  nopţii.  In acel moment un tinăr   Noaptea  era  răcoroasă.  Sufla  un  vânt  în  curând  pe  mal  şi,  că  marchisul  de  Lega­ cându se  încet capul soldatului,  care-’l însoţise
            oficer  francez,  răzimat  de  marginile  unei  te­ uşor,  care  aducea  mii  de  parfumuri  îmbătă­ nes  e  om  înţeles  cu  cabinetul  din  Londra.  la  castel.
            rase  lungi,  în  mijlocul  căreia  era  castelul  de  toare  dela  mulţimea  de  flori  ce se  aflau prin   Din  căuşele  acestea,  cu  toată  buna pri­  —  D-ta  eşti,  comandantul  meu?
            Menda,  părea  cufundat  în  gânduri  foarte  grădinile  castelului.                 mire  pe  care  o  făcuse  marchisul  spaniol  lui
            adânci.  Şia  situaţia era  atât  de  frumoasă,  în­  Castelul  de  Menda  era  al  unui  marchis  Victor  Marchand  şi  soldaţilor sei,  tinărul  ofi­  —  Da!  Ei  şi?...  îi  zise  încet  tinărul
                                                                                                                                           oficer,  care  începuse  să  aibă  unele  presim­
            cât  nici-odată  oră,  posiţie  şi  noapte  nu  pu­ spaniol,  care  locuia  acolo  împreună  cu  fa­ cer  era  foarte  îngrijat.  Ajungând  pe  terasă,
                                                                                                                                           ţiri  rele.
            tură fi mai  favorabile gândurilor,  decât atunci.   milia  sa.                      unde  venise  să  inspecteze  situaţia  oraşului  şi
            Frumosul  cer  al  Spaniei  îşi întindea  bolta  sa   înainte  de  a  veni  pe  terasă,  tinărul  ofi­                              —  Sălbaticii  aceia  de  Spanioli  nu  mai
                                                                                                 a  satelor  încredinţate  lui,  se  întreba  cum  să
            albastră,  ear’  stelele  şi  luna,  aruncau  razele  cer  fusese  Ia  bal,  în castel.  Observase,  că cea   explice  pretenia,  pe  care  i-o  arătase  marchi­  au  astâmpăr  şi  mă  grăbesc  să-’ţi  împărtăşesc
            lor  argintii  şi  luminau  Intr’un mod feeric  va­ mai  mare  dintre  fetele  marchisului  spaniol  îl   sul.  Dar’  pentru  moment  aceste  gânduri  fu­  unele  lucruri,  dăcă  îmi  dai  voie.
            lea  încântătoare,  care  se desfăşura  cu  coche­ privise  mereu  şi  cu  un  interes  plin  de  o  seseră  risipite  prin  nişte  lucruri,  cari  îi  atră­  —  Spune,  li  zise  Victor.
            tărie la picioarele tinărului oficer.  Având lângă  tristeţă  foarte  adâncă.  Clara  era  foarte  fru­ geau  atenţiunea  şi  mirarea.  El  observă,  că”   —  Tocmai  acum  urmai  pe  un  om  al
            el un portocal înflorit, oficerul privea înainte, la  moasă,  şi  deşi  mai  avea  trei  fraţi  şi  o  soră,  oraşul  Menda  era  luminat,  deşi  se  ordonase,   castelului,  care  tiecuse  pe  aici  cu  un  felinar
            oraşul Menda, care părea, că se adăpostise de su- averile  marchisului  de  Leganes  păreau  des­ ca  mai  înainte  de  miezul  nopţii  să  nu  mai   în  mână.  Un  felinar  e grozav  de  suspect.  Au
                                                       tul  de  mari,  ca  să  facă  pe  tinărul  locote­ fie  în  nici  o  parte  lumină.  După-ce  încercă   de  gând  să  ne  mănânce,  îmi  zisei  eu  şi  mă
                 „El  Verdugo"  este  un  cuvânt  spaniol şi însem­  nent  Victor  Marchand  să  creadă,  că  fata  să-’şi  explice  această  călcare  a  regulamentu­  luai  în  urma  lui.  Şi,  comandantul  meu,  des­
            nează:  „Călăul".  întâmplările  descrise  în  nuvela  a-                                                                      coperii  la  trei paşi  de  aici,  pe  o stâncă,  mul­
            Ceasta  se  petrecură  în  vremea  crâncenelor  războaie   are  o  zestre  mare.  Dar’  cum  să  îndrăs-  lui  din  partea  locuitorilor,  găsi  un  mister  cu
            ale  lui  Napoleon  I,, în  Spania,        nească  a-’şi  închipui  măcar,  că  fata  nobi­ atât  mai  neînţeles,  cu  cât  el  lăsase  oficeri ţime  de  lemne....
   1   2   3   4