Page 2 - Activitatea_1902_12_50
P. 2
Pag. 2. ACTIVITATEA Nrul 50
albumuri. Planul nostru Îns6 a fost şi Reuniunea a doua de înmormentare Onorată adunare generală ! niţi contra mea, aflându-mă pe deplin nevi
a râmas sâ înzestrăm albumurile cu Lege dumnezeească e: binele în novat. Să înţălege, că finea cercetării in
* din Deva. troduse, fiind fără basă, nu a putut fi înde-
modele din toate ţinuturile româneşti vinge răul, lumina striveşte întunerecul,
favorul meu, însă aceste treburi atât mi-au
mai de seamă, stingând astfel în acelaşi adevărul calcă minciuna. Am avut o
tulburat internul, că nu am mai voit a servi
mânunchiu, ceea-ce a iscodit şi plăsmuit iarnă grea, geroasă, care ne-a silit să mai departe la acest institut. Destul de trist
geniul femeilor române, aşa zicând de fi raportul general al directorului la stăm în amorţire. S’a spart însă ghiaţa lucru, rând la un institut cu colorit româ
pretutindenea. adunarea generală extraordinară din la razele calde a soarelui dreptăţii S’a nesc astfel să tractează cu funcţionarii. De
30 Noemvrie 1902. nenumărate ori am auzit expresii din gurile
Sunt la noi, aşa ştim, multe doamne desprimăvărat. Să ne apucăm din nou
(Urmare şi fine). membrilor direcţionali, că funcţionarii nu sunt
şi domnişoare şi ţârance, cari urmăresc, la arat, la sămănat: să votăm şi întru
Onorată adunare generală! şi nu se consideră de altceva, decât de sim
cu viu interes lucrarea noastră, care păm nouele statute şi vom vedea da pli servitori ai institutului.
de prevâzut îi va cuceri, la timpul sâu, Din adusul 1 •/. puteţi vedea, că rurile lucrării noastre pacinice de bine Cuget, că prea frumoase lucruri sunt
admiraţia obştească. eu am umblat de 2-ori la înaltul mi facere. Dumnezeu ne — ajute! acestea şi vin sub toată critica, când un mem
nister de interne şi am grăbit causa tot Cu încredere în viitorul reuniunei bru direcţional aşa să poartă faţă de func
A face dar’ parte din albumuri,
fie şi numai cu 2—3 brodării sau ţâ- la Budapesta în scris şi telegrafice, la noastre Vă salut din tot sufletul, din ţionarii, de pe a căror sudori îşi trage veni
tele. Nu voesc a mă duce mai departe şi îmi
seturi, fireşte bine alese şi proprii cu- olaltă de 6-ori. Am grăbit causa la ofi toată inima. pare bine că azi nu mă mai aflu în acel odios
ciul vicecomiţial şi la primărie de re-
tărui ţinut, este cinste, pe care bucuros Declar adunarea generală de de cuib. Apoi, că aşi afla mângăere şi satis
peţite-ori. Nu e vina mea, că s’a isprăvit
o îmbiăm cu rugarea călduroasă de a schisă. facţie în cazul earăşi ivit la institutul »Arde
aşa târziu. Deşi târziu, dar bine, har
ni-se trimite, în scopul copiării, obiecte Deva, la 28 Noemvrie 1902. leana*, declar că de acestea nu am trebu
Domnului 1 inţă şi nici nu voesc a şti de satisfacţia dată
de felul indicat. Directorul:
La 40 de zile după oprirea lu din partea direcţiunei «Ardeleana».
Binevenite vor fi mai ales cusâ- August A . Nicoară m. p.
crării, la 30 Maiu 1902 am primit eu, Clujanul.
turi şi ţâsături aevea frumoase şi ori
ca fiu, Dvoastră, ca membrii reuniunei
ginale, aşadar’ neaoşe româneşti şi apar
şi cei mai mulţi, ca parochieni, o sim CORESPONDENŢA
ţinând la portul obştesc în cutare ţinut N0UTĂTI
ţitoare lovitură tragică: moartea d-lui cas-
sau comună.
sar George Nicoară, parochul şi ade Stimate d-le Redactor I In preţuitul
întâietate dăm obiectelor foarte D-voastră jurnal «Activitatea» Nr. 42 sub
văratul D-voastre părinte, tovareşul meu R ugăm , p e a b o n a ţii n o ştri cari
vechi, fie şi spâlăcite şi macar stricate rubrica «Ardeleana«-ide călâtorul, care se s u n t în resta n ţă cu a bonam entul, să
la intemeierea şi cassarul reuniunei din
încâtva. Cu cât ele vor fi mai vechi, vede a fi bine informat cu afacerile institu binevoiască a-să grăbi cu p lă tire a în
8 August 1886, ziua constituirei, până tului de credit «Ardeleana», ocupându-se cu cel m a i scu rt tim p a su m elo r ce ne
de 20— 50 sau doară peste 100 ani,
la 30 Mai 1902. intreprinderea electrică a acestui institut, în datoresc, s p r e a î n c u n j u r a a l t e
cu atât mai bine.
Din ziua oprirei reuniunei, dela 15 tre altele, să ocupă şi cu persoana mea, com- n e p l ă c e r i .
Obiecte modernisate şi paradând pătimindu-mă, că eu aşi fi fost jertla direc-
Aprilie 1902, până în ceasul morţii sale
în zugrăveli şi colori strâine gustului nu a avut altă durere sufletească decât ţiunei numitului institut, din causa iregu — N oul protopop al S ib iiu lu i. Cu plă
artistic românesc de giaba ni-s’ar tri îngrijirea faţă de soartea ficei sale, a larităţilor aflate din partea genialului comitet cere aflăm că consistorul metropolitan din
mite, menirea albumurilor fiind strîn- reuniunei. In zori de zi venea la casa de supraveghere. Mai înşiră călătorul şi acea Blaj a numit de protopop al tractului şi
împrejurare, că în present la ramul «electric» preot gr.-cat. al Sibiiului pe dl Nicolau Togan,
gerea şi conservarea mai ales a minu
mea, bătea la fereastră, zicendu-mi: este şi mai mare încurcătură şi că nu am binemeritatul bărbat al bisericii sale şi neo
năţiilor artistice şi aşa toarte numâroase «Guşti, du-te la minister, grăbeşte causa, fost în stare a încheia. Mai zice călitorvl, că bositul lucrător pe terenul literar român.
şi erezite din moşi-strămoşi. n’am somn, nu pot mânca, nu pot bea. dacă aşi afla despre încurcăturile horibile de
Decât earăşi obiecte multe şi de Mă usc pe picioare». acum, aşi avea oare-care satisfacţie şi mân — Iubileul independenţei. Săptă
gâiere, fiind-că odinioară am procedat bona fide.
a doua mână, mai bine puţine, dar’ A binecuvântat pe cei ce au sus mâna trecută o delegaţie compusă din
La acestea, stimate d-le redactor, îmi
alese şi în adevâr frumoase. Buni-bu- ţinut-o şi vor susţinea-o, a blăstămat permit spre orientarea D-voastră şi a publi generalii superiori din armata română,
f curoşi am fi şi dacă trimiterea ar fi pe cei ce au atacat-o şi vor ataca-o! cului a vă comunica următoarele : mai întâi s’au presentat înaintea regelui Carol,
mărginită la câte 4— 6 obiecte de fie S’o ştiţi aceasta. Să nu uitaţi of de toate îmi exprim părerea de rău, că stimatul spre a-i presenta drept cadou un obiect
care ţinut. Aşadar obiecte puţine, dar’ tările unui preot bătrân de 70 de ani, călitor earăşi îmi reaminteşte tristele întâm de artă, ca amintirea iubileului de 25
plări peste cari am trecut la acest institut
aeva mândre, originale şi din ţinuturi care a murit chinurile restignirei su dela răsboiul independenţei, obiectul oferit
de mare ponderanţă şi la cari nu îmi mai
cât mai numâroase. fleteşti nevinovat. e o statuetă de bronz, înfăţişând pe un
vine nici decum a mă mai cugeta. Să nu
Fiindcă şi aşa vor ocupa, rea Ca să’l liniştesc, deşi era pe patul se mire nici decum stimatul călător de pur dorobanţ cu arma la picior. Pe soclu
mintim, aroape jumâtate din cuprinsul de moarte, am plecat la Budapesta cu tarea direcţiunei «Ardelenei» faţă de func sunt bas reliefurile, cari represintă tre
albumurilor, comunele din comitatul trenul. ţionarii săi şi de severele cercetări discipli cerea Dunării, luptele dela Griviţa şi
Sibiiului sâ nu se trimită decât cel Sosind la Budapesta, primesc di nare ce se manifestă la acest institut. Pu Smârdan. Regele a mulţumit în cel mai
blicul trebue odată să cunoască direcţiunea
mult obiecte de o vechime neobicinuită, mineaţa telegrama: «Re’ntoarce, tatăl a afectuos mod pentru această aducere
acestui institut şi în deosebi să ştie, că con
nu şi altele. murit.»- ducătorul direcţiunei institutului «Ardeleana» aminte. Tot întru amintirea luptei de
(Va urma). L’am aflat ziua următoare mort. nu prea este posesorul nobleţei sufleteşti. independenţă Camera a votat cu multă
Dar totuşi am grăbit causa la dl ref. Intradevăr, mare ironie a sorţei a fost însufleţire suma de 500 mii lei pentru
Ziceţi-’i: «Dumnezeu să-l ierte!» paşii severi ai direcţiunei «Ardeleana» por- ridicarea unui monument comemorativ
dică cunoscuta poesie «Bălcescu murind», în mai plăcut pe lumea aceasta, decât a te
care tălmăceşte atât de viu şi fidel senti jertfi pentru neam, precum el a făcut, jert-
FOIŞOARA mentele, de cari era stăpânit Bălcescu. findu-şi totut pentru poporul său.
Poesia, cum ştim, începe astfel: 4m 4« st«4«at. Şi se întâmplase, tot în acel timp, a
părăsit această vale a plângerilor şi frun
NICOLAE BÂLCESCU. De pe plaiu ’nstrdinării
Unde iac fi simt că mor taşul Român T. Pop, din Baia-de-Criş, la a
De amarul desperării Eram elev al gimnasiului gr.-or. român cărui înmormântare am luat parte cu mic
La 17 Octomvrie s’au împlinit 50 de Şi de-al firii mele dor... din Brad. cu mare.
O voi, zile fericite de student, voi,
ani dela moartea neuitatului Bălcescu. De Ca scriitor-istoriograf, Bălcescu este unul Discursurile rostite cu acea ocasiune
parte de patrie, în Palermo, s’a stins acum momente dulci, în care am început a cu de nou au insuflat în peptu-mi iubirea de
dintre cei mai de frunte ai noştri. Afară de noaşte lumea şi cuprinsul ei, cum v’aţi stre
50 de ani acel suflet mare şi nobil, care ne-a neam, aşa că n’aveam dorinţă mai ferbinte,
scrierile mai mici, cum e «Puterea armată şi curat în noianul vecîniciei.
dat cel mai frumos exemplu de iubire de decât să ascult şi să admir faptele oame
arta militară la Români», etc. Scrierea lui Amintirea voastră mi-e scumpă şi cele
neam şi patrie şi ne-a lăsat opere neperitoare, nilor noştri mari, cari prin moartea lor au
principală rămâne: „Istoria lui Mihaiu Vodă- învăţate şi petrecute în acele zile, adânc
scrise într’o limbă dulce şi frumoasă. trecut la nemurire, căci faptele omului numai
Viteazul», care este una dintre cele mai de gravate vor rămânea în inima mea până la
Bălcescu, patriot şi luptător pentru re după moarte se preţuesc, vrednicia bărba
valoare scrieri româneşti şi ca conţinut şi ca ceasul morţii mele.
deşteptarea şi Închegarea neamului românesc, limbă. Pe lângă expunerile istorice, aflăm aici ţilor providenţiali numai după apunerea lor
ne readuce aminte acea epocă de lupte uriaşe, şi părţi descriptive, zugrăvite cu atâta artă, Da, căci am avut între ele unele zile se glorifică, mai cu seamă observându-să
prin cari s’a scos poporul român din letargia de înălţare sufletească şi de mândrie na golul rămas în urma lor.
încât te captivează. ţională.
sa şi s’a pus basa desvoltării lui ulterioare
Scrierile lui Bălcescu, dar în special . Cum aşi şi putea oare uita acele cia- Cu o rîvnă nespusă aşteptam timpul
şi a succeselor din a doua jumâtate a seco în care să mă văd şi eu bărbat, timpul, în
„Istoria lui Mihaiu Vodă-Viteazul“, ar tre suri, în care profesorul ne istorisia sau mai
lului trecut. bui să fie cetite de fie-care cărturar român. bine zis ne descria vieaţa, în toate amă care devenit om în strictul înţeles al cuvân
El, ca şi alţi soţi ai lui şi în general tului, să pun şi eu umărul la carul naţiunii,
Bălcescu la 1848 a fost în Ardeal, ames- nuntele ei, a bărbaţilor noştri mari, a eroilor
ca toţi aceia cari îşi ridică glasul contra opre
tecându-se în valurile revoluţiei. El, împreună din timpurile trecute. Şi mai ales adânc şi mereu să-’l împingem înainte.
sorilor şi despotismului, lovit a fost de bra
cu alţi fruntaşi ai Munteniei, ţinea la o îm gravată în inimă mi-a rămas memoria eroului Dar' dat e unora în lumea aceasta, ca
ţul despotic. A fost întemniţat şi în temniţă
păcare şi alianţă între Români şi Unguri, plan, nostru Ian cu, cu atât mai vârtos, căci în tocmai atunci, când se apropie de lumină,
a căpătat boala care nu iartă. Fiind expulsat
cum ştim, zădărnicit pentru rîul ambelor zilele în care nu aveam prelegere, peregri cruda soarte să le dea câte o lovitură mor
din ţară, a mers în Italia, unde la Palermo
popoare. nam la mormântul lui, la Cebea, lângă care tală, câte o lovitură, în urma căreia să se
i-s'a stins vieaţa, departe de ai săi, departe
Bălcescu a şi scris o schiţă despre miş se ridică falnicul şi uriaşul gorun, alui prăbuşească tot ce au zidit, ce au făcut
de patria, pe care o iubea atât de mult,
carea Românilor din Ardeal, în care aduce H orea, care-i adumbreşte mormântul. până atunci.
pentru care a luptat toată vieaţa şi la care
laude elogioase cu deosebire adunării naţio M’am închinat înaintea mormântului
li era îndreptată gândirea şi în ceasul morţii Intre aceşti unii mă aflu si eu, căci
nale dela 3/15 Maiu şi vitejiei Românilor.
Prietenul şi tovarăşul de luptă al lui rece şi m’am hotărît, că în vieaţa mea numai când m’am apropiat de visul ce continuu
Oameni de măsura lui Nicolae Bălcescu iubirea de neam o voiu avea în vedere şi mi-se reoglindea, cruda soarte a răpit din
Bălcescu, marele «Alexandri», într’o mică
sunt încă rari între Românii de astăzi. numai pentru a neamului înaintare voiu lucra, mijlocul familiei mele stîlpul cel mai puter
schiţă despre vieaţa lui Bălcescu, arătând T.
marile virtuţi şi Însuşiri nobile ale lui, ti de întrucât îmi va sta în putinţă, căci nimic nic, de care se răzima întreaga casă, a luat
