Page 1 - Activitatea_1903_01_01
P. 1

Anul  III.                                                O r ă ş tie ,  15  Ianuarie  n.  1903.                                                          Nr.  i




              INSERTIUNI:                                                                                                                                    ABONAMENT:
                                    ĂCIIYITĂIEA                                                                                                               .4  coroane.
         e  plătesc  cu  preţuri  foarte                                                                                                                Pe  au  6 cor.  pe  1ji  an 3 cor.
                  reduse.                                                                                                                              Pentru  plugari—ţărani  pe an

        M anuscriptelesunt a seadresa
        redacţiei  şi acelea  nu să îna­                                                                                                               Pentru  Rom ânia  şi  străin ătate:
                  poiază.                                                                                                                                    Pe  an  16  franci

        Epistole nefrancate nu se primesc.                                                                                                               Un  număr  costă  12  bani.









                                                        Tristă  privelişte  ne  îmbie  o  foaie  nătoasă,  să  putem  cu  toţii  zice:  am  pedepsi:  cu  amendă  dela  25  până  la
               Anul  Nou.                          română,  care  în  firul  lamentărilor  sale,  îmbătrânit cu un  an,  însă  datorinţele  ni  100  de  lei.
                                                   ne  arată  exemple  vii  de  decadenţă,  le-am  împlinit  şi  ele  sunt  mai  puţine.
                                                                                                                                             Articolul  6  porunceşte:
                                                   scoase  din  vieaţa  de  toate  zilele:    Pătrunşi  de  aceste  dorinţe,  zicem  tu­     învăţătorii  sau  învăţătoarele  din
             Fericit  se  simte  omul  seara,  când                                          turor  cetitorilor  noştri:                sate  sunt  datori  să înştiinţeze pe părinţi
                                                        »Dacă  ne  dăm  bine  seamă de  noi,
        poate  zice  în  deplina  sa  conştiinţă*                                                  »An  nou  mai  fericit«.             când  se  deschide  şcoala.  Părinţii  sunt
                                                   de  societatea  noastră,  de neamul nostru,
        astăzi  am  lucrat,  mi-am  împlinit  da-                                                                                       datori  să  vie  de  bunăvoie  ca  să înscrie
                                                   trebue  cu  îngrozire  să  recunoaştem,  că
        torinţa  fi n’am petrecut ziua în lenevire.                                                                                     copiii  la  şcoală,  dacă  nu-’şi  scriu  copiii
                                                   am  aiuns  în  starea  în  care  se  găsea   înştiinţare  pentru  obştea
        Cu  mult  mai  fericit  s6  simte  el  Îns6,                                                                                    de  bună-voie,  apoi  primarul  şi  învăţă­
                                                   omemmea  înainte  de  naşterea  Mântui­
        dacă  la  finea  unui  an,  aruncând  o  re-                                             locuitorilor  din  sate.               torul  sunt  datori  să-i  scrie  fără  să  mai
                                                   torului.
        privire  asupra  faptelor sale  din  anul  în­                                                                                  întrebe ,pe  părinţi.
                                                        »Ori  doară  nu  vedem  noi,  că  şi       Pentru-ca  toată  obştea  sătenilor să
        treg,  poate  zice  liniştit:  eară  a  trecut                                                                                       Articolul  7  porunceşte:
        un  an din vieaţa mea, eu am îmbătrânit,   azi  domnia  materiei  stăpâneşte  inimile,  nu  mai  fie  în nedumerire. Ministerul, în­  Invăţetorii  şi  învăţătoarele sunt da­
        însă datorinţele  ce  am  de  a  le împlini,   minţile  şi  sufletele  tuturor ?  Nu  vedem  văţăturii  aduce  la  cunoştinţa  obştească   tori  să  însemneze  în  condici  de  câte
        sunt  acum  mai  puţine.                   cum  umblă  toţi  a  trăi  şi  a  se îmbogăţi  următoarele  porunci  din  Legea  învăţă­  ori  un  copil  lipseşte.  O  lipsă  este o ju­
             Acestea le poate zice individul  sin­  pe  spinarea  altora,  necăutând,  că  oare  mântului  dela  sate:                  mătate  de  zi.  Dacă  se  întâmplă  că  un
        guratic,  un  popor întreg  îns6,  făcându-şi   calea  ce  o  bat,  cinstită  şi  permisă  e   Articolul  1  porunceşte  aşa:   copil  se  îmbolnăveşte, ori dacă e vremea
        socoata  unui  an  trecut  şi  preliminar   oare ?  Ce  le  pasă ?  numai  să fie  satis­  Toţi  Românii  sunt  datori să înveţe   prea  rea,  ori  e  drumul  prea  rău,  ori  e
        despre  anul  ce  urmează,  dator  este  a   făcute  poftele  lor,  nu  cumva să fie siliţi  carte.  Părinţii  şi  epitropii  copiilor  sunt   boală  grea  în  casă,  ori  a  murit  cineva
        trage  cont  de  toate  împrejurările  vieţii   a  răbda  ceva  frig  şi  foame.      datori  să-’şi  dea  copiii  la  şcoală  dela   din  casă,  ori  altă  întâmplare  mare,  pă­
         publice.  Abea  credem      aflăm  atare       •»Nu  vedem  cum  ura  a  înlocuit    vârsta  de  7  până  la  14  ani  împliniţi.   rinţii  şi  epitropii  sunt  datori  să  vie  să
        ce  bărbat  optimist  şi  fcomân  adevărat,  dragostea,  cum  se  asupreşte  om  pe  om,   Articolul  3  porunceşte:            spue  învăţătorului  ca  să  nu-i  ţină  în
        care  să  nu  constate,  că  anul ce  tocmai  pretin  pe  pretin ?  Am aiuns până acolo,   Dacă  un  copil  n’a  sfîrşit  şcoala  seamă  lipsa.  Pentru  alte  întâmplări  în­
        ne  părăsi,  a  fost  bogat  în  fel şi chipuri  de  pretenia  să  ţine  numai  de  mască  până  la  vârsta de 14 ani împliniţi,  atunci  văţătorul  ori  învăţătoarea  nu poate erta
        de desastre, ce ne privesc pe noi, aproape  pentru  de  a  înşela  şi  seduce  pe  aşa  trebueşte  să  stea  la  şcoală  până la vâr­ decât  cel  mult  10  jumătăţi  de  zi lipsiri
        din  toate  punctele  de  vedere  ale  vieţii  numitul  *prietini. ?                  sta  de  15  ani;  iar  dacă  o sfîrşeşte  îna­ într’un  an.
        publice.                                        »înălţarea  unui  singur,  pe  ruina   inte  de  14  ani,  copilul  este slobod dela   Articolul  8  porunceşte:
              Lamentările  din  toate  părţile,  ce   causei  celei  mari,  a  obştimei  este  ase­  şcoală.                                 învăţătorii  şi  învăţătoarele  sunt
         zilnic  le  cetim  în  foile  noastre, sunt ne­  menea  cu  nimic,  ba  este  un rău nespus,   Articolul  4  porunceşte:       datori  să  înştiinţeze  pe  părinţi  ori  epi-
         numărate  şi  de  diferite  soiuri,  încât   căci  aduce  disgust  de  muncă*.            învăţătorul  nu are voie să scutească  tropi  când  lipsesc  copiii  dela  şcoală.
         omul  bine cugetător îşi  perde ori-ce rază                                          pe  nici  un  părinte  sau  epitrop  care  Dacă  nici  după  înştiinţare  copiii nu  vin
                                                        Aceste  viţiuri  păgubitoare  chemaţi
         de  nădejde  într’un  viitor  mai  bun  al                                           nu-’şi  dă  copiii  la  şcoală,  iar  dacă  s’ar  regulat  la  şcoală,  apoi  Ministerul  învă­
                                                   suntem  să  le  sbiciuim  cu  tot  prilejul  şi
         neamului  său.                                                                       descoperi  că  un  învăţător  scuteşte  pe  ţăturii  pedepseşte  lipsurile  dela  şcoală
                                                   cu  asprime  cuvenită,  a  o  face  aceasta
              Multe  viţiuri  străine  de  însuşirile                                         cineva,  va  fi  pedepsit  cu  cea  mai mare  cu  amendă.  La  început  amenda  este
                                                   dator  este  preotul  de  pe  amvon,  învă­
         poporolui  nostru  să  încuibă  în  mod  în­                                         asprime.                                  de  10  bani  pentru  fie care  lipsă  de  o
                                                   ţătorii  de  pe  catedră  şi  ziaristicii  prin
        spăimântător  aproape  în  toate  păturile                                                 Articolul  5  porunceşte:            jumătate  de  zi;  iar  dacă  nici  după
                                                   presa,  ce  le  stă  la  îndemână.
         lui,  cari  mai  toate  nu  dovedesc  alta,                                               învăţătorul  cu  primarul,  este dator  amenda  aceasta  copiii  nu  urmează  re­
         decât  lipsa  de  credinţa  strămoşească,      Am  ajuns  să  constatăm, că suntem  să  scrie  în  condică  pe  toţi  băeţii  şi  pe  gulat  şcoala,  amenda  se  ridică  până  la
         c  e  pe  zi  şi  an  ce  trece  tot  mai  tare  la  marginea  povîrnişului,  să  ne  silim  toate  fetele  cari  au  vîrsta  de  şcoală.  50  bani  de  fie-care lipsă de jumătate  zi.
        slăbeşte  şi  ne  înstrăinează  de  datinile  deci  cu  mic  cu  mare,  dela  Vl ădică Primarul  şi  învăţătorul  care  s’ar încerca   Articolul  9  porunceşte:
         noastre  bune  şi  creştineşti,  cari singure   până  la  opincă,  a  împinge  carul  din  să  nu  scrie  vre-un  copil,  ori  să  scrie   împlinirea  amenzei  o  face  precep­
         ne-au  conservat  atâta  amar  de  vreme. preajma  prăpastiei,  luând  o  direcţie  să­ în  condică  lucruri  neadevărate,  se  vor torul  din  ordinul  Ministerului.

                                                   Caesar  schimbă  şi  reformă  calendarul,  stato-  torităţile,  au  trebuit  să  le  condamne  şi  să  până  în  ziua  de  astăzi  la  sărbătoarea  anului
                                                   rind  ca  zi  primă  a anului  ziua  de  I  Ianuarie,  caute  a  le  nimici  cu  totul.  nou,  multe  obiceiuri  foarte  vechi.  Dar  cum
                 FOlfrOARA                         ziua  aceasta  era  peste  tot  o  sărbătoare  ge­  Dintre  toate  obiceiurile  acestea  însă,  poporul  românesc  este  aşa  de  tare  împărţit
                                                   nerală  şi  avea  o  importanţă  foarte  mare.  cari  aveau  o  aşa  mare importanţă  la începutul  în  privinţa  ţârilor  în  care  locueşte,  aceste
                     Anul  nou.                    Atunci  se  aduceau  jertfe  zeilor,  să  făceau  fie-cărui  an  nou,  cele  de  mai  târziu  şi  cari  obiceiuri  dela  anul  nou,  precum  şi altele, n’au
                                                   mese  mari,  la  cari  se  bea  şi  se  petrecea stră­ erau  urmate  cu  mare  acurateţă  cu  deosebire  rămas  pretutindeni  într’o  formă  egală.  Asa
              Bătrânul  Chronos  în  mersul  lui  ne-a  lucit.  Se  bea  în  numele  împăratului,  în  nu­ în  ţările  din  occidentul  Europei,  în  Italia-de-  d.  ex.  un  obiceiu  foarte  vechiu  este  colinda
        adus  iarăşi  la  sflrşitul  unui  an  şi  totodată  la  mele  funcţionarilor  înalţi,  al  consulilor  şi  al  nord,  în  Francia-de-sud  şi  prin  Spania,  se  cu  pluguşorul,  care  se  află  în  România,  apoi
         pragul  unui  alt  an  nou.  începem  al  treilea  ostaşilor.  Tot  atunci  se  felicitau  unii  pe  alţii,  par  a  fi  fost  cele  mai  frumoase  şi  mai  in­ cu  sorcova  (o  nuia,  cu  două  ramuri  lungi  şi
        an  din  secolul  al  douăzecilea  şi  sărbându-i  trimiţându-se  multe  daruri,  între  cari  erau  teresante.  Asa  d.  ex.  era  obiceiul  în  Italia-  împodobită  cu  hârtie  şi  cu  planglici  de  dife­
        începutul,  continuăm  şi  noi  mulţimea  de obi­ totdeauna,  mâncări,  băuturi  ori  fructe  dulci,  de-nord,  că  în  ziua  anului  nou,  după-ce  se  rite  color),  care  se  află  în  unele  părţi  din
        ceiuri  rămase  încă  din  vremuri vechi,  rămase  ca  astfel  tot  anul  să  fie  îmbelşugat  în  de  sfrşia  serviciul  divin  pe  la  biserici,  câţi-va  România  şi  din  Transilvania,  cu şteandul ,(un
        de  sute  de  ani,  cu  cari  multe  popoare  din  toate,  să  fie  vesel,  dulce,  ca  şi  darul  trimis. tineri,  cari  representau  personage  din  biblie,  şteand,  cu  care prin mijlocirea  unui  fund  de
        vechime  subau  sosirea  fie-cărui  an  nou.    In  timpurile  de  mai  târziu  insă,  aceste  mergeau  pe  toate  stradele  localităţii  în  care  pele,  care  se  ridică  şi  se  lasă,  se  produce
              Dintre  toate  popoarele  vechi  insă,  în   petreceri  începură  să  cadă  încetul  cu  încetul  se  aflau,  anunţând  naşterea  Mântuitorului  sgomot  mare,  însoţit  fiind  sgomotul  produs
        privinţele  acestea  mai  multe cunoştinţe  avem   în  orgii  şi  din  causa  aceasta  după  ivirea  Christos.  Aceştia  erau  încunjuraţi  apoi de alţi  de  el  cu  pocnete  de  bice,  cu  descărcaturi de
        despre  obiceiurile  Romanilor.            creştinismului  biserica  lui  Christos  începîi  să  tineri,  cari  representau  pe  evrei,  cari  repre­ pistoale  sau  de  capse  şi  cu  strigăte) şi  altele.
              Romanii  sărbau  totdeauna  cu  mare  oprească  multe  dintre  obiceiurile  de  până  sentau  ostaşi  din  vremea  naşterii  Mântuito­  Şi  cele  mai  multe  popoare  au  mulţime
        pompă  ziua  întâia  a  anului  şi  aceasta  o  fă­ atunci.  Multe  dintre  ele  însă  rămaseră şi  mai  rului  şi  de  alţii.  de  obiceiuri  rămase  din  vremuri  vechi,  ră­
        ceau  ei  cu  deosebire  din  acea  causă,  că  în  departe  şi  până  în  ziua  de  astăzi,  chiar  şi  la   In  părţile  sudice  ale  Franciei  se  sărbă­ mase  dela  moşi  şi  strămoşi.  Să  ţinem  şi  noi
        vremurile  vechi  fiind  superstiţiile,  fiind  cre­ poporul  nostru,  aproape  toate  datinile  cu  torea  cu  mare  pompă  fuga  în  Egipet. In mij­ cu  dragoste,  cu  scumpătate  la  obiceiurile
        dinţele  deşarte  cu  mult  mai mari şi mai multe  cari  se  sărbătoreşte Anul  nou, îşi au începutul,  locul  unui  şir  de  oameni,  cari  purtau  icoane,  noastre  bune,  rămase  dela  moşii  şi  strămoşii
        decât  acum,  ei  credeau,  că  sărbând  într'un  îşi  au  originea  lor,  la  vechii  noştri  strămoşi. felinare  aprinse,  steaguri,  una  dintre  cele mai  noştri,  să  ne  aducem  cu  drag  aminte,  că  si
        mod  cât  se  poate  de  vesel  ziua  întâia  a  fie­  Multe  din  aceste  obiceiuri  rămase  din  frumoase  fete  din  localitatea respectivă,  mer­ înaintaşii  noştri  urmau  obiceiurile  pe care  le
        cărui  an,  în  tot  cursul  anului  ei  vor  fi  tot  vechime,  în  decursul timpului au suferit schim­ gea  călare  pe  un  asin,  ţinând  un  copil  în  avem  astăzi.  Dar  nu  numai  obiceiurile  săr-
        veseli,  tot  mulţumiţi  şi  cu  voe  bună.  Dar  bări,  s’a  lăsat  sau  s'a adăogat la ele câte ceva,  braţe.  Era  o  procesiune  întreagă,  la care  lua  bârilor  la  anumite  timpuri  de  peste  an  să
        nu  numai  atât.  Romanii,  acum  şi  alte  po­ aşa  după-cum  convenea  mai bine acelora carii  parte  mulţime  de oameni.  Şi afară de acestea,  căutăm  a  le  păstra,  dar  ori-ce obiceiu  bun  şi
        poare  din  vechime  aveau obiceiul într’un timp,  le  urmau.  Şi  aceste  obiceiuri,  mai  augmen­ mai  erau  multe  obiceiuri  încă,  cari  în  cea  folos tor,  să  fie  totdeauna  strins  legat  de  noi
        că  sărbau  chiar  şi  ziua  întâia  a  fie-cărei  luni  tate  în  unele  părţi,  mai  micşorate,  mai  scur­ mai  mare  parte  însă,  cu  timpul s’au desfiinţat  şi  să  ne  aducem  aminte  de  proverbul  fran­
        tot  în  credinţa,  că  făcând  astfel  vor  fi  veseli  tate  în  alte  părţi,  au  durat  apoi  până  atunci,  cu  totul.     cez,  care  spune :
        şi  mulţumiţ  luna  întreagă.  Şi  apoi  mai  târ­ până  când  ajungând  într’o  stare  de-o  mare   Dar  cum  am  mai spus,  chiar  şi  la  po­  Comrae  on  s’accoutume,  on  s’en  va«.
        ziu,  printre  anii  47—45  a.  Ch,,  când  Iuliu decadenţă,  biserica  creştină  sau  chiar  şi  au­ porul  nostru  românesc  se  mai  păstrează
                                                                                                                                                                  Stelian  Ituasu,
               3iho{f            Biblioteca Judeţeană ASTRA
                                 llllllllllll
                                    *P31405*
   1   2   3   4