Page 2 - Activitatea_1903_04_15

Pag. 2. A C T I V I T A T E A Nrul 15

Românii noştri ţerani, fie ei bogaţi sau să­ Zice mai departe numitul stimabil au­ Şi fiindcă vorbirăm de America, »deşi tipic în felul lui, în felurite va-
raci, nu se vor deslipî de obiceiul de a face tor, că pomenile dacă se fac, apoi ele să se apoi ce cugetaţi că acolo stau banii riaţiuni se repetează aproape în toate
pomeni pentru cei morţi, după modul şi facă numai de cei bogaţi. Eu zic, că facerea
pe garduri ? Acolo doară se împart centrele româneşti, deşi poate nu în
forma moştenită dela părinţi, moşi şi stră­ mângăitoarelor şi înălţătoarelor pomeni pen­
moşi. Pentru-ce nu se vor deslipî? Pentru-că: tru cei morţi, e un drept nedisputabil şi al banii din belşug, iacă numai aşa de culori atât de sinistre, dar’ totuşi«...
Românii noştri ţerani cred morţiş, că săracilor, nu numai al bogaţilor. pomană? De unde. Şi acolo, ca sâ poţi In un articol, apărut in ziarul nos­
pomana e un inomisibil act religionar, îndeo­ trăi trebuie să munceşti şi încă muncă tru, dlui Branisce, deşi aprobat paş cu
(Va urma).
sebi e o parte integrantă a serviciului bise­ grea prin băile cele grozave, prin lo­ paş pentru cele cuprinse în articolul
ricesc sau preoţesc, ce se face pentru cei curile cele nesănătoase, pe locurile amintit, ’i se puse întrebarea, de ce sâ
morţi. De aceea Românii ţerani şi mai ales
cei săraci îşi trag dela gura lor şi a familii­ „Fie pânea cât de rea unde plecând la lucru, vieaţa pe fie­ mărgineşte numai la învederarea caşu­
care moment ţi-e în periclu. lui Vlaicu, tractându’şi astfel în mod
lor lor, se lipsesc de cuvenita îmbrăcăminte tot mai bine’n tara mea“.
pe ei şi pe familiile lor, rămân în restanţă Dar’ să fim cât de scurţi în vor­ parţial subiectul, de ce anume voind a
cu diferitele soiuri de dare şi lasă neîmpli­ bire şi drepţi. Auzitu-s’a vre undeva face diagnoza unor stări detestabile,
nite multe şi felurite lipsuri şi trebuinţe, dar In una din şedinţele trecute ale că s’a re’ntors cutare din America trece cu vederea caşuri cu mult mai
pomana pentru cei morţi nu o lasă odată cu
dietei maghiare, deputatul român Dr. încărcat de bani şi avuţii? Auzitu-s’a grave după calitatea cât şi provenienţa
capul.
Georgiu Szombati, a adresat o inter- vr’odată că acei-ce au trecut în Ame­ şi urmările desastruoase, ce acestea le
Ivindu-se din când în când câte un
Român sărac, care mai mult din indiferen­ pelaţiune ministrului preşedinte şi mi­ rica, s’au făcut acolo boieri, oameni pot avea în evoluţia vieţii noastre so­
tism decât din causa sărăciei nu pune barem nistrului de agricultură, în causa urba- avuţi? Cine a auzit să ni-o spună şi ciale ?
pomana primă sau pomana cea dela înmor­ rialiştilor din cercul Hâlmagiului. In nouă, căci noi n’am auzit încă. Am Departe de a fi prepus atunci, că
mântare, asemenea Român e considerat ca decursul vorbirei, dl deputat dietal, auzit însă că mulţi dintre cei-ce au ar fi preocupat faţă de unele persoane,
unul dtntre cei mai slabi indivizi, ear Ro­ voind se arete câ poporul român nu trecut acolo se se îmbogăţească, şi-au ceea-ce n’o facem nici de astădată,
mânul bogat, care ca atare ar avea din ce, părăseşte ţara unde s’a născut, nici lăsat dinţii prin minele de cărbuni, prin i-am atras numai atenţiunea dlui Bra­
dar tot din indiferentism nu face pomenile
usitate, e considerat ca unul care e pe cale chiar atunci când numai cu mari ne- pădurile cele mari de acolo, prin nisce asupra celor ce se petrec în mai
de a eşi nu numai din şirul coreligionarilor, casuri se poate susţinea, a rostit în mânile oamenilor sălbatici, mai ales de mică distanţă de Lugoş decât Braşovul,
ci chiar şi din cel al conaţionalilor sei. dietă în limba românească cântarea: prin America de mează-zi. asupra unor caşuri, cari seandalisează
Toate acestea sunt lucruri pe deplin »fie pânea cât de rea, tot mai bine’n Românului nu-’i trebueşte Ame­ şi o ţin în o continuă agitaţiune lumea
adevărate, expuse fără pic de exageraţiune, ţara mea«. Nu voim aci la acest loc rică; românul poate şi ştie trăi în pă­ românească, anumit desveluirile făcute
despre cari fiecine se poate convinge şi cari a întră în meritul vorbirei dlui deputat mântul strămoşesc. Numai cât guvernul, de forurile justiţiare civile în jurul vi-
pe mine mă îmbucură foarte.
şi în al răspunsului Domnului ministru forurile administrative, oficianţii să-’i cariului episcopesc din Oradea, Mangra
In interesul adevărului observ, că Ro­
Darânyi. Aceasta vom face-o în unul cunoască neajunsurile; căci având ro­ şi a directorului seminarial din Arad,
mânii noştri nu să duc la pomană fiindcă
acasă nu ar avea ce mânca şi bea, sau pen- din numerii viitori. mânul dragoste nespus de mare cătră Ciorogar.
truca să se sature din mâncarea şi beutura Cu aceasta ocasiune voim a arăta ţara sa, are prept să pretindă ca pe Că îl vom vedea pe »Drapelul«
ce să dă la pomană, ci să duc fiindcă sunt cu câtă putere se lipeşte românul de petecul mic de pământ ce-’l are să păşind cu energie şi faţă cu aceştia,
de laudabila credinţă, că participarea la po­
vatra părintească şi nu este mod ca trăiască liber de şicanări, de maltratări. ne îndreptăţia a crede mai ales afirma-
mană e împlinirea unei frumoase datorinţe
să despărţească pe un român de locul De veacuri stau românii pe mo­ ţiunea mai sus citată, prin care să pă­
creştineşti, precum în adevăr şi e.
Intre zecile sau sutele de participanţ naşterii lui, de locul unde zac înmor­ şiile lor şi nu este putere ca să-’i rea a se face alusiune chiar la cei doi:
la pomeni, fără îndoială că sunt şi de ce mântaţi părinţii, moşii, strămoşii lui. scoată să-’i facă să părăsească aceste Mangra, Ciorogar.
flămânzi, numărul lor însă e disparent faţă Cu mângâiere constatăm însă un moşii, căci românii mai pe sus de toate Am pretins deci în articolul nos­
de numărul acelora, cari să duc la pomeni iubesc ţara sa şi precum ziserăm la
fapt şi anume: Românul nu-’şi pără­ tru că, dacă dl Branisce într’adevăr
curat numai din simţ creştinesc. început: »Fie pânea cât de rea, tot
Zice stimabilul autor al articolului „Po­ seşte ţara sa, pământul seu. Şi dacă mai bine’n ţara mea«. stărueşte pentru purificarea vieţii noas­
menile la poporul nostru", că unii oameni ici şi colo sâ iveşte câte un cas, că şi tre sociale şi pentru indigitarea şi de-
beau la pomeni atâta, încât să duc acasă vre-un român a trecut în America, lăturarea celor inficiaţi şi leproşi, sâ
chercheliţi. Eu îmi iau voie a zice, că ase­ aceasta este însă număr atât de ne­ îşi spună verdictu-i judecătoresc şi faţă
menea oameni nu sunt chercheliţi fiindcă însemnat, încât nici nu poate fi luat în Pentru „Drapelul" cu Mangra, Ciorogar, ale căror fapte
căpătând au beut vinars mai mult decât cei considerare. la tot caşul se presintă în culori mult
cari au şezut la pomană în mijlocita sau ne­
mijlocita lor apropiere, ci sunt chercheliţi Măcar că toată lumea ştie că în Oradea-mare, 25 Martie. mai sinistre.
fiindcă sunt slabi de cap sau fiindcă să îm- multe părţi ale ţării noastre, românii Cuprins de viitoarea valurilor stâr­ Până în present dl Branisce a
beată uşor. trăesc între nişte împrejurări atât de nite de odioasa afacere Vlaicu din fost însă mut ca peştele. Că şi pe vii­
Aceea, că unii să cherchelesc Ia pomană, maştere, încât numai cu mare chin şi Braşov, organul naţional „Drapelul" tor va observa aceeaşi atitudine, nu o
e motiv de a să şterge sau de a să cassa
vai îşi pot asigura de azi pe mâne publică un articol, în care ocupându-se ştim, îl întrebăm însă din nou, ce să
străvechiul obicei al pomenilor ? Nu, nici de-
nu pânea, ci mălaiul de toate zilele. în mod principal cu trista decadinţă va face faţă cu noua faşă în carea a
cum nu e, ci e un motiv exclusive pentru
respectivii indivizi, de a nu să duce la po­ Iubirea cea fără seamăn, ce o a vieţii noastre sociale, arată în parte întrat afacerea lui Mangra, asupra că­
meni, dacă ştiu, că ei nu sunt în stare de are românul faţă de locul unde s’a genesa unor rele, de cari în timpul ruia un alt for, societatea, ale cărui
a să lupta cu puterea acelei mici cantităţi născut şi unde a crescut, este ceea din urmă mai ales suntem bântuiţi. logi (vorba d-sale) sunt mult mai severe
de vinars, care să dă singuraticilor la pomeni,
ce-’l face pe el ca nici cu un preţ să Păşirea sa pe teren atât de resolutâ în decât ale statului, fiind sintesa expe-
aşa precum şed unul lângă altul, — sau e
nu părăsească locurile câştigate şi lă­ amintita afacere autorul (altcum ne sub­ rinţelor şi frământărilor seculare ale
motiv, că dacă să duc la pomană, să beie
din vinarsul ce li se dă, atâta numai, cât sate ca drept moştenire de câtră stră­ scris deci Dr. Branisce) şi-o motiva şi societăţii. Căci indignaţia şi scârbirea
ştiu că nu-le strică. bunii noştri. prin faptul, că caşul dela care pornise, faţă de nelegiuirile lui Mangra au de­

tunci de ce e aşa de nepăsător faţă de bi­ lor şi prin vorbele lor hulitoare. Eu nu zic avere şi nemilostiva luptă după putere. Când şi mai avem cu ce să umplem tejghelele ne­
serică şi de ce pare aşa de depărtat de cre­ de toţi, căci a fi om învăţat nu însemnează ai să te lupţi cu atâtea nevoi, când pânea se gustorilor de lucruri netrebuincioase, şi avem
dinţa în Dzeu? numai decât că eşti hulitor al Dumnezeirii şi câştigă cu atâta sudoare, când de toate păr­ şi cu ce ne bate joc de repausul duminical.
Dacă ar fi numai Românii aşa, lucrul al lucrurilor sfinte. Vreau să zic numai atât, ţile eşti strîmtorat de semenii tăi şi eşti stri­ Ei, vezi, eu n’o spun în glumă, păca­
ar trebui să ne îngrijească. Dar din fericire, că printre cei cei învăţaţi poţi găsi mai des vit cătră părete: unde să mai ai vreme şi tele mele, că oameni suntem şi ne trebue şi
ba mai bine din nefericire, poate, nu ştiu ce necrezători în Dzeu decât printre cei fără de răgaz să te gândeşti şi la bietul suflet ? Omul nouă ceea-ce este dat omului, ba o haină
să zic, această nepăsare faţă de biserică şi carte, şi fiindcă sunt mulţi învăţaţi trebue să cere mereu ce este al omului şi te strînge mai de sărbătoare, ba o zi de veselie, căci
de credinţă este o boală de care zac azi fie între atâţia şi mulţi stricaţi la minte. Eu de gât; sărăcia, în casă şi în ţară, te ţine de dacă nici astea nu ni-le-ai lăsa, atunci ce ne
toţi creştinii din Europa. Tot aşa se plâng nu ştiu de unde ar fi răsărit altfel vorba: pulpana hainei; mai vin bătăi de-ale lui laşi ? Atâta mai ştie ţeranul şi atâta poate să
şi în Francia, că poporul e abătut cu totul «unde este ştiinţă multă, este şi nebunie Dzeu, cu secetă şi ani fără rod, şi trebue să mai aibă într’o viaţă de muncă rob tă. O
din drumul bisericii, tot aşa se plâng în multă.» dai mereu din mâni ca să nu te îneci, şi să spun numai, ca sâ arăt că viaţa cea grea nu
Germania şi în Italia şi în Anglia. Pretutin­ Nu cartea strică m ntea omului, ba mai dai din coate ca să te aperi de cei ce te ne-ar sta pedecă să nu ne gândim şi la ale
deni în Europa a slăbit într’un chip înspăi­ bine dimpotrivă: pe omul cu mintea stricată strivesc 1 Din toate acestea, Dzeu trebue să lui Dzeu, măcar odată pe săptămână, Dumi­
mântător sentimentul religios, popoarele nu din născare, nici cartea nu-1 mai poate face rămâe păgubaş. neca, după-cum ne gândim cam de vre-o
mai iubesc biserica, evlavia şi frica de Dzeu om. Nici salcia pom, ori-cât ai altol-o, nici Asta e adevărat. Celui flămând de geaba şepte-ori la clondirul de ţuică.
aproape nu mai sunt cunoscute de cei ce mojicul om, ori prin câte şcoli l-ai purta. îi lauzi bunătatea postului şi celui nevoiaş de
mărturisesc pe unul Dzeu şi pe Isus Christos. Credinţa în Dzeu e o lumină, şi învă­ toate nu-i poţi cere să ducă la biserică li- («Albina») O. Cotşbuc.
Şi nu e să zici numai o stare pe loc, până ţătura şcolii tot lumină este, pentru cel în­ turgii şi luminare. Numai nu rrebue să fa­
vor mai prinde suflet creştinii obosiţi ca să treg la minte şi la suflet, şi aşa eu nu ştiu cem pe dracul mai negru decât este, să nu
plece earăşi înainte, ci e o mergere îndărăt, cum ar putea lumina să întunece lumina. facem din ţînţar armăsar. Prea ne plângem S f a t u r i .
o îndepărtare de ţintă. Deci vorba asta, că şcoala ar fi de vină, ca de-un râu, care într’adevăr este, dar pe care
Au fost şi sunt unii, cari aruncă vina să surpe biserica, e o vorbă spusă în vânt, îl facem din muşuroiu munte. E grea viaţa,
— Succesul e produsul a 3 factori:
pe învăţătura cea multă, pe biata carte, pe şi eu m'am legat de ea numai pentru-că s’au dar nu ca să sărim în apă, şi nici lupta pen­
munca, talentul şi norocul.
şcoală. Cu cât ies mai mulţi oameni învă­ găsit unii s’o spue ca nu ştiu ce adevăr tru traiu nu e aşa de grozavă, ca să ajun­
ţaţi, cu atâta se ştirbeşte credinţa în Dzeu. mare, pe când ea este tot aşa de cuminte gem la cuţite. Har Domnului, că în vieaţa — Ceartă pe fiiul tău când greşeşte şi
Aşa se zice. Şi, ce e drept, nu e păcat, în şi de adevărată cât e şi spusă celuia din asta grea, mai avem bani destui ca să-i dăm el odichnă îţi va da şi bucurie va aduce su­
vremile de azi sunt cu mult mai mulţi oa­ snoavă că propteaua e de vină că se răs­ pe barisuri scumpe şi pe broboade de oraş, fletului tău.
meni învăţaţi decât în vremile mai dinainte, toarnă gardul. şi să facem nunţi cu chefuri de-o săptămână,
şi o vină mare au ei într’adevăr, că dau e- Veacul nostru e de vină, zic alţii. Vea­ şi dacă scotocim bine, tot mai găsim cu ce
xemplu rău celor fără carte, prin purtarea cul luptei nebune pentru traiu, goana după să nu lăsăm pe cârcimari să peară de foame,